(Preluare Inpolitics):

Situația se complică dramatic: bătălia pentru putere din partidul de guvernămînt se va împleti tot mai ”armonios” cu guvernarea, iar decontul va fi suportat în mod categoric de cetățeni, conform principiului de fier ”o să vadă ei ce o să pățim noi”. Printre marile probleme politico-economice care stau să izbucnească se numără nu atît moțiunea de cenzură, lipsită total de șanse, în opinia noastră, cît rectificarea bugetară, evaluarea miniștrilor la jumătate de an și posibila remaniere.

Să o luăm metodic.

Chestiunea remanierii unor miniștri agită apele de cîteva zile, mai pe surse, mai oficial. Pe surse de vorbește de executarea unor miniștri liberali apropiați de Ludovic Orban, ceea ce ar avea sens în contextul bătăliei pentru putere din partid, ca și a unora din tabăra USRPLUS.
Problema, dacă e reală, e complicată dramatic, însă, de poziționările publice ale lui Ludovic Orban și Dan Barna, care dezmint remanierea.

Conform statutului PNL, candidații de miniștri trebuie validați de forurile interne, începînd cu Biroul Executiv și cel Politic Național, ceea ce înseamnă, teoretic, că premierul nu poate opera vreo modificare fără acordul propriului partid, nemaivorbind de USRPLUS. Dacă Florin Cîțu trece peste statut, atunci conflictul din PNL riscă să devină exploziv, iar Ludovic Orban poate pune în discuție o altă prevedere statutară, conform căreia BPN poate decide retragerea din guvern a unui membru al partidului, ori chiar a tuturor, ceea ce îl include și pe primul ministru. Un eventual nou refuz al lui Cîțu nu l-ar lăsa fără funcția de prim ministru, vulnerabilă doar în fața moțiunii de cenzură, dar l-ar putea lăsa fără statutul de membru al PNL, ceea ce ar crea o situație deloc dezirabilă pentru el.
Toate aceste manevre sunt, repetăm, teoretice, dar realizabile, și istoria a demonstrat că în marile bătălii nu se aleg mijloacele.

Pe de altă parte, Florin Cîțu ar putea dezminți el însuși remanierea, eliminînd problema din start.
Numai că aici ar avea masiv de pierdut personal, ca imagine, pentru că ar însemna că se solidarizează cu toți actualii miniștri și nu ar mai putea formula vreo critică o bună perioadă de aici încolo.
Or, știm încă din ianuarie, de la premier, că la jumătatea anului va face o amplă analiză a activității miniștrilor. A dezminți remanierea înainte de respectiva evaluare ar fi un dezastru de imagine; a o face după evaluare, cum spuneam, înseamnă că totul e perfect în cabinet, iar Cîțu ar deconta toate nefăcutele de aici încolo.

Evaluarea miniștrilor se va lega, însă, de alt eveniment care se anunță extrem de complicat: rectificarea bugetară.

Sfîrșitul lunii iunie înseamnă, conform legii, dezlegarea la prima rectificare bugetară din an, iar anul acesta, la cum s-a votat bugetul, cu mare întîrziere, în martie, și pe repede înainte, ea e mai necesară ca oricînd.
Rectificarea vine obligatoriu, însă, la pachet, cu elaborarea raportului situaţiei economice şi bugetare pentru primele şase luni, care se va face în următoarele săptămîni. Iar raportul respectiv va scoate la iveală care miniștri s-au dovedit buni manageri ai banului public și au gestionat eficient bugetul alocat și care nu, unii, probabil, nefiind în stare nici măcar să cheltuie respectivii bani.

Un asemenea raport ar constitui un argument irefutabil pentru remaniere, dar va avea Cîțu hotărîrea necesară?

Pe de altă parte, rectificarea însăși e un casus belli. Dacă economia duduie și prognozele sunt optimiste pe cît pretinde premierul, rectificarea nu poate fi altfel decît pozitivă.
Dacă se dau bani în plus, însă, unde vor fi ei direcționați? În spiritul european al vremurilor noi, ar trebui să meargă către ministerele cercetării, digitalizării și inovației, al mediului, al educației, al economiei, al dezvoltării ori al transporturilor.
Spiritul tradițional mioritic spune altceva, însă: ei trebuie să meargă la MApN, MAI, SRI, SIE, SPP, STS și trebuie să se taie de la ministerele sus pomenite, plus sănătate, muncă ori agricultură.
De aici, o primă mare problemă pentru premierul Cîțu, care nu ar sufla în front în fața instituțiilor de forță.

Dar dacă, varianta de groază, deficitul bugetar va da semne că iese din parametrii propuși, iar rectificarea ar fi negativă?

Atunci, primul ministru chiar ar fi în corzi, pentru că mesajele sale triumfaliste din ultima vreme ar fi spulberate de viața reală.
În plus, Florin Cîțu are un istoric personal cu rectificările bugetare, în cazul cărora, ca senator liberal finanțist, a fost mereu, în ultimii ani, foarte activ. Și foarte agresiv.
Ne amintim o declarație trăznită a sa din perioada guvernării pesediste, prin 2017, cînd a anunțat constituirea unei comisii parlamentară de anchetă în cazul unei rectificări pozitive a bugetului, pe motiv că, la cum arată finanțele țării, ea ar fi imposibilă fără vreo fraudă. Ori faptul că, doi ani mai tîrziu, el acuza guvernul PSD de prezentarea de date false privind execuția bugetară și anunța, din nou, înființarea unei comisii de anchetă privind raportarea de date false. Acum, a ajuns el însuși ”la serviciu”.

Ar fi un mare avantaj pentru Ludovic Orban, care ar putea specula incompetența adversarului său.

Chiar și cu o rectificare negativă, însă, Cîțu va fi tentat să facă jocuri politico-electorale, ceea ce înseamnă că va împinge demersul pînă înaintea congresului PNL, cînd va începe să pompeze bani către anumiți baroni locali, selectați pe sprînceană. Vot la congres plătit din banii statului.

Iar foamea e mare, în teritoriu. După cum se știe, și reiese clar din facsimilul de mai jos, guvernul a anunțat deja primarii, prin ministrul Attila Cseke, că s-au terminat banii din Planul Național de Dezvoltare Locală și ori să se descurce cu fonduri proprii, ori să sisteze lucrările începute, pînă la rectificare. Adică o situație de-a dreptul dramatică.

Cum Orban e conștient de asemenea jocuri, e de așteptat ca el să preseze guvernul să facă rectificarea cît mai repede, ceea ce va constitui încă un front de luptă în PNL.

În fine, să mai punctăm că, dacă prin absurd, moțiunea de cenzură de mîine ar fi votată, situația s-ar complica enorm, pentru că o perioadă de timp am avea un guvern interimar care nu are dreptul să facă rectificări bugetare, acestea presupunînd legi sau OUG-uri. Caz în care Florin Cîțu ar putea juca lejer cartea victimizării, dîndu-se legat de mîini și de picioare, iar marele perdant ar deveni gruparea Orban, fără de care moțiunea nu ar putea trece.