Anchete
Mister lamurit: studiile lui Citu, platite de mama din ”mosteniri, case, firme”
(Preluare Inpolitics):
Un ziarist vîlcean apropiat de zeci de ani de familia Cîțu a făcut recent dezvăluiri interesante despre actualul premier, la loc de cinste fiind cea potrivit căreia Florin Cîțu a fost făcut premier de mama sa, cea care i-ar fi plătit și imensele costuri ale studiilor în SUA, din vînzarea unor case, moșteniri și firme. De aici, certitudinea că defuncta mamă a premierului trebuie să fi fost o veritabilă latifundiară dacă în doar doi ani după revoluție acumulase bunuri de peste 150.000 de dolari, cît costau cei 4 ani de studii ai lui Cîțu în SUA. Doar că teoria respectivei bogății nu s-a vehiculat niciodată pînă azi, iar celebrele 75 de ha de pădure au fost retrocedate familiei relativ recent și nu în anii 90. Deci, despre ce ”case, firme și moșteniri” vorbim aici?
Ce scriam într-un material din 20 decembrie, anul trecut:
”Cine i-a plătit studiile americane lui Cîțu?
Aflăm, dintr-o investigație pe net, că la ora actuală, un an de studii la Grinnell College costă 63.383 de dolari, dintre care 48.758 școlarizarea, 900 de dolari manualele, 11.980 de dolari cazare și masă, 2.200 alte cheltuieli.
Colegiul nu acordă burse, ci doar facilitează studenților granturi și credite.
Cu ajutorul unui calculator online de inflație aflăm că suma de acum însemna cca.35.000 de dolari pe an la nivelul lui 1992.
Bani la care s-ar fi adăugat, desigur, sume deloc neglijabile necesare transportului și altor situații.
În 1992, 35.000 de dolari însemna o avere în România, bani care ar fi putut lansa o afacere frumușică.
În 4 ani de studiu, vorbim de aproape 150.000 de dolari.
Dar asta nu e tot: pentru masteratul la Iowa University, taxele actuale sunt de cca.85.000 de dolari pe an, sau cca.52.000 de dolari din 1996.
În povestea siropoasă a lui Vlad Voiculescu, au intervenit slujbele pe care spune că le-a practicat din prima, ca și ajutorul unei mătuși care locuia în Viena, locul studiilor sale.
Povestea lui Cîțu nu spune nimic: nici despre bani, nici despre eventuale burse, nici despre neamuri peste Ocean, nici despre vreun cîștig la loterie șamd.
E doar povestea (prea) succintă a unui tînăr vîlcean care în decurs de doi ani a sărit de pe băncile unui liceu energetic provincial pe cele ale unui prestigios colegiu american, în perioada atît de tulbure din primii ani post-decembriști.
Mai ceva ca în basmele cu peștișorul de aur.
Una peste alta, marea întrebare e cine a plătit costisitoarele studii în SUA ale lui Cîțu?
Poate ar fi momentul ca premierul desemnat să lămurească el însuși, în spiritul transparenței, semnele de întrebare de mai sus, într-un moment în care cosmetizarea biografiilor pare să fi devenit un sport național care bate oina”.
Un jurnalist din provincie, directorul ziarului Curierul de Râmnic, Silviu Popescu, a postat pe Facebook în ziua decesului mamei premierului un material interesant, conținînd amintiri despre familia lui Cîțu, mama sa și cea a premierului fiind, cîndva, colege de serviciu,
„Cand, parca prin 1992, m-a oprit pe strada doamna Citu, nu intelegeam prea bine cum gindeste Timpul. Si nici care puteau fi efectele Lui asupra oamenilor si banilor. Am mers impreuna de la Primarie, pana in centru, unde era pe atunci ziarul Curierul. Stiam ca lucrase cu mama mea, asa ca i-am acordat atentia cuvenita, am vorbit multe, dar marunte.
In fata cladirii, insa, doamna Citu a indraznit sa ma roage ceva.
Vorbisem, desigur, despre fiul sau, dar si despre America, despre universitati si despre sanse. Pentru ca tocmai ma intorsesem cu porumbelul de pe capul ziarului din Elvetia, unde facusem un stagiu la un ziar, din zona Neuchatel, am incurajat-o sa mearga pe calea studiilor in strainatate, decizie care, aveam sa aflu, fusese deja luata.
Totusi, doamna Citu m-a rugat sa-l luam la ziar pe fiul ei, ca sa capete putina experienta, spunea dansa, dar sa si publice ceva. Sigur, doamna, i-am raspuns, chiar avem nevoie de articole economice. Aveam masini de scris, pe vremea aceea, le primisem donatie de la Bernadette Richard, care era la Ramnic, in cadrul Operation Villages Roumaines.
L-am asezat pe tanarul Florin Citu la o masina de scris si i-am spus sa scrie ce vrea el, dar, mai ales, despre cum ar trebui sa fie o economie, dupa iesirea din comunism, cu care aveam noi, ca redactie, ceva de impartit, pe vremea aceea. Iar Florin, care era un pustan, a scris.
Articolele lui au fost publicate, iar eu imi aduc aminte ca mi s-au parut putin ciudate, pentru ca el nu vorbea despre realitatea economica din care tocmai iesisem, ci despre ceva, care urma sa fie. Promit sa le caut si sa le republic, ar fi foarte interesante, astazi.
L-am tratat ca pe orice redactor, dar am avut grija de ceea ce ma rugase mama lui, Dumnezeu sa o odihneasca! Imi amintesc si faptul ca, la plecare, i-am pus articolele din ziar intr-un dosar, ma gandeam ca ii vor folosi, in America si i-am spus sa aiba curaj sa le arate, americanii vor fi impresionati.
Cam asta a fost, dupa putin timp, baiatul doamnei Citu a plecat la scoala. Ca om care am fost ani buni rezident in America, am sa revin, sa spulber supozitiile monstruase, cum ar fi recrutarea fiului doamnei Citu de CIA si alte prostii, care circula, in spatiul public romanesc. America este un sistem perfect functional, organizat dupa principii militare, dar liber de prejudecati, unde cei destepti se descurca, in orice situatie. Afirm asta, ca sa se stie clar cine l-a facut pe Florin Citu premier, mama lui si numai ambitia dansei. Ca si dragostea ei.Am mai auzit de el cand eram la Paris, la ICR, cand il contra pe Mugur Isarescu si am fost mandru de rebeliunea lui fata de un monstru sacru, as fi facut la fel, daca aveam argumente economice. Am fost mandru ca am fost in aceeasi redactie.
Pe doamna Citu am revazut-o, acum cativa ani la Ramnic si am felicitat-o, pentru ca a avut puterea sa se lupte pentru fiul sau, cu ardoare, vanzand tot ce avea, mosteniri, case, firme. A crezut cu tarie in steaua fiului sau si a riscat tot.
Astazi, zi trista, sunt totusi bucuros ca femeia asta razbatatoare a trait sa se bucure de reusita fiului sau. In ultimele saptamani am cautat sa-i aflu numarul de telefon, ca sa-i transmit salutari de la mama mea, care tocmai a trecut printr-un AVC. L-am facut rost pe al premierului, dar nu pe al mamei sale. Era sortit sa nu reusesc, domna Citu era foarte bolnava.
A fost o femeie puternica, care si-a iubit enorm baietii. Dumnezeu sa o aiba in Paza Lui!”, a scris Silviu Popescu.
Să recapitulăm: în 1992, Florin Cîțu, despre care nu știm ce a făcut după terminarea liceului, în 1990, dar sigur nu studii universitare, este dus de mamă, de mînuță, la o redacție a unui prieten de familie, ca să se facă jurnalist peste noapte. O mamă care negociase pe cont propriu viitoarea carieră de ziarist a odraslei cu directorul publicației.
Odată ajuns acolo, Cîțu e pus să scrie ce-i trece prin cap – că, deh, se știe că așa se nasc jurnaliștii! – și, deși scrie chestii despre viitor, e publicat fără rezerve.
”Să scrie ce vrea el”, zice Popescu. Dar pe teme economice. Și direct la mașina de scris, cînd 90% dintre jurnaliștii epocii scriau de mînă, pentru că mașinile de scris fuseseră un lux controlat în comunism și puțini aveau știința utilizării lor.
Să fie clar: un reportaj despre viața porumbeilor din parc poate fi scris de orice tînăr cu talent și putere de observație, fără o pregătire aparte.
Presa economică reclamă, însă, specialiști.
Să înțelegem că junele Cîțu a redactat din prima articole economice despre dezvoltarea post-comunism a României din postura de recent absolvent de liceu, care nu reușise doi ani să intre la ASE ori la altă facultate, deși fentase stagiul militar obligatoriu??
E oarecum neclar și de ce Cîțu trebuia musai să intre în presă și să fie rapid publicat într-un moment în care aflăm că plecarea lui la studii în SUA era deja bătută în cuie și urma să se producă peste cîteva luni. Dar poate că familia credea și ea că un dosar cu articole apărute în presa județeană din România îi va da pe spate pe americani.
Se clarifică, în schimb, altceva: studiile americane atît de costisitoare ale premierului nu s-au bazat pe burse ori pe granturi și nici pe niscaiva slujbe prestate acolo de studentul Cîțu, care muncea noaptea să-și plătească taxele ziua.
Nu.
Studiile i-ar fi fost plătite de părinții săi, din satul Tulei, Vîlcea, care au vîndut, în 1991-92, ”case, moșteniri, firme”.
Mulți cititori își amintesc, poate, primii ani de după revoluție, cînd valuta forte însemna imens în România, tocmai pentru că nu se găsea.
În toamna anului 1991, rezervele valutare ale României ajunseseră la cîteva zeci de milioane de dolari, fapt care a generat celebra decizie a guvernului Stolojan de a naționaliza conturile în valută în schimbul unui echivalent în lei stabilit de către BNR. O manevră considerată pînă azi un veritabil jaf la adresa românilor, pentru că diferențele între cursul oficial și cel la negru erau uriașe.
Exact în acea perioadă de maximă penurie valutară națională, mama lui Florin Cîțu face rost de zeci și zeci de mii de dolari ne-naționalizați pentru studiile fiului. Nu de alta, dar americanii nu prea primeau lei mioritici.
Pe de altă parte, controversată e și formularea ”vînzînd tot ce avea”, dacă ne gîndim că familia Cîțu a continuat să facă afaceri înfloritoare și după plecarea fiului la studii, iar declarația actuală de avere a premierului, destul de consistentă, se bazează în cea mai pare parte pe bunuri donate de părinți. Atît de valoroase încît a ajuns să se judece cu propriul frate pentru ele.
Studiile din SUA ale premierului, mister lămurit, deci. Ori cumva adîncit și mai tare?
Anchete
Șoferul „atlet” cu 1,00 la suflet: cum a încercat un vasluian beat să fugă de radar cu off-road și vorbe dulci
Cursa de „raliu” pe DE581: de la asfalt la off-road, cu frâna ruptă la bun-simț
Aventura din 10 noiembrie 2026, petrecută pe drumul european DE581, pe raza județului Vaslui, arată încă o dată cum unii șoferi cred că legislația rutieră e opțională, dar norocul obligatoriu. Potrivit relatărilor făcute publice de Sindicatul Europol, un bărbat de 43 de ani, din Bârlad, a decis să transforme șoseaua în pistă de fugă și câmpul în traseu off-road, totul cu o alcoolemie demnă de manualul „Așa nu”.
După ce a ignorat semnalele polițiștilor, șoferul a apăsat cu entuziasm pedala de accelerație și a improvizat aproximativ un kilometru de traseu pe coclauri, ca și cum se pregătea pentru un raliu de amatori, nu pentru încă un dosar penal. Când și-a dat seama că motorul nu-l mai poate ajuta, a trecut la „planul B”: a abandonat mașina și a încercat să-și demonstreze calitățile atletice… pe jos. Din păcate pentru el, probele de fugă nu se dau după regulile lui.
„Nu ne știm de undeva?” – ultima redută a șoferului disperat
După eșecul subit la capitolele viteză și condiție fizică, bărbatul a trecut la faza de „negociere sentimentală”. A încercat să-i convingă pe polițiști că îi cunoaște, că, cine știe, poate au mai stat la povești, s-au întâlnit pe undeva, au avut vreo legătură vagă în trecut. Poate, poate, o presupusă „cunoștință” ar fi putut cântări mai greu decât cifrele reci de pe aparate și decât litera legii.
Realitatea din teren a fost însă mult mai puțin romantică. În loc de „Ce mai faci, prietene?”, polițiștii au avut în față un rezultat de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul etilotest, așa cum a fost făcut public de Sindicatul Europol. Analizele toxicologice ulterioare au confirmat, elegant și sec, că bărbatul depășise serios limita legală. Prietenia, reală sau imaginară, nu mai avea loc la masa discuțiilor.
Atletism de carton: fugă prin câmp, dar fără medalie, doar cătușe
Scenariul complet arată ca o parodie prost regizată:
– a ignorat semnalele polițiștilor;
– a accelerat;
– a sărit de pe asfalt pe câmp, într-un off-road improvizat;
– și-a abandonat mașina;
– a luat-o la fugă pe jos, ca într-un film ieftin de acțiune;
– și, când totul a eșuat, a mai scos din joben și „arma secretă”: apelul la presupusa „prietenie” cu oamenii legii.
Problema majoră: nici fuga, nici poveștile despre „ne știm noi de undeva” nu țin loc de carnet, de lege și mai ales de bun-simț. Când conduci cu alcoolemie peste limită și pui în pericol toți participanții la trafic, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă polițistul te place sau nu.
Strategia „de socializare” a picat testul de realitate
Din păcate pentru el – dar din fericire pentru normalitate – polițiștii nu s-au lăsat impresionați de această tentativă de „socializare spontană”. Nici „hai că ne știm”, nici „poate rezolvăm” nu au reușit să îndoaie vreun articol de lege.
La 11 noiembrie, bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru dispunerea unei măsuri preventive. De la „prietene, nu ne știm?” la „inculpatul se prezintă în fața procurorului” a fost doar un pas – unul foarte scurt și inevitabil.
Polițiștii – profesioniști, șoferul – exemplu negativ de manual
În tot acest tablou grotesc, singura parte serioasă și sănătoasă este reacția polițiștilor. Conform relatării Sindicatului Europol, agenții au urmat procedurile, au documentat întreaga activitate infracțională și au acționat exact așa cum trebuie atunci când un șofer beat decide să transforme drumul public în pistă personală de evadare.
Agent șef principal Stăncescu Sabin, agent principal Dănilă Marian și agent șef Ghețău Laurențiu merită felicitați pentru profesionalismul cu care au intervenit, punând legea și siguranța rutieră mai presus de tentativele jenante de „negociere” ale unui conducător auto care a ales să pună în pericol viețile celorlalți.
Concluzie: cu 1,00 mg/l nu-ți faci prieteni, îți faci dosar
Povestea acestui șofer din Bârlad este lecția perfectă despre cum să nu procedezi: nu fugi de poliție, nu sari cu mașina pe câmp, nu abandonezi vehiculul, nu joci rolul de atlet ratat și, mai ales, nu încerci să cumperi indulgență la „magazinul de prietenii inventate”.
Radarul nu uită, alcooltestul nu minte, iar legea nu se îmblânzește cu „Nu ne știm noi de undeva?”. În schimb, dosarul penal te așteaptă, punctual, la fiecare asemenea „aventură”. (Irinel I.).
Anchete
Peste 5.800 de produse susceptibile a fi contrafăcute și 32.300 de țigarete, descoperite de polițiștii de frontieră
Polițiștii de frontieră au descoperit, în urma unor controale desfășurate în zona Giurgiu și într-o acțiune separată la Calafat, peste 5.800 de produse susceptibile a fi contrafăcute. În zona Giurgiu au fost găsite și 32.300 de țigarete fără timbru fiscal. Bunurile au fost ridicate pentru continuarea cercetărilor.
Controale pe DN 5: articole de marcă și țigarete fără timbru fiscal
Polițiștii de frontieră din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Giurgiu, împreună cu lucrători ai Compartimentului Sprijin Operativ, au desfășurat controale pe DN 5, în cadrul unor acțiuni de prevenire și combatere a migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere.
Au fost verificate mai multe mijloace de transport care circulau pe rute internaționale, inclusiv Turcia–România și Bulgaria–România. În bagajele pasagerilor și în diverse locuri din vehicule, inclusiv în spații special amenajate, polițiștii au descoperit 4.764 de produse — articole vestimentare, bijuterii și accesorii, încălțăminte, articole de marochinărie, cosmetice și parfumuri. Acestea purtau denumirile unor mărci protejate și sunt susceptibile a fi contrafăcute.
Totodată, au fost găsite 32.300 de țigarete, echivalentul a 1.615 pachete, fără timbru fiscal. Bunurile aparțineau unor cetățeni turci și români, cu vârste între 22 și 69 de ani, care nu au putut prezenta documente de proveniență ori de autenticitate.
Valoarea estimată a produselor susceptibile a fi contrafăcute este de aproximativ 1.058.000 de lei, iar cea a țigaretelor — de aproximativ 48.500 de lei.
Peste 1.000 de produse de parfumerie, descoperite la Calafat
Într-un caz separat, la 11 noiembrie, în jurul orei 01:30, polițiștii de frontieră din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Calafat au oprit pentru control, în apropierea stației de taxare a podului Calafat–Vidin, un ansamblu rutier înmatriculat în Bulgaria. Vehiculul, condus de un cetățean bulgar în vârstă de 53 de ani, circula pe ruta Bulgaria–Slovacia și transporta, potrivit documentelor, bunuri în regim de coletărie.
În urma controlului efectuat împreună cu inspectori vamali, în compartimentul de marfă a fost găsit un palet cu 1.057 de produse de parfumerie susceptibile a fi contrafăcute. Valoarea estimată a acestora, dacă ar fi fost comercializate ca produse de marcă, este de 264.250 de lei.
Bunurile au fost ridicate; au fost întocmite lucrări penale
Produsele descoperite au fost ridicate și depozitate în camerele de corpuri delicte, pentru continuarea cercetărilor și dispunerea măsurilor legale. Polițiștii de frontieră au întocmit lucrări penale pentru punerea în circulație a unor produse care poartă o marcă înregistrată și pot prejudicia titularul acesteia.
Pentru încălcarea prevederilor legale privind deținerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, fără marcaje ori cu marcaje necorespunzătoare sau false, au fost aplicate sancțiuni contravenționale în valoare totală de 20.000 de lei.
Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu precizează că desfășoară permanent acțiuni, în cooperare cu instituțiile partenere, pentru prevenirea și combaterea faptelor ilegale, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală și respectarea legislației în vigoare. (Sava N.).
Anchete
Șefie cu termen scurt, concurs cu deznodământ anticipat: Georgeana Viorel, la conducerea CAB
Delegare până la instalarea câștigătorului — care, potrivit surselor citate, ar fi tot ea
Curtea de Apel București își schimbă conducerea, dar nu pare să-și schimbe personajul principal. Judecătoarea Georgeana Viorel, în prezent vicepreședintă delegată a instanței, urmează să preia funcția de președintă începând cu 15 noiembrie 2026.
Potrivit informațiilor publicate de Lumea Justiției, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a decis, joi, 12 noiembrie, delegarea acesteia la conducerea Curții de Apel București până la 8 ianuarie 2027. Tot de la 15 noiembrie încetează și delegarea sa în funcția de vicepreședintă. O ștafetă administrativă predată, așadar, fără schimbarea alergătoarei.
Concursul încă tace, sursele au vorbit
Mandatul prin delegare ar urma să acopere intervalul până la instalarea judecătorului care va câștiga concursul pentru funcțiile de conducere organizat în perioada iulie–noiembrie 2026. Numai că, potrivit surselor citate de Lumea Justiției, câștigătoarea ar fi chiar Georgeana Viorel.
CSM nu a făcut încă publice numele câștigătorilor, notează publicația — ceea ce lasă loc unei mici comedii de suspans instituțional: rezultatul ar fi cunoscut pe surse, dar nu și oficial. Până la anunțul formal, însă, informația despre câștigarea concursului rămâne una atribuită surselor publicației.
O schimbare firească, cu continuitate în rolul principal
Schimbarea de la vârful Curții de Apel București vine după promovarea actualei președinte, Liana Arsenie, la Înalta Curte de Casație și Justiție. În locul rămas liber, Georgeana Viorel va asigura conducerea prin delegare, iar apoi — dacă informația privind concursul se confirmă — ar putea continua în aceeași funcție, de data aceasta în urma procedurii de selecție. (Irinel I.).
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...
M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...
M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”
Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...
Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990
Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...
Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi
Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...
Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister
„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...
IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1
„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zile
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zile
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zile
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zile
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zile
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zile
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu