Connect with us

Featured

România mai are destule păduri care să fie tăiate

Publicat

pe

România mai are are destule păduri care să fie tăiateÎn plin dezastru climatic, Tanczos Barna, ministrul român al mediului, a anunţat, fireşte la Budapesta, că nu este de acord cu noua strategie propusă de Comisia Europeană pentru o gospodărire unitară, cu reguli severe, a situaţiei pădurilor şi care, printre altele, prevede plantarea a 3 miliarde de copaci şi acordarea de stimulente financiare pentru proprietarii de păduri.
Ceea ce, în principiu, conform unui raţionament de bun simţ şi logică elementară, ar fi o măsură de maximă urgenţă pentru a evita repetarea dezastrelor provocate de schimbările climatice în contextul unor practici de-a dreptul criminale în ţări precum România în care defrişarea sălbatică a pădurilor a fost admisă, an după an, în ciuda promisiunilor, angajamentelor şi platformelor de guvernare care de care mai patetice şi serioase în a promite pedepsirea vinovaţilor şi oprirea ciclului de fraudare a interesului nostru naţional.Declaraţiile politice, la noi şi în Europa, sunt corecte, frumoase şi dătătoare de speranţă, aşa cum a fost pledoaria doamnei Ursula von den Leyen atunci când a preconizat măsurile care trebuie luate pentru reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră ka nivelul UE cu 55% până în 2030. Ocazie cu care a anunţat că în Uniunea Europeană ar urma să fie plantaţi 3 miliarde de copci din specii rezistente la efectele încălzirii climatice în scopul de a întări rolul pădurilor în absorbţia carbonului şi de a păstra funcţională industria lemnului.”Pădurile au un rol vital, căci ele constituie mari capacităţi funcţionale de absorbţie de CO2 şi, totdată, sunt mari resurse pentru biodiversitate” – a spus Preşedinta Comisei Europene. Chestiunea ameninţa să devină serioasă şi chiar să se integreze în Agenda Conferinţei de la Paris împotriva schimbărilor climatice.

Ignoranţă sau naivitate? Poate ambele, căci ideea de a avea un asemenea plan presupunea, spre exemplu, şi că în România, rezerva enormă pe care s-au bazat industriile lemnului din mari ţări europene, ar putea fie să dispară, fie, Doamne fereşte, să fie pusă sub control şi să înceapă să fie înregistrate şi raportate toate tăierile de copaci. Ceea ce ar echivala cu un dezastru pentru industria mobilei din ţări prietene şi tradiţional importatoare, Austra fiind cel mai evident exemplu. Dar nu numai la noi a apărut un semnal instantaneu de protest căci miniştri din 11 State Membre (România fiind alături Ungaria, Austria, Polonia, Franţa sau Germania). Se afirmă acolo că proiectul de strategie elaborat de Bruxelles „ignoră rolul mnultifuncţional al pădurilor şi reduce totul la considerente de mediu, neţinând cont de aspectele socio-economice”. Mai sincer, mai clar, Janus Wojciecki, zice că „Strategia are menirea să lupte împotriva despăduririlor. Dar trebuie să respecte şi funcţia economică a industriei lemnului care reprezintă mii de locuri de muncă precum şi aspectele sociale ale pădurilor, destinaţii pentru turism şi destindere”. Ministrul nostru, adică domnul Tanczos Barna, aşa cum arată publicaţia Magyar Nemzet, citată de Rador, zice, şi dânsul ceva, cu siguranţa unui tânâr politician care se respectă: afirmă că proiectul CE încalcă dreptul statelor membre UE de a-şi decide politicile în domeniul pădurilor şi, în plus, mai zice celor care nu ştiu cum devine vorba că la noi „sistemul de gospodărire a pădurilor din România e bine reglementat şi sever”.

Zău? Aşa o fi teoria la miniştri. Dar realitatea cum e? Răspunsul poate să-l afle domnul ministru consultând fie realitatea în teren, adică din România, ceea ce este un demers delicat deoarece poate deveni fizic primejdios deoarece nu ştii peste ce tăietori de lemne necivilizaţi şi violenţi poţi să dai pe-acolo Sau poţi alege să afli din hârtii. Dar nici acolo nu-i bine, căci iată ce-ar putea găsi acolo, rapoarte multiple ajunse la Bruxelles pentru a demonstra dezastrul din România, tragedia fără precedent din ultimele decenii. Iată harta desfrişărilor ilegale făcută de cel de la WWF într-o ţară în care dispar în fiecare oră 3 hectare de pădure:

Acesta este rezultatul direct al „sistemul de gospodărire a pădurilor din România” care este „bine reglementat şi sever”. În realitate, Comisia Europeană a somat din nou România (pe 20 iulie 2020) să ia măsurile necesare pentru a proteja şi manageria corespunzător relele lor „Natura 2000”, semnalând că „până în prezent, România nu a desemnat zone speciale de conservare şi, la modul general şi persistent, nu au fost fixate obiective de conservare detaliate şi specifice şi nici măsurile pentru a le realiza” Păi cum să se poată când nimeni nu vrea să ştie în ce zone le fac tăieri ilegale la noapte şi dacă ar fi afectate zone protejate? Din această cauză, CE a cerut României în mod imperativ să oprească tăierile ilegale de păduri şi să implementeze în mod corect regulile europene privind gestionarea arborilor tăiaţi:

„Autorităţile naţionale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii şi să aplice sancţiuni corespunzătoare. Inconsecvenţele din legislaţia naţională nu permit autorităţilor române să verifice cantităţi mari de lemn recoltat ilegal. În plus, Comisia a constatat că autorităţile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitat şi în Directiva privind evaluarea strategică de mediu…

De asemenea, există deficienţe în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei Habitate şi a Directivei privind păsările”.

Oricum, ministrul nostru de la mediu a înregistrat o performanţă de excepţie: a ţinut la Budapesta pledoaria împotriva strategiei europene de plantat pomi (posibil şi în România dacă dă dânsul voie) exact în momentul în care apele se revărsau peste localităţi din ţara guvernată de echipa din care domnia-sa face parte. Că s-au revărsat apele din cauza faptului că au existat asemenea defrişări ilegale sau nu, că nu s-au plantat bariere vegetale de protecţie, asta este o întrebare pe care ar fi trebuit să şi-o pună acolo, prezent la faţa locului, ca factor responsabil direct în managementul mediului…

Dar întrebarea fundamentală rămâne, totuşi, dacă vom avea vreodată (adică la timp, pentru a preveni completarea dezastrului de acum) o echipă de guvernare care să dea legi corecte şi coerente în acest domeniu şi în care autoritatea publică să dorească a fi investită cu ceva autoritate pentru a aplica măsuri minimale. Dar oamenii sunt oameni, cu să te opui unui lobby din partea ţărilor care au nevoie de lemnul românesc, legal sau nu tăiat, dar asta neavând vreo importanţă pentru români?

Cristian Unteanu

Exclusiv

Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene

Publicat

pe

De

România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor

În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o reformă curajoasă și nici printr-un lider vizionar, ci printr-un spectacol grotesc: Curtea Constituțională a anulat integral primul tur al alegerilor prezidențiale. Motivul oficial: TikTok s-a transformat, potrivit autorităților, în armă de manipulare hibridă în favoarea candidatului suveranist Călin Georgescu.

Nu mitinguri fraudate, nu saci de voturi dispăruți, nu buletine tipărite în garaj. Nu. Algoritmi, boți și „actori ostili externi”.
Democrația românească nu ar fi căzut la urne, ci în feed-ul de TikTok.

Documentele declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și rapoartele SRI, SIE, STS au completat tabloul oficial: mecanismele de moderare ale TikTok au eșuat în a marca și trata corect conținutul electoral, permițând o amplificare artificială, disproporționată, a unui singur candidat în raport cu restul.

Întrebarea care arde însă dincolo de comunicate și rapoarte este simplă:
Când aperi democrația și când, de fapt, o confisți în numele „securității naționale” și al „integrității procesului electoral”?

Bruxelles-ul moralist: „Vă protejăm de voi înșivă, prin algoritmi curați”

Versiunea oficială de la București și Bruxelles este bine împachetată: România ar fi fost victima unei operațiuni hibride, iar statul – ghidat de lumina regulamentelor europene și a Actului privind Serviciile Digitale (DSA) – ar fi intervenit eroic.

Pe limbaj de pamflet, rețeta arată așa:
– algoritmul devine noul bau-bau;
– DSA devine noua bâtă de „igienizare a discursului”;
– iar cetățeanul este considerat prea slab pentru a discerne singur, deci trebuie „protejat” prin ștergeri, limitări, etichetări și, la nevoie, prin anularea votului.

Așa se naște doctrina de „democrație defensivă”: dacă nu iese cine trebuie, înseamnă că au greșit algoritmii, nu partidele.

Washington-ul nervos: Congresul descoperă „exportul de cenzură” made in UE

Ceea ce părea o criză internă românească a devenit, peste ocean, probă într-un dosar mult mai mare. Sub conducerea lui Jim Jordan (R-OH), președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Congresul SUA a început să scormonească în culisele relației dintre Comisia Europeană și giganții tech.

Din scrisorile oficiale și citațiile transmise către TikTok, Meta și celelalte mari platforme online (a se vedea corespondența publicată de Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților), reiese, potrivit lui Jordan, că:

  • companiile de tehnologie au pus la dispoziția Congresului mii de documente interne și comunicări cu Comisia Europeană și cu statele membre ale UE;
  • aceste documente indică, în viziunea Comisiei Judiciare, amploarea unei campanii globale de cenzură orchestrate de Bruxelles;
  • UE ar fi constrâns platformele să elimine discurs legal, să-și rescrie politicile de moderare la nivel global și să impună restricții de exprimare nu doar pentru europeni, ci și pentru utilizatorii americani;
  • în loc să-și revizuiască abordarea, Comisia Europeană ar părea că își dublează eforturile de cenzură, încercând în același timp să le ascundă de public;
  • până în prezent, Comisia Europeană nu a reușit să formuleze, în percepția anchetatorilor din Congres, o respingere convingătoare a dovezilor prezentate.

În acest decor, România devine cazul-șoc:
țară membră UE, alegeri anulate, rețea socială chineză, „actori ostili externi” – o combinație perfectă pentru a arăta cum se îmbină cenzura politică, geopolitica și ingineria algoritmică.

Mesajele care se autodistrug: „transparența” UE intră pe Signal și dispare

În martie 2026, ancheta Congresului SUA a făcut un salt exploziv. Au fost emise citații oficiale (subpoenas) către TikTok, Meta, Alphabet, Microsoft, OpenAI, xAI și alți giganți, după ce a apărut numele lui Prabhat Agarwal, șeful echipei de aplicare a DSA în cadrul Comisiei Europene.

Potrivit documentelor invocate public de Comisia Judiciară, Agarwal le-ar fi sugerat colegilor să folosească aplicații de mesagerie criptată cu funcții de auto-ștergere (precum Signal) atunci când se comunică dispoziții sensibile către reprezentanții platformelor online și către responsabili de la nivel național din statele membre.

Concluziile provizorii formulate de Comisia Judiciară a Congresului SUA:

  • Obstrucționarea anchetei: oficiali europeni ar fi încercat să-și șteargă urmele, făcând dificilă reconstituirea presiunilor puse pe companiile tech;
  • Cenzura extrateritorială: prin amenințarea cu amenzi până la 6% din cifra de afaceri globală, DSA devine, din perspectiva Congresului, o ghilotină financiară care împinge platformele să limiteze discursul politic inclusiv pentru utilizatorii americani, ocolind Primul Amendament.

Pe scurt: reglementăm în numele „transparenței”, dar vorbim pe canale care își șterg singure memoria. Iar România este primul loc unde efectele acestui dans opac se văd direct în urne.

România, prinsă la mijloc între două dogme care nu se suportă

Dincolo de jargonul juridic, conflictul este de fapt unul între două dogme politice ireconciliabile:

  1. Dogma Bruxelles-ului: „Democrația trebuie apărată, dacă e nevoie, chiar de deciziile propriilor cetățeni, cu ajutorul experților, al regulatorilor și al algoritmilor controlați.”
  2. Dogma Washington-ului (aripa Jordan): „Libertatea de exprimare este aproape absolută; cine controlează moderarea și penalizează discursul face cenzură politică, nu protecție democratică.”

Cazul alegerilor din România este transformat în afiș de campanie pentru ambele tabere:

  • Pentru Comisia Europeană și autoritățile de la București, România devine demonstrația practică a faptului că, fără intervenție fermă, algoritmii și campaniile obscure pot deturna votul.
  • Pentru Congresul SUA, România este proba vie că, sub pretextul „combaterii dezinformării”, un aparat birocratic poate legitima anularea votului popular atunci când rezultatul nu convine.

Utilizatorul român, captiv într-o bulă filtrată, cu buletin și buletin de vot

Pentru România, efectele se simt pe trei niveluri majore:

  1. Credibilitate instituțională: Rapoartele serviciilor secrete și decizia Curții Constituționale se află sub lupa unei investigații externe. Dacă ancheta Congresului SUA va sugera că deciziile de moderare ale TikTok au fost influențate sau deturnate de canale neoficiale ale unor oficiali europeni, legitimitatea anulării alegerilor riscă să se prăbușească, transformând „apărarea democrației” în abuz transnațional de putere.
  2. Subordonare tehnologică: Platformele sociale aplică deja setări și filtre speciale pentru spațiul european. Utilizatorul român riscă să trăiască într-o bulă informațională puternic filtrată, în care ceea ce nu trece de grila reglementatorilor nu mai apare în feed – nu pentru că nu există, ci pentru că a fost etichetat ca „risc”, „dezinformare”, „conținut problematic”.
  3. Precedent electoral periculos: Reluarea alegerilor deschide o cutie a Pandorei. De acum înainte, de fiecare dată când un candidat „neconvenabil” obține o victorie organică prin canale alternative, narațiunea „interferenței algoritmice” poate fi scoasă din sertar pentru a cere invalidarea rezultatului.

Cine stăpânește algoritmul, stăpânește democrația

Anularea alegerilor din România nu este un accident izolat, ci primul mare seism produs de coliziunea dintre:

  • legile statelor naționale,
  • regulamentele Uniunii Europene,
  • algoritmii platformelor globale,
  • și ambițiile politice de la Washington și Bruxelles.

În timp ce Bruxelles-ul invocă „securitatea națională” și „integritatea alegerilor”, Washington-ul acuză apariția unui aparat global de cenzură. La mijloc rămâne cetățeanul român – primul alegător dintr-o democrație declarată matură căruia i s-a spus, practic:
„Votul tău e valabil… până când algoritmii și birocrații decid că nu mai este.”

Cenzura nu mai poartă uniformă, nu mai închide tipografii și nu mai confiscă ziare de pe tarabe. Cenzura de azi vine cu logo de platformă, interfață prietenoasă, politici de „siguranță”, mesaje criptate care se auto-șterg și, la final, cu puterea de a reseta urnele.

2026-03-16-jdj-to-meta-zuckerberg-re-preservation 2026-03-16-jdj-to-tiktok-custodian-of-records-re-preservation

Tabel sintetic: Războiul narativelor pe spinarea României

Aspect Bruxelles și București – „Democrație defensivă” Congresul SUA (Jim Jordan & co.) – „Libertate vs. cenzură”
Interpretarea cazului România Protecție a securității naționale și a integrității alegerilor Exemplu de abuz de reglementare și anulare a votului sub pretext digital
Rolul DSA Cadru legitim de transparență și responsabilizare a platformelor Pârghie de șantaj financiar și export de cenzură la nivel global
Rolul TikTok și al platformelor Vinovate de încălcarea normelor electorale și de amplificare nejustă a unui candidat Victime ale presiunii politice a UE, forțate să limiteze discurs legal
Algoritmii Vector de dezinformare și risc de securitate ce trebuie controlați Pretext comod pentru intervenții politice și control asupra opoziției
Anularea alegerilor Măsură „excepțională, dar necesară” pentru a salva democrația Semn de capturare a procesului electoral de către birocrați și regulatorii UE
Poziția României Stat „protejat” în războiul informațional Cobai într-un experiment de cenzură transnațională
Mesaj către cetățean „Te apărăm de manipulare, ai încredere în instituții și în reguli stricte” „Ți-au anulat votul în numele unei corectitudini algoritmice foarte discutabile”

(Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”

Publicat

pe

De

Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă ceea ce instituția ar fi trebuit să facă din oficiu: să sesizeze încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu.

Acolo unde, pe hârtie, ar trebui să existe „condiții optime de lucru pentru personalul MAI”, în realitate polițiștii își desfășoară activitatea zilnic într-un mediu care le pune în pericol sănătatea și siguranța. Nu vorbim despre mofturi, ci despre un amestec de neglijență, indiferență și dispreț față de cei care duc, efectiv, greul muncii de zi cu zi.

O adresă și un dosar: așa arată „grija” sistemului față de propriii oameni

Demersul sindicatului nu a putut fi îngropat sub preș. Prin adresa nr. 915163/2026, Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) comunică faptul că, în urma sesizărilor formulate de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Sibiu a dispus declanșarea cercetării prealabile privind respectarea obligațiilor legale la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.

Tradus din birocrată în română: după ce polițiștii au tras semnalul de alarmă prin sindicat, IPJ Sibiu s-a văzut obligat să mimeze, deocamdată, trezirea. S-a descoperit, brusc, că poate ar trebui verificat dacă nu cumva normele de securitate și sănătate în muncă sunt călcate în picioare chiar acolo unde polițiștii își riscă sănătatea.

Condițiile de muncă ale polițistului nu sunt moft: dar sistemul le tratează ca pe o glumă proastă

„Diamantul” repetă răspicat un adevăr care, în mod normal, ar trebui să fie banal: condițiile de muncă ale polițistului nu sunt un moft, ci o obligație a instituției.

Realitatea însă arată altfel:
– polițistul e bun la intervenții, la reținerea infractorilor, la asumat riscuri;
– dar când vine vorba de aer respirabil, spații sigure, igienă și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, brusc totul devine „vedem”, „analizăm”, „cercetăm prealabil”.

Acolo unde condițiile sunt încălcate, sindicatul este obligat să facă ceea ce ar trebui să fie reflex instituțional: să sesizeze, să insiste și să urmărească până la capăt. Fără presiunea sindicatelor, multe „centre de reținere” ar rămâne, liniștite, centre de risc maxim pentru propriii polițiști.

Vocea din teren versus zidul de beton din birouri: cine chiar apără polițistul?

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” își exprimă deschis recunoștința față de colegii care au semnalat situațiile de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu. Ei sunt cei care văd zilnic realitatea: infiltrații, igrasie, instalații precare, spații improprii, norme de securitate și sănătate în muncă tratate ca niște recomandări opționale.

„Sunteți vocea din teren, iar noi vă suntem scutul” – transmite sindicatul. O frază care sună frumos, dar care, din păcate, spune și altceva: fără vocea din teren și fără „scutul” sindical, instituția i-ar lăsa pe polițiști exact unde sunt acum – între pereți care crapă și rapoarte care mint.

Scut sindical, armură de hârtie instituțională: cât valorează o viață de polițist într-un centru de arest?

Faptul că a fost nevoie de sesizarea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și de o adresă oficială a Direcției Control Intern, cu număr de înregistrare și formulări seci, arată cât de puțin contează, în practică, sănătatea și siguranța polițistului.

Instituția funcționează după principiul:
– până nu există sesizare, „nu știm”;
– până nu există scandal, „nu e problemă”;
– până nu se cer hârtii, „merge și-așa”.

Iar când, în sfârșit, se mișcă ceva, totul începe cu „cercetare prealabilă”, nu cu „remediere imediată”.

Până când normele de securitate și sănătate în muncă vor fi aplicate pentru polițiști cu aceeași strictețe cu care sunt aplicate legea și regulamentele pentru cetățeni, rămâne valabilă formula amar de exactă a „Diamantului”:

polițiștii sunt vocea din teren, sindicatul le este scutul.
Instituția, în schimb, prea des rămâne doar un zid rece, pe care se lipește o adresă cu număr și semnătură. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți

Publicat

pe

De

Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă

Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.

Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.

Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial

Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:

  • suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
  • stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.

Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.

Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare

În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:

  • nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
  • nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
  • nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.

După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:

  • construită transparent;
  • făcută cu respectarea cadrului legal;
  • bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.

Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.

„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer

Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.

Decizia nu este definitivă:

  • hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
  • termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.

Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.

De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice

Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:

  • dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
  • treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
  • se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.

Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.

Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer

Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv12 ore ago

Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene

România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o...

Exclusiv12 ore ago

O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”

Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă...

Exclusiv12 ore ago

O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți

Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță,...

Exclusiv12 ore ago

Hipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor

Culise murdare la trap: regulamentul, călcat în picioare Pe hipodromul din Ploiești nu se mai aleargă doar caii, ci și...

Exclusiv2 zile ago

IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!

PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...

Exclusiv2 zile ago

„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale

Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...

Exclusiv2 zile ago

TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57

Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...

Exclusiv2 zile ago

„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii

„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...

Exclusiv2 zile ago

De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX

Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...

Exclusiv3 zile ago

„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE

„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...

Exclusiv3 zile ago

MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor

Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...

Exclusiv3 zile ago

Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii

Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...

Exclusiv3 zile ago

Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul

De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...

Exclusiv3 zile ago

Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux

Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...

Exclusiv5 zile ago

IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane

Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv