Multă lume se întreabă de ce Justiția din România a luat-o razna și nu își mai găsește nici echilibrul, nici onoarea, nici valoarea, calități pe care ar trebui să le aibă și să țină cu dinții de ele ca să nu le piardă. După ce am văzut și ultimele evenimente de la CSM, concluzia mea este că vina cea mai mare aparține acestui Consiliu. Derapajul a început de câțiva ani buni, dar în ultimii doi ani se pare că această instituție a sărit complet de pe șine.

Deunăzi, mi-a atras atenția modul în care s-au dezbătut cererile de apărare a reputației și independenței Justiției, mai precis rapoartele Inspecției Judiciare care aveau legătură directă cu cauza “Ferma Băneasa”. La prima vedere, ar părea că totul a fost ok. Or, eu am o cu totul altă părere. Mie îmi pare a fi fost pe jumătate câștig, pe jumătate gaura de la covrig. Eu cred că CSM a căzut într-o capcană. Care le-a prisosit unor judecători în detrimentul unor justițiabili. Să explic de ce.

Cererile formulate de Casa de avocatură “Țucă, Zbârcea și Asociații” (apărarea independenței Justiției), dar și de Cristian Marius Ispas (apărarea reputației și independenței justiției) – unul dintre judecătorii care s-au lăsat siluiți de procurorii DNA să dea declarații prin care și-au pus cenușă în cap lepădându-se de propriile decizii date de ei în anumite perioade ale desfășurării unora din procesele civile ca au stat la baza revendicărilor prințului Paul de România – aveau aspecte comune, după cum a remarcat, din start și judecătoarea Simona Marcu. Din dezbaterile pe marginea acestor subiecte puse, în 13 mai 2021, pe ordinea de zi a ședinței Secției pentru judecători a CSM, am reținut câteva aspecte ce merită cunoscute și deloc ignorate, pentru că au fost evidențiate lucruri extrem de grave care, mai devreme, vor face lumină în tenebrele condamnării date avocatului Robert Roșu de faimosul complet al lui Ionuț Matei de la ICCJ în dosarul “Ferma Băneasa”.

După ce Inspecția Judiciară a constatat că – în cazul Robert Roșu/Ferma Băneasa – ancheta DNA a afectat grav independența Justiției, întrucât a pus în discuție principiul raporturilor juridice și principiul autorității de lucru judecat, la CSM, prin vocea judecătorilor Simona Marcu, Corina Corbu, Lia Savonea, Andrea Chiș sau Nicoleta Țînț, au fost conturate chestiuni extrem de periculoase la adresa independenței Justiție.

“E inacceptabil. Au dus în derizoriu hotărâri judecătorești care beneficiază de autoritate de lucru judecat, nu numai cele pronunțate de judecătorie, dar și cu privire la judecătorii care au soluționat aceste hotărâri în căile de atac… suntem într-o situație fără precedent… un mod absolut particular în care judecătorii să fie atrași sub sancțiunea penalului…” (judecător Simona Marcu)

Culmea, procurorii au considerat că așa zisele fapte, adică aceste hotărâri judecătorești care niciodată nu au fost anulate de vreo instanță, se prescriseseră. Vă dați seama câtă nimicnicie! Pentru că au mers mai departe cu acuzațiile prin rechizitoriu, apoi instanța supremă a luat de bun acest raționament infect și a construit, prin motivarea “completului negru”, bazele condamnării avocatului Robert Roșu alături de clienții săi cu care s-ar fi “constituit în grup organizat”.

În nicio țară în care Justiția se respectă nu veți mai întâlni asemenea aberații, care nu fac decât să dovedească faptul că undeva, acolo sus, s-a dorit o execuție de o asemenea anvergură care să lovească, în final, în prestigiul uneia dintre cele mai onorabile și profesioniste case de avocatură din România.

Ce a mai subliniat judecătoarea Marcu? Faptul că pentru aceste hotărâri civile, dacă ar fi fost eronate, existau remedii care se regăsesc și în Codul de procedură civilă, și penală, dar nici Parchetul, nici părțile civile (în acest caz, Romsilva) nu au uzat de aceste căi. Drept urmare, despre ce vorbim?

“Prin urmare, aceste hotărâri sunt în continuare valabile!… Să adoptăm o soluție care să rezolve nedreptatea care li s-a făcut (n.a.-judecătorilor audiați de DNA și, ulterior, ca martori, de ICCJ). Audierea în calitate de martor a doi colegi judecători la ICCJ… s-a consemnat că există paragrafe care au legătură cu procesul cognitiv. Nu se poate să dai detalii despre procesul cognitiv al deliberării și cred că trebuie să reacționăm…”(n.a.- judecătoarea Marcu)

La rândul ei, judecătoarea Lia Savonea a punctat:

“Faptul că procurorii DNA spun în rechizitoriu că hotărârile judecătorești sunt nelegale sau abuzive, când ele trebuie respectate de toți, e de o gravitate deosebită, sunt fapte de subminare a autorității și puterii judecătorești. Audierea celor doi judecători pe hotărâri ce au rămas definitive, e un atac la independența fiecărui judecător… avem datoria să propunem modificarea legii într-un anume sens… voi vota pentru apărarea independenței colegului nostru (n.a.- Ispas).

Acestor voci li s-a alăturat cea a judecătoarei Nicoleta Țînț, care a subliniat:

“M-au surprins obiecțiunile procurorilor cu privire la acest raport, vorbesc în continuare de hotărâri ca fiind un abuz.”

Judecătoarea Andrea Chiș, în nota-i obișnuită, a încercat să pună preșul peste mizeriile făcute de procurorii DNA, reiterând o teză aberantă, conform căreia părțile implicate ar fi trebuit să știe că acele hotărâri date de judecători sunt de fapt ”greșite”, aceasta find și premisa care a stat la baza acuzației de constituire a grupului infracțional care i-a atras condamnarea avocatului Robert Roșu, desi toată activitatea sa a fost în limitele statutului profesiei.

Ei bine, după această dezbatere, destul de lungă și extrem de interesantă, lucrurile stau așa. S-a admis și raportul Inspecției Judiciare privind apărarea independenței Justiției făcut în urma plângerii Casei de avocatură “Țucă, Zbîrcea și asociații”, dar s-au admis și rapoartele IJ privind cererile de apărare a reputație făcută de judecătorul Ispas și cea de apărare în ansamblu a independenței justiției făcută de domnii magistrați de la ICCJ care au dat sentința definitivă în acest dosar, deși comentariile și analizele făcute în media și de către avocați prin forurile lor UNBR și barouri priveau doar modul în care cei trei magistrați Ionuț  Matei, Florentina Dragomir și Alina Ioana Ilie au dat decizia definitivă în dosarul “Ferma Băneasa”.

Așa că, iată de ce eu cred că aici a fost o capcană. În care a căzut CSM.

În primul rând, judecătorul Ispas nu s-a plâns de apărarea reputației și independenței justiției când a fost chemat la audieri de procurorii DNA. Nici el, nici colegul lui. De ce oare s-a gândit să facă asta abia acum? La spartul târgului? Și despre ce reputație vorbim la un judecător care își neagă propria judecată?

Pe de altă parte, CSM a constatat că a fost încălcată independența Justiției (n.a. – aspect semnalat prin sesizarea IJ de către casa de avocatură), punctul nevralgic – care a contaminat toată judecarea acestei cauze – fiind acela în care au fost nesocotite prin rechizitoriu hotărâri definitive, neanulate de vreo altă instanță, dar considerate de judecătorii supremi din completul negru ca nelegale, exact cum subliniaseră în rechizitoriu procurorii DNA Brașov, Cornel Deca și Monica Munteanu.

În mod absolut ciudat, inexplicabil din punctul meu de vedere, CSM a spălat reputația acestor judecători, considerând că a fost adusă atingere independenței Justiției atunci când procurorii i-au audiat pe aceștia și le-au catalogat hotărârile ca fiind nelegale, dar a dat dreptate și casei de avocatură ”Țucă, Zbârcea și Asociații” pe considerente de genul celor mai sus menționate, arătând că aceste hotărâri sunt cu autoritate de lucru judecat și perfect valabile.

Nu vi se pare cam jenant? Să constați că procurorii au călcat în picioare hotărâri judecătorești definitive, că judecători supremi au mers pe aceleași considerente ale procurorilor, și să dai dreptate – metaforic vorbind – și victimei, și călăului? Ați mai pomenit așa ceva? E clar că la CSM cineva a scăpat balanța Justiției pe jos și s-au pierdut talerele într-o mlaștină mișcătoare!

În data de 25 mai, peste puțin timp, este termen pentru pronunțarea în cazul contestației în anulare făcută de mai mulți dintre cei condamnați în dosarul “Ferma Băneasa”. Printre motivele noi, invocate în această cale extraordinară de atac, se regăsește încălcarea obligației de audiere, în condițiile în care avocatul Robert Roșu nu a fost audiat, deși exista obligația audierii lui pe formular, așa cum era procedura. Alt motiv, neștiut până acum, este acela că judecătorul Ionuț Matei nu s-a abținut de la judecarea dosarului în condițiile în care chiar el a dat autorizația pentru mandatele de siguranță națională în dosar, atunci când cauza se afla în faza anchetei.

Dacă priviți tot acest tablou, la care adaug succint atmosfera din CSM, în care unii sunt hăis și alții cea, plus toxicitatea din magistratură în general, în care #Reziștii fac cărțile, jocurile din umbră, discută ca la mahala între ei și fac politică pe forumurile care le aparțin, își bat joc de președintele CSM și îl fac Slugărete, iar acesta din urmă a făcut greșeala de a intra în jocul lor de prea multe ori, dacă mai punem ca ingredient și spălările de procurori cu bube-n cap de către Secția pentru procurori, mie îmi este clar că marea vină pentru Justiția pe care o avem azi în România o are chiar CSM, marele garant al independenței Justiției.

Se știe, peștele de la cap se-mpute. Din păcate, deși pute, peștele CSM continuă să înoate în ape tulburi, în defavoarea ideii de stat de drept și în detrimentul tuturor cetățenilor care așteaptă o Justiție curățată de toate gunoaiele ei.

P.S. – Ionuț Matei și Florentina Dragomir pleacă la pensie. În iunie. Dar asta nu înseamnă că, gata, s-au rezolvat problemele din sistemul judiciar. Efectele deciziilor lor sau ale unora ca ei continuă să fie răni deschise pentru mulți dintre cei care au trecut prin acest malaxor. Iar când ești nevinovat, așa cum îl consider eu pe avocatul Robert Roșu, trauma este imensă și nu poate fi reparată decât printr-un act de justiție real care să șteargă erori judiciare rușinoase pentru întregul sistem.