O investigatie Rise Project:

Producătorul de armament al statului a închiriat avioane private ca să aducă măști din Vietnam, în timp ce aeronavele noastre militare transportau ieftin măști pentru companii private.

Primele avioane închiriate au fost însă tot militare, dar ale Armatei Ucrainene. Aduse în țară acum un an, măștile stau nefolosite într-un depozit de lângă București.

Doar transportul lor ne-a costat 5,3 milioane dolari.

Costurile au fost suportate de Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE). 

Cei care au decis afacerea propun acum o soluție de avarie: Ministerul Energiei să renunțe la banii din profitul SAPE, printr-o compensare netransparentă, și să primească măști ca dividende. 

Decontul? Peste 30 de milioane de dolari.

Schema afacerii și corespondența între Hanoi și București arată cum am irosit, în plină criză sanitară, bani cât pentru un nou spital.

DECIDENȚII

Virgil Popescu, fostul ministru al Economiei. A aprobat anul trecut achiziția unei cantități-record de măști din Vietnam. A schimbat, peste noapte, obiectul de activitate al unei companii cu profil energetic, SAPE, ca să cumpere măștile, dar apoi a mandatat o altă companie din subordine- Romarm- să le achiziționeze și să se ocupe de transportul lor. Între timp, Virgil Popescu a fost numit ministrul Energiei. Popescu propune acum ca ministerul să primească măștile nefolosite ca dividende.

Gabriel Țuțu, șeful Romarm. Fost ofițer SRI, Țuțu a semnat contractele cu furnizorii și cu cei care au intermediat apoi transportul măștilor. Tot cu avioane militare ucrainene adusese din China și utilaje uzate pentru producția de măști la o fabrică de armament de lângă Târgoviște. După afacerea Vietnam, Țuțu a fost promovat în consiliul de supraveghere al companiei SAPE, cea care suportase costurile de achiziție și transport.

DEPOZITUL DIN TABLĂ

Pe un câmp, la aproape doi kilometri de aeroportul Otopeni, într-o hală împrejmuită cu sârmă ghimpată, sunt ascunse măști de protecție care ne-au costat, până acum, peste 30 de milioane de dolari.

Cu acești bani, o companie de stat a cumpărat, în mai 2020, aproape 96 de milioane de măști de protecție și le-a adus în țară.

Acum, la un an distanță, aproximativ 90 de milioane de măști au rămas în hala din tablă din Otopeni, generând costuri suplimentare de depozitare. Alte 5,2 milioane de măști au ajuns, între timp, la inspectoratele școlare, care le-au folosit pentru protecția elevilor la examenele naționale de anul trecut.

“Măștile sunt în continuare în depozitul meu din cauza birocrației”, ne spune Liviu Dragoș Rădulescu, proprietarul companiei Master Mind  care operează hala din Otopeni. Rădulescu refuză să ni le arate. Nu ne spune nici cât încasează pentru depozitare: “Am un contract de confidențialitate și fără acordul proprietarilor nu pot să vă dau detalii”.

Susține însă că primește mai puțin decât încasează de obicei pentru astfel de servicii și că nu este nimic în neregulă cu măștile care au rămas în depozitul său: “Am avut controale cam de la toate autoritățile, inclusiv Poliție. În 20 de ani, n-am avut atâtea controale câte am avut în trei luni”.

Am aflat locația depozitului când încercam să găsim răspunsul la o întrebare simplă: de ce a cumpărat statul o cantitate mare de măști fără să le mai folosească apoi?

Nimeni n-a luat nicio măsură nici după ce Hotnews a publicat, pe 22 ianuarie 2021, informația că măștile zac nefolosite într-un antrepozit vamal, după jumătate de an de la achiziție.

În schimb, acum câteva zile, pe 18 mai 2021, Ludovic Orban, președintele Camerei Deputaților, a criticat faptul că alte 11 milioane de măști cumpărate tot acum un an, când era premier, stau în continuare nefolosite, deși fuseseră cumpărate de Ministerul Sănătății pentru persoanele defavorizate.

Ludovic Orban nu a menționat însă nimic despre cantitatea de peste opt ori mai mare din depozitul de la Otopeni, cu toate că și aceste măști au fost achiziționate tot în timpul mandatului său de premier.

Cum s-a ajuns aici?

Lentoarea achiziției a făcut ca între momentul în care o companie controlată anul trecut de Ministerul Economiei a decis să cumpere măștile și cel în care ele au sosit în țară să treacă o lună și jumătate. Prețul scăzuse între timp, iar compania statului a rămas cu ele în brațe, pentru că nu-și mai acoperea costurile de achiziție, operare și transport. În schimb, au câștigat companiile din lanțul de furnizare.

MĂȘTI ÎN NATURĂ

Chiar în aceste zile, Ministerul Energiei propune o soluție de avarie ca să scape de măștile din depozit: măști în loc de dividende.

Practic, Ministerul Energiei vrea să primească în natură o parte din dividendele Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE). Ca acționar, ministerul are de încasat de la SAPE dividende de aproape 331 de milioane de lei pe anul 2020. Doar că o parte din profit urmează să fie distribuit sub formă de măști de protecție, potrivit documentelor obținute de RISE Project. Suma la care vrea ministerul să renunțe este de maxim 142 de milioane de lei  (aproape 35 de milioane de dolari).

Compensarea este menționată doar în nota de fundamentare care însoțește proiectul de buget al SAPE pe 2021, astfel că detaliile aranjamentului financiar nu sunt publice. Proiectul a fost aprobat deja de Virgil Popescu, ministrul Energiei, dar s-a blocat, deocamdată, la Ministerul Finanțelor, care, potrivit informațiilor noastre, nu este de acord cu plata în natură.

Decontul netransparent ar detensiona practic bugetul SAPE, care nu poate să vândă măștile sub costul de achiziție și nici să le doneze. În schimb, Ministerul Energiei le poate distribui cum dorește, inclusiv să le doneze, susțin experții consultați.

Virgil Popescu a aprobat și achiziția măștilor anul trecut. Atunci conducea Ministerul Economiei, în portofoliul căruia se afla  SAPE. Nu a răspuns solicitărilor RISE pe marginea acestei afaceri.

Primele măști au fost aduse din Vietnam cu avioane militare ucrainene, pe filiera unei companii elvețiene cu acționari secreți.

Doar transportul ne-a costat peste 5 milioane de dolari. Corespondența din acele zile între Hanoi și București, obținută de RISE Project, arată cum am pierdut 42 de zile până la achiziția măștilor.

CORESPONDENȚA

Încă din 26 februarie 2020, Luiza Gîrleanu, consilier economic la Ambasada României de la Hanoi (Republica Socialistă Vietnam), anunță  la București că a găsit un producător care poate furniza măști la un preț de 0.3 dolari (1.33 lei la acel moment).

Stocurile erau goale și la Hanoi așa că livrarea putea începe abia pe 16 martie. Criza sanitară se întinsese pe tot globul, iar statele începuseră o cursă contracronometru ca să obțină rapid echipamente de protecție.

Pe 31 martie, Luiza Gîrleanu solicită de la București o listă cu cantitățile de materiale medicale necesare în lupta cu noul coronavirus. Avusese o discuție promițătoare cu un director din Ministerul vietnamez al Industriei și Comerțului.

La București, achizițiile se făceau deja centralizat, pe bani mulți, prin alte două structuri ale statului: Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), aflat în curtea Ministerului Finanțelor, și, respectiv, compania națională UNIFARM, controlată de Ministerul Sănătății.

Dar Ministerul Economiei decide totuși să intre pe cont propriu în comerțul cu măști. Are și un avantaj competitiv: coordonează rețeaua de consilieri comerciali din ambasadele noastre. Consilierii pot să ia pulsul în fiecare zi la fața locului. Pot afla astfel mai repede cine și cum vinde. Așa făcuse și Luiza Gîrleanu, care le semnalase șefilor de la București o ofertă încă la finalul lunii februarie.

Lucrurile se precipită, la centru, pe 1 aprilie 2020, când o companie din subordinea ministerului decide să-și completeze obiectul de activitate ca să facă și comerț cu măști. Compania se numește Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE) și are obiectul muncii chiar în denumire. SAPE solicită completarea obiectului de activitate, iar ministrul economiei, Virgil Popescu, semnează ordinul de aprobare în aceeași zi.

Pe 3 aprilie, SAPE are deja dreptul să comercializeze articole medicale, după ce operase modificarea la Registrul Comerțului.

Apoi, timp de 42 de zile, niciun contract. Doar schimburi repetate de e-mailuri cu oferte de la producători.

De exemplu, pe 30 aprilie 2020, Ministerul Economiei mai primește din Vietnam o listă cu 18 producători de măști. Doar șase aveau certificările necesare pentru exportul în țările Uniunii Europene.

Apoi, o companie vietnameză oferă pe 6 mai 2020 măști cu patru straturi la doar 0.085 dolari/bucata. Nu se întâmplă însă nimic.

Abia pe 8 mai 2020, Ministerul Economiei menționează într-un document intern necesarul de măști pe termen scurt: maxim 100 de milioane de măști.

Era o cantitate-record pentru acele zile. A fost depășită apoi doar de achiziția realizată de Ministerul Sănătății pentru persoanele defavorizate.

Doar că SAPE nu mai face importul, deși își schimbase peste noapte obiectul de activitate tocmai pentru comerțul cu măști.

Conducerea SAPE realizează brusc că nu are expertiza necesară să facă importul. Așa că apelează la Romarm, compania națională specializată în producția armamentului, aflată tot în portofoliul Ministerului Economiei.

Romarm primește astfel un mandat special să se ocupe de import.

Cum motivează conducerea SAPE schimbarea de plan? “Romarm deține o lungă tradiție în industria de apărare, materializată în experienţa de peste 75 de ani, activitate ce a presupus implicarea activă în domeniu tranzacțiilor economico-financiare internaţionale, la nivel guvernamental”.

Corespondența oficială alunecă ulterior în e-mailul privat al directorului Romarm, Gabriel Țuțu. Acesta îi scrie, pe 10 mai, consilierului economic din Vietnam, de pe e-mailul unei firme private în care este asociat. Țuțu o anunță astfel pe Gîrleanu că a primit sarcina să facă un import de măști din Vietnam și că a identificat un potențial furnizor din zona Hanoi.

Gabriel Țuțu îi cere ajutorul Luizei Gîrleanu pentru verificarea conformității și existenței fabricii de măști. „În acest sens avem deja aprobarea ministrului economiei, dl. Virgil Popescu”, îi transmite șeful Romarm.

A doua zi, pe 12 mai 2020, chiar înainte să ieșim din starea de urgență, se parafează și contractul.

COMISIONUL

Romarm urma să încaseze și un comision de aproape 300 de mii de dolari pentru achiziția măștilor. Conform contractului de mandat, cealaltă companie subordonată ministerului, SAPE, trebuia să achite un comision de 1 la sută din valoarea mărfii.

În schimb, Romarm trebuia să răspundă și de calitatea măștilor, să le testeze și să se ocupe de birocrația tranzacțiilor. Contractul de achiziție cu furnizorul din Vietnam a fost semnat chiar în ziua în care compania Romarm a primit mandatul să se ocupe de import.

Pe 12 mai, SAPE s-a angajat să transfere cel mult 30 de milioane de dolari pentru maxim 100 de milioane de măști, în contul firmei Minh anh Medical Joint Stock Company. Măștile urmau să fie livrate până pe 20 iunie 2020.

Producătorul măștilor era însă o altă companie vietnameză: Orange Pharmaceutical Company Limited, care avea doar 3 angajați în martie 2020.

Printre altele, potrivit contractului, produsele urmau să fie însoțite de certificat de calitate CE, certificat ISO, certificat al materiilor prime utilizate și certificat de calitate al produselor finite.

Măștile au ajuns la București însoțite, printre altele, de un certificat de conformitate emis de QSA International Limited, o companie londoneză înregistrată de un indian la o adresă unde mai sunt alte 35 de mii de firme.

După primele două transporturi de măști, Luiza Gîrleanu le transmitea oficialilor din România că „niciun producător de măști medicale clasa I din Vietnam, și probabil din toată ASIA, nu are certificări din partea unor organisme notificate UE, atâta timp cât directivele nu o solicită. Aceștia dețin în schimb certificate eliberate de terțe părți, precum QSA”.

Certificatul emis de QSA International menționează că producătorul plasează marcajul CE pe cutiile cu măști pe propria responsabilitate.

Din 25 mai 2020, măștile produse de Orange Pharmaceutical apar oficial în baza de date a Agenției Naționale a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale (ANMDM), la solicitarea Romarm. Înregistrarea s-a făcut după o cerere depusă la ANMDM cu câteva zile înainte.

Cererea trebuia să fie însoțită și de un certificat emis de un organism notificat. Organismele notificate sunt companii desemnate de țările Uniunii Europene să evalueze conformitatea produselor înainte de a fi introduse pe piață. QSA International LTD nu apare în baza de date europeană a acestor entități.

Am obținut câteva măști cumpărate de Romarm anul trecut și le-am testat la Centrul de Cercetare Științifică pentru Apărare din MApN. Specialiștii laboratorului susțin că eșantioanele au trecut proba eficienței în filtrarea bacteriană și a respirabilității și au concluzionat că sunt conforme.