Featured
În afara legii/Academia de Poliție, mai cunoscută sub numele de Fabrica de Plagiate, este condusă ilegal de cel puțin zece ani
Academia de Poliție, instituția care formează viitori ofițeri de poliție, este condusă în mod ilegal de zece ani, mai exact după intrarea în vigoare, în 2011, a Legii Educației.
Ilegalitatea este generată Ministerul de Interne – în subordinea căruia se află Academia –, care după 2011 a aplicat exclusiv Legea privind Statutul Polițistului pentru a împuternici rectorul instituției atunci când postul a devenit vacant, deși desemnarea rectorului interimar este reglementată de Legea Educației, care „prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative”.
Potrivit legislației, în toate universitățile, civile sau militare, rectorul interimar este numit de Senatul universitar.
În universitățile militare, conducerea executivă este asigurată de un rector-comandant, funcția având două componente distincte:
- una didactică, de rector, care este desemnat conform Legii Educației;
- una militară, de comandant, pentru care numirea este făcută de ministerul/instituția de resort.
În cazul Academiei de Poliție, Ministerul de Interne – care are dreptul de a face doar numirea comandantului – și-a arogat dreptul de a desemna prin împuternicire, în baza Legii privind Statutul Polițistului, și rectorul.
Practica s-a extins și la alte funcții didactice de conducere și a devenit regulă în Academia de Poliție. Astfel, rectorul împuternicește pe cine vrea el la vacantarea poziției de decan, deși desemnarea decanului interimar este atributul Consiliului facultății.
În mod ironic, deși are zeci de profesori universitari specializați în drept, ba chiar a avut o Școală doctorală în Drept care a acordat circa 300 de titluri de doctor, Academia de Poliție încalcă metodic legislația care îi asigură funcționarea.
Împuternicirile
În acest moment, întreaga structură de conducere didactică a Academiei de Poliție este numită în mod ilegal.
Cele mai importante funcții didactice de conducere din Academia de Poliție – rector, decani și director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat – sunt ocupate prin împuternicire în baza Legii privind Statutul Polițistului.
Împuternicirea este un artificiu existent în Legea privind Statutul Polițistului, care permite desemnarea unor persoane în funcții de conducere la nivelul Ministerului de Interne, fără organizarea unui concurs, iar acest artificiu a fost aplicat sistematic și în Academia de Poliție în ultimii zece ani.
Totuși, activitatea tuturor universităților – inclusiv a celor de învățământ militar – este reglementată de Legea Educației, care la art. 5, alin. 1 prevede că dispozițiile acestei legi „prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative”, și că, în caz de conflict între prevederi, se aplică dispozițiile din Legea Educației.
Și tot Legea educației precizează că „structurile și funcțiile de conducere din instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională sunt aceleași ca și cele din instituțiile civile de învățământ superior și se ocupă în aceleași condiții ca și acestea” (art. 177, alin. 2).
În ciuda acestor prevederi clare, la Academia de Poliție a fost aplicată constant împuternicirea pentru funcțiile de conducere didactică.
***
Împuternicirea la Academia de Poliție a fost aplicată doar atunci când funcțiile de conducere didactică au devenit vacante, deși modalitatea de ocupare a unei funcții cu titlu interimar este stipulată de Carta universitară, document care reglementează „aspectele fundamentale ale autonomiei universitare”.
Carta universitară a Academiei de Poliție stipulează că atunci când rectorul este revocat din funcție, Senatul universitar desemnează ca interimar un prorector pentru a reprezenta Academia și pentru a deveni ordonator de credite.
Această prevedere este inclusă și în Regulamentul de organizare și funcționare al Academiei de Poliție, unde se spune că, în cazul revocării din funcție a rectorului, până la confirmarea unui nou rector de către ministrul Educației, „prorectorul desemnat de Senatul Academiei reprezintă Academia și preia atribuțiile ordonatorului terțiar de credite, în condițiile legii” (art. 17, alin. 2).
Atunci când un decan nu își mai poate exercita funcția, Consiliului facultății numește un prodecan să reprezinte facultatea cu titlu interimar până la desemnarea unui nou decan de către rector.
Totuși, în Academia de Poliție prevederile propriei Carte universitare au fost respectate o singură dată, în 2019, atunci când rectorul Adrian Iacob și prorectorul Mihail Marcoci au fost puși sub acuzare de DNA și au demisionat, iar Senatul a numit-o rector interimar pe Veronica Stoica – la acea dată prorector.
Legislația a fost aplicată corect în acest caz deoarece ministrul de Interne Carmen Dan a vrut ca teza de doctorat a lui Stoica să fie verificată mai întâi pentru a se constata dacă este originală sau plagiată. Despre acest episod am relatat, în exclusivitate, pe PressOne.
Totuși, ulterior, ministrul de Interne Carmen Dan a împuternicit-o pe Veronica Stoica la conducerea Academiei pentru o perioadă foarte scurtă înainte ca Stoica să fie aleasă în funcția de rector.
8 miniștri semnează 13 împuterniciri
Cele 13 împuterniciri pentru funcția de rector al Academiei de Poliție, semnate din 2011 încoace de opt miniștri de Interne, au fost făcute atunci când s-a vacantat o poziție de conducere în domeniul didactic.
Termenul folosit în ordinul de împuternicire este cel de rector, componenta didactică a funcției de conducere, și nu cel de comandant, componentă asupra căreia Ministerul de Interne are prerogative.
În mod similar, și comunicatele de presă prin care Ministerul de Interne anunță împuternicirea unei noi conduceri folosesc tot termenul rector.
Mai mult, acele împuterniciri de rector au fost făcute în baza Legii privind Statutul Polițistului, deși funcția de rector nu poate fi ocupată decât în baza prevederilor Legii Educației.
Potrivit Cartei universitare a Academiei de Poliție, în situația vacantării poziției de rector, Senatul instituției trebuia să desemneze un prorector pentru a exercita funcția de rector „până la confirmarea unui nou rector de către ministrul Educației” (art. 146, lit. f).
Întrebat de ce Senatul Universitar nu a împuternicit un prorector să exercite funcția de rector atunci când aceasta a devenit vacantă, președintele Senatului Academiei de Poliție, Andrei Dragoș Ignat, a declarat că nu comentează situația și a indicat Biroul de Presă al instituției ca fiind competent să răspundă la această întrebare.
Surse din cadrul Academiei de Poliție susțin că după ce ministrul de Interne împuternicea un rector în funcție, Senatul universitar valida persoana respectivă.
Aceleași surse indică faptul că așa s-a procedat în cazul tuturor împuterniciților în funcția de rector din Academie din 2011 încoace.
„Întotdeauna a fost așteptată decizia ministrului cu privire la împuternicire, iar Senatul doar a confirmat acea persoană în funcție”, susține o altă sursă din instituție, care explică faptul că nu-și amintește ca Senatul să fi desemnat vreodată un prorector care să exercite funcția de rector până la organizarea de alegeri.
Cum stau lucrurile la UNAP și Academia SRI
Surse din Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP) – care, asemeni Academiei de Poliție, are dublă subordonare – ne-au declarat că și în această universitate a existat, la un moment dat, tentația de a se folosi împuternicirea în funcțiile de conducere didactică.
Aceleași surse susțin faptul că toate tentativele s-au izbit de refuzul categoric al Direcției Juridice a Ministerului Apărării, care a argumentat clar faptul că Legea Educației este prioritară în cazul UNAP și că celelalte prevederi militare sunt secundare când vine vorba despre funcțiile de conducere didactică, nicidecum prioritare în aplicare.
După 2015 la UNAP au existat două momente când funcția de rector s-a vacantat, iar până la desemnarea unui alt rector, Senatul universității a numit un prorector care să exercite atribuțiile de rector și care s-a ocupat de conducerea academică a universității. Suplimentar, Ministerul Apărării a desemnat un comandant interimar, care s-a ocupat de conducerea unității militare.
În cazul UNAP, Carta universitară face distincție între componenta didactică și cea militară a funcției, precizând explicit faptul că „statutul de comandat este condiționat de obținerea prealabilă a statutului de rector”, care este reglementat de Legea Educației.
Aceeași practică, de aplicare cu prioritate a Legii Educației, este valabilă și în Academia Națională de Informații a SRI, au explicat surse din instituție.
Ca și în cazul UNAP, Academia SRI face distincție între cele două componente ale funcției, folosind în Carta universitară termenul rector-comandant și precizând că reglementările SRI se aplică doar pentru ocuparea funcției de comandant.
În cazul Academiei de Poliție, nici Carta universitară și nici HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie nu menționează termenul comandant.
Ironic este faptul că derapajele de la respectarea legii se produc într-o universitate care are zeci de profesori de drept și care, pe lângă cursurile de licență, organizează și cursuri specializate de masterat, ba chiar și de doctorat în științe juridice.
Rectorul-comandant devine comandant-rector
La 21 mai 2020, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență nr. 79/2020 care modifică Legea Educației, prin care sunt aduse mai multe modificări învățământului militar preuniversitar și universitar.
Poate cea mai importantă modificare se referă la conducerea universităților militare. Începând cu mai 2020, acestea vor fi conduse de un comandant, care are și calitatea de rector.
Surse din mediul academic susțin că această modificare a Legii Educației s-a făcut în urma lobby-ului făcut de o serie de decidenți din Ministerul Apărării Naționale și din SRI, instituții care și-au dorit să aibă un mai bun control asupra selectării rectorilor din universitățile pe care le au în subordine.
De acum înainte comandantul universităților militare va da concurs în conformitate cu reglementările statutul cadrelor militare, de informații sau de poliție.
La Academia de Poliție, funcția de comandant se va ocupa prin concurs în conformitate cu Legea privind Statutul Polițistului, iar confirmarea ca rector se va realiza prin ordin al ministrului Educației.
Chiar și după această modificare, în caz de vacantare a funcției de comandant-rector, ministrul de Interne va putea să împuternicească doar pentru componenta militarizată a Academiei – comandantul –, pe când pentru componenta academică – rectorul –, desemnarea va rămâne atributul Senatului universitar, așa cum prevede legislația actuală.
Totuși, după 21 mai 2020, când a fost adoptată această ordonanță care introduce pentru prima dată în Legea Educației termenul de „comandant”, ministrul de Interne Marcel Vela a împuternicit doi rectori cu titlu interimar, iar ministrul de Interne Lucian Bode, unul.
Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu susține că, în caz de vacantare a funcției de rector, desemnarea acestuia este atributul Ministerului de Interne, care decurge din modificarea adusă Legii Educației prin OUG 79/2020, dar și din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie, deși legislația actuală arată altceva.
Așa cum am arătat deja, niciunul dintre miniștrii de Interne de după 2011 nu a împuternicit la Academia de Poliție un comandant pentru a asigura „coordonarea funcţională a Academiei”, ci toți au împuternicit în funcție rectori, în condițiile în care validarea funcției de rector este exclusiv atributul ministrului Educației.
Teama față de Ministerul de Interne
Împuternicirile în funcțiile de didactice de conducere sunt și ele parte a unei culturi instituționale în Academia de Poliție, așa cum s-a întâmplat și în cazul plagiatului?
Cel mai probabil, da, dacă analizăm modul în care a fost perpetuată încălcarea Legii Educației.
Împuternicirea de către ministrul de Interne a rectorului din Academia de Poliție a făcut ca această funcție să fie întotdeauna dependentă de puterea politică reprezentată de ministru.
Prin împuternicire, puterea ministrului politic s-a transferat asupra rectorului, care și-a consolidat la rândul lui propria putere, însă toate aceste lucruri au slăbit autonomia universitară prevăzută de Cartă, iar mediul academic a devenit dependent de factorul politic.
Mai mult, Senatul universitar, care este principala structură de conducere a unei universități, a devenit un organism de paie, care validează la foc automat deciziile ministrului de Interne sau ale rectorului împuterncit, fără a-și mai exercita propriile atribuții.
„Nimeni nu e interesat să respecte Legea Educației”, susține cu resemnare una dintre sursele cu care am discutat.
Întrebată de ce nu s-au aplicat prevederile din Carta universitară pentru asigurarea interimatului funcției de rector, o altă sursă a explicat faptul că exista riscul ca ministrul de Interne să împuternicească un rector, iar Senatul un altul.
„Ar fi fost o situație imposibilă dacă ne trezeam că avem doi rectori”, mai susține sursa.
„Dacă Senatul era puternic și corect, ar fi reușit să se impună, însă întotdeauna a existat o teamă față de Ministerul de Interne”, mai spune cu deznădejde o altă sursă.
Oamenii din Academia de Poliție cu care am discutat au preferat să rămână anonimi.
Decanii
Practica împuternicirii s-a transferat în Academia de Poliție și la funcțiile de decan.
În caz de vacantare, cele șase funcții de decan din Academia de Poliție sunt ocupate, la rândul lor, prin împuternicire semnată de către rector.
Potrivit unor Dispoziții ale rectorului Academiei de Poliție pentru împuternicirea într-o funcție de decan – documente pe care le-am consultat – reiese că rectorul Academiei „împuternicește să exercite cu caracter temporar atribuțiile funcției de decan” în baza prevederilor din Legea privind Statutul Polițistului.
Totuși, Carta universitară a Academiei de Poliție prevede că atunci când funcția de decan devine vacantă, Consiliul facultății desemnează un decan interimar până la organizarea de alegeri parțiale sau de concurs public în maxim trei luni.
În două răspunsuri districte primite de la Academia de Poliție în 2019 și 2021 în baza Legii liberului acces la informațiile de interes public se precizează că funcțiile de decani interimari au fost ocupate prin împuternicire și nu prin desemnare de către Consiliul facultății.
Împuternicirile de decan au fost girate de toți rectorii Academiei de Poliție din 2011 încoace.
O sursă susține că dependența de decizia rectorului în cazul numirii decanilor a fost una nocivă pentru instituție.
„Împuternicirile au funcționat ca o formă de șantaj. Dacă cei care erau împuterniciți făceau ce spunea rectorul, atunci puteau să mai rămână în funcție”.
Precizări oficiale ignorate
Un schimb de corespondență instituțională realizat în 2016 între Academia de Poliție și Ministerul de Interne pe de-o parte și Ministerul Educației de partea cealaltă, arată fără echivoc că ambele structuri guvernamentale au transmis Academiei de Poliție faptul că pentru alegerea decanilor se aplică prevederile Legii Educației.
Din documentele consultate reiese clar că ambele ministere indică prevederile Legii Educației ca fiind aplicabile cu prioritate.
Într-o adresă trimisă Academiei în noiembrie 2016 de către Direcția Generală de Învățământ Superior din Ministerul Educației, semnată de directorul general Constantin Mitruț, este subliniat caracterul exclusiv al aplicării Legii Educației.
„Selectarea decanilor facultăților din structura Academiei de Poliție «Alexandru Ioan Cuza» din București trebuie să se facă exclusiv în conformitate cu prevederile Legii educației naționale nr. 1, cu modificările și completările ulterioare”.
De partea cealaltă, Direcția Generală Management Resurse Umane din Ministerul de Interne trimite Academiei o adresă semnată de directorul general Laurențiu Cristian Bălteanu prin care precizează că pentru funcțiile de conducere din Academie nu se aplică prevederile Legii privind Statutul Polițistului.
„În ceea ce privește funcțiile de conducere din instituțiile de învățământ militar, de informații, de ordine publică și securitate națională, se observă faptul că acestora nu le poate fi aplicat același regim juridic cu cel aplicabil funcțiilor de conducere astfel cum sunt acestea reglementate de Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare, și de actele normative interne”.
Întrebat dacă legislația educației este respectată în privința împuternicirii decanilor la Academia de Poliție, ministrul Sorin Cîmpeanu mi-a trasmis că „Dacă este vorba de o solicitare concretă, care privește nerespectarea legii, puteți sesiza asta și se va verifica conform legii”.
Facultatea de Poliție
Începând cu 2015, Academia de Poliție este reorganizată, iar din trei facultăți – de Poliție, de Pompieri și Arhivistică – au fost înființate șase: de Poliție, de Științe Juridice și Administrative, de Poliție de Frontieră, de Jandarmi, de Pompieri și de Arhivistică.
La Facultatea de Poliție, cea mai importantă și mai mare facultate din cadrul Academiei, doar doi decani și-au exercitat funcția, în ultimii zece ani, în urma unui concurs: Adrian Iacob și Cristian Eduard Ștefan.
Alte 13 mandate de împuternicire ca decan, în baza Legii privind Statutul Polițistului, au fost primite de șapte persoane în acești ultimi zece ani.
Facultatea de Științe Juridice și Administrative
La Facultatea de Științe Juridice și Administrative situația e și mai gravă.
Potrivit Biroului de Presă al Academiei de Poliție, începând cu octombrie 2015 – când este înființată această facultate – rectorul a emis 14 mandate de împuternicire pentru funcția de decan, care au fost exercitate de opt persoane.
Funcția de decan la Facultatea de Științe Juridice și Administrative a fost ocupată prin concurs un singur an, între 26 iunie 2017 și 4 iulie 2018 de către Veronica Stoica.
Facultatea de Poliție de Frontieră
Și la Facultatea de Poliție de Frontieră – înființată tot începând cu octombrie 2015 – patru persoane au fost împuternicite de opt ori să exercite funcția de decan.
Sergiu Adrian Vasile este singurul care a ocupat legal funcția din iunie 2017 până în mai 2020.
Dincolo de toate încălcările de legislație prin împuternicirea în funcții de conducere, la Academia de Poliție se mai petrece un fapt ieșit din comun în mediul academic: actualul rector al instituției, profesor universitar de drept, a împuternicit ca decan la Facultatea de Poliție de Frontieră o persoană care nu este cadru didactic.
Marian Gabriel Crețu, ofițer de poliție fără grad didactic, a fost împuternicit să conducă o facultate.
Legea Educației precizează fără echivoc faptul că funcția de decan „reprezintă funcție în domeniul didactic” (art. 207 alin. 2 ind. 1), iar Carta universitară a Academiei precizează faptul că funcția de decan este o „funcție de conducere academică” (art. 132, lit. c).
Daniela Burghilă, directorul general al Direcției Generale de Învățământ Universitar din Ministerul Educației, a declarat că nu se poate pronunța dacă este legală ocuparea funcției de decan de către un ofițer de poliție care nu este și cadru didactic.
Aceasta mai susține că problema va fi lămurită în urma unui control început săptămâna trecută la Academia de Poliție de către Ministerul Educației.
Facultatea de Jandarmi
Și la Facultatea de Jandarmi – înființată tot începând cu octombrie 2015 – avem 12 mandate de decani împuterniciți, care au fost exercitate de patru persoane.
Aici s-a produs o situație cu totul specială. Alexandru Petru Antofie, care a câștigat prin concurs funcția de decan în iunie 2017, a renunțat la ea după numai două luni, astfel că, începând cu 1 septembrie 2017 și până în septembrie 2018, funcția de decan a fost ocupată din nou prin împuternicire de Marin Porojanu. Acesta a câștigat concursul pentru postul de decan în septembrie 2019.
Facultatea de Pompieri
Poate cea mai mare stabilitate din perspectiva ocupării funcției de decan la Academia de Poliție a fost la Facultatea de Pompieri.
Aici au fost doar opt mandate de decani împuterniciți în ultimii zece ani, iar timp de șapte ani funcția de decan a fost ocupată prin concurs.
Din datele primite de la Biroul de Presă al Academiei de Poliție reiese că funcția de decan a fost ocupată prin împuternicire în ultimii zece ani de doar trei ori.
Concurs pentru prodecan
Acestea nu sunt singurele derapaje de la Academia de Poliție.
Ani de zile după adoptarea Legii Educației, Senatul universitar a funcționat în subordinea rectorului, deși Senatul universitar este cel mai înalt for de deliberare şi decizie la nivelul Academiei şi reprezintă comunitatea universitară, fiind totodată garantul autonomiei universitare. În plus, este structura care încheie un contract de management cu rectorul, pe care îl poate demite.
Din documentele consultate reiese că, cel puțin până în 2016, ordinea de zi a Senatului universității era aprobată de rector, iar rectorul era cel care conducea ședințele de Senat.
„În nicio altă universitate din România nu s-a întâmplat asta vreodată”, susține o sursă.
Un alt fapt nemaivăzut în mediul academic, petrecut totuși la Academia de Poliție, este ocuparea prin concurs a funcției de prodecan.
Funcția de prodecan al Facultății de Poliție a fost ocupată în 2014 de către Veronica Stoica printr-un concurs organizat în baza Legii Statutului Polițistului, deși Legea Educației spune clar că prodecanii sunt desemnați de decan, potrivit unor documente consultate.
Împuternicire pentru doctorate
Nu doar aplicarea greșită a legislației în Academia de Poliție reprezintă o problemă, ci și lipsa de reglementare a unor situații care pot să apară.
În actuala Cartă universitară se precizează că, în cazul vacantării funcției de decan, Consiliul facultății desemnează un prodecan pentru a exercita atribuțiile de decan până la organizarea unui concurs pentru ocuparea legală a postului.
Totuși, din cauza numărului mic de posturi didactice din cele șase facultăți, funcția de prodecan nu există.
În aceste condiții, Academia de Poliție ar fi trebuit să reglementeze o altă modalitate de ocupare cu titlu interimar a funcției, prin preluarea acestei de către persoana cea mai în vârsta din Consiliu, cum se întâmplă în alte facultăți din țară. Lucrul acesta nu s-a făcut tocmai pentru că exista obișnuința împuternicirii a unui decan de către rector.
Nici situația vacantării funcției de director al Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD), structura de conducere a Instituției Organizatoare a Studiilor Universitare de Doctorat (IOSUD) – mai pe scurt a școlilor doctorale din instituție – nu este reglementată în Carta universitară.
Aflată de șase ani în centrul unor dezvăluiri care vizează teze de doctorat plagiate susținute la cele două școli doctorale, Consiliul pentru Studiile Universitare de Doctorat (CSUD) al Academiei de Poliție este o structură vitală pentru procesul de clarificare a acuzațiilor de plagiat în tezele de doctorat.
Totuși, și pentru conducerea CSUD s-a folosit artificiul ilegal al împuternicirii de către rector.
De exemplu, în întreg anul 2018 CSUD a funcționat cu un director împuternicit.
Anca Lelia Lorincz a fost prima dată împuternicită pentru șase luni în 29 ianuarie 2018. Mandatul i-a fost prelungit succesiv cu câte trei luni de împuternicire până în februarie 2019, când Lorincz a câștigat concursul organizat pentru funcția de director al CSUD.
Mandatul legal obținut de Lorincz a expirat în iunie 2020, în plină stare de alertă, atunci când au expirat mandatele întregii conduceri a Academiei de Poliție. Surse din Academie susțin că Lorincz, care a fost împuternicită de mai multe ori după ce i-a expirat mandatul obținut legal în iunie 2020, a demisionat recent din funcție.
De ce este CSUD important?
Cele două etape majore de verificare a tezelor de doctorat susținute la Academia de Poliție, realizate în 2016 și 2018, au fost derulate prin CSUD.
La verificarea din 2016, despre care am scris în exclusivitate, au fost analizate cu un soft antiplagiat 51 de lucrări de doctorat susținute în intervalul 2007 – 2016, 35 dintre acestea – adică 68,6% – având indici de similitudine foarte mari.
La o a doua verificare, din 2018, 74,3% dintre cele 82 de teze susținute în perioada 2011-2016 la Academia de Poliție care au fost trecute prin softul antiplagiat au ieșit cu indici foarte mari de plagiat.
În urma acestor constatări, directorul CSUD ar fi trebuit să sesizeze Comisia de Etică, lucru care nu s-a întâmplat, potrivit unor multiple surse din Academia de Poliție.
Cum a fost posibil?
Sunt trei explicații majore pentru derapajele de la Academia de Poliție:
- Ministerul de Interne a aplicat sistematic Legea privind Statutul Polițistului în detrimentul Legii Educației, care trebuie să prevaleze, lucru valabil în cazul tuturor universităților militare;
- Ministerul Educației nu s-a preocupat să verifice legalitatea ocupării funcțiilor didactice de conducere la nivelul Academiei de Poliție;
- Senatul Academiei de Poliție, garantul respectării Cartei universitare a instituției, a tolerat practica împuternicirii, fără a-și exercita rolul de garant al autonomiei universitare.
Administratie
Revoluție verde la vârful administrației: Palatul Administrativ din Ploiești trece pe energie solară
Într-un demers curajos către independență energetică, inima administrativă a județului Prahova se pregătește să devină un model de sustenabilitate. Potrivit datelor furnizate de Agenția pentru Eficiență Energetică și Energii Regenerabile „AE3R Ploiești-Prahova”, clădirea simbol a orașului ar putea fi alimentată direct de la soare, marcând o schimbare de paradigmă în gestionarea resurselor publice.
Independență energetică „sub sigiliul” soarelui: 80 kWp pe acoperișul județului
Tranziția de la bune intenții la soluții tehnice concrete a fost făcută odată cu finalizarea studiului de prefezabilitate realizat de specialiștii AE3R. Documentul propune o transformare radicală a acoperișului Palatului Administrativ din Ploiești prin instalarea unui sistem fotovoltaic on-grid performant. Cu o putere instalată de 80 kWp, acest sistem este proiectat să transforme radiația solară în energie pură, destinată exclusiv consumului propriu al instituției.
Conform raportului întocmit de AE3R Ploiești-Prahova, această investiție nu este doar o declarație de imagine, ci un calcul matematic riguros: aproximativ 98 MWh de energie verde ar putea fi generați anual. Această producție va permite Consiliului Județean Prahova — membru fondator al agenției — să își reducă semnificativ dependența de rețeaua națională și să optimizeze costurile de funcționare ale clădirii.
Eficiență chirurgicală: Facturi mai mici și emisii reduse
Cifrele prezentate în studiu sunt elocvente pentru impactul pe care tehnologia verde îl are asupra sectorului public. Implementarea acestui proiect ar asigura aproximativ 16,3% din necesarul anual de energie electrică al clădirii. Dincolo de economiile financiare imediate, proiectul reprezintă un pas ferm în direcția atingerii obiectivelor asumate de România și Uniunea Europeană în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Sursa citată subliniază că astfel de inițiative sunt vitale pentru diminuarea amprentei de carbon și accelerarea tranziției către o economie cu emisii reduse. Prin producția locală de energie regenerabilă, Palatul Administrativ încetează să mai fie doar un consumator pasiv, devenind un actor activ în gestionarea resurselor sustenabile.
AE3R: Motorul sustenabilității în județul Prahova
Realizarea acestui studiu de prefezabilitate reconfirmă rolul strategic pe care AE3R Ploiești-Prahova îl joacă în regiune. Agenția nu se limitează la consultanță tehnică, ci acționează ca un partener activ al administrațiilor locale, identificând soluții care să facă județul mai competitiv și mai sigur din punct de vedere energetic.
Într-un context global marcat de volatilitatea prețurilor la energie, viziunea promovată de AE3R oferă o foaie de parcurs clară: independența energetică a instituțiilor publice nu mai este un lux, ci o necesitate administrativă. Prin astfel de proiecte, Prahova își consolidează statutul de județ orientat către viitor, unde eficiența energetică devine coloana vertebrală a dezvoltării durabile.
PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL
La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are treabă cu legea și nici cu examenele corecte. Adevărata „situație operativă” pare să fie una singură: nu verificarea abuzurilor, ci identificarea colegului care a avut îndrăzneala să spună adevărul.
Conform informațiilor făcute publice de Sindicatul Europol, în loc să se ocupe de situațiile în care unor polițiști li s-au cerut angajamente contrare legii, înainte de examenul de definitivare în profesie, conducerea inspectoratului ar fi preocupată să prindă „vinovatul” suprem: polițistul care a scos gunoiul de sub preș și l-a arătat publicului.
„VICTIMA INOCENTĂ” IPJ CONSTANȚA: LACRIMI DE CROCOSIL ÎN COMUNICATELE OFICIALE
Instituția, ne spune Sindicatul Europol, continuă să pozeze într-o biată victimă neînțeleasă, aproape sfântă, nedreptățită de sindicat și de opinia publică. Totul ar fi, după cum lasă să se înțeleagă, o simplă invenție a Sindicatului Europol.
Numai că, pentru a risipi ceața, sindicatul vine cu „proba materială”: modelul de angajament primit de polițiștii absolvenți ai promoției decembrie 2024, încă de anul trecut, înainte ca aceștia să susțină examenul de definitivare în profesie. Un angajament scris, în care agentul se obligă să nu își modifice raporturile de serviciu decât într-un anumit cadru, document care devine, în context, piesa-cheie a acestui puzzle instituțional.
ÎNTREBĂRILE LA CARE IPJ CONSTANȚA NU VREA SĂ AUDĂ RĂSPUNSUL
Într-un comunicat de presă, IPJ Constanța afirmă nonșalant că nu a fost sesizat de niciun polițist privind vreo presiune pentru completarea unor astfel de angajamente. Până aici, manualul clasic de „spălat pe mâini”.
Numai că rămâne o listă incomodă de întrebări, pe care, după cum arată Sindicatul Europol, inspectoratul refuză cu grație să o deschidă:
- Cine a conceput acel tip de angajament?
- Cine l-a distribuit polițiștilor pentru completare, înainte de susținerea examenului de definitivare în profesie?
- În baza cărei prevederi legale a fost solicitat?
- Cine și-a asumat răspunderea pentru folosirea lui?
Răspunsuri? Zero. În locul lor, se aude doar foșnetul „hârtiilor interne” și tropăitul grăbit al celor care vor să închidă subiectul, nu să-l lămurească.
CÂND ABUZUL NU DERANJEAZĂ, DAR DERANJEAZĂ DOVEZILE
Conducerea inspectoratului, potrivit relatării Sindicatului Europol, nu a făcut o prioritate din a clarifica legalitatea acestor angajamente. În schimb, la nivelul Serviciului Siguranța Transporturilor, „misiunea zilei” ar fi fost alta: identificarea polițistului care a pus documentul la dispoziția sindicatului.
Pe scurt, nu documentul deranjează. Nu conținutul lui. Nu suspiciunea de practici ilegale.
Deranjează faptul că a ieșit la lumină. Că a ajuns în spațiul public. Că nu mai poate fi băgat la loc în sertarul cu „așa se face la noi”.
LOGICA INFRACȚIONALĂ A „CAZANULUI CU TĂCERI”
Sindicatul Europol pune degetul pe rană: această mentalitate seamănă izbitor cu ceea ce întâlnim în mediul infracțional. Nu fapta e problema, ci denunțătorul. Nu încălcarea legii deranjează, ci cel care îndrăznește să o arate.
Hoții – spune logica simplă a străzii – nu se grăbesc să-și recunoască vina, ci să afle cine i-a „turnat”. Iar când acest tip de reflex apare, după cum reclamă sindicatul, chiar într-o instituție de aplicare a legii, contrastul devine grotesc.
În loc de „ne-am înșelat, corectăm, respectăm legea”, avem „cine a vorbit?”. Un fel de cod al tăcerii transformat în politică de personal.
DE CE POLIȚIȘTII NU SE MAI DUC LA ȘEFI, CI LA SINDICAT
Nu întâmplător, tot mai mulți polițiști aleg, conform Sindicatului Europol, să se adreseze organizației sindicale, și nu conducerii inspectoratului sau structurilor de control intern.
Explicația este devastator de simplă: mulți au convingerea că, prea des, anchetele interne nu urmăresc să lămurească faptele, ci să identifice persoana care a îndrăznit să le reclamat. Nu adevărul contează, ci vânătoarea celui care l-a spus.
Într-un astfel de climat, frica devine instrument de management, iar sindicatul devine, de facto, singura supapă pentru cei care nu vor să intre în jocul tăcerii.
IPJ CONSTANȚA: PROBLEMA NU ESTE „DENUNȚĂTORUL”, CI SISTEMUL TOLERAT
Mesajul transmis de Sindicatul Europol către conducerea IPJ Constanța este cât se poate de clar: orice tentativă de a găsi „denunțătorul” nu face decât să confirme problema, nu să o stingă.
Nu sindicatul este problema. Nu polițistul care a vorbit este problema.
Problema, așa cum reiese din acest caz, sunt practicile ilegale sau abuzive care continuă să fie tolerate în interiorul instituției, acoperite de comunicate liniștitoare și de o tăcere disciplinată.
Atâta vreme cât prioritatea nu va fi adevărul și respectarea legii, ci identificarea celui care „a îndrăznit să vorbească”, IPJ Constanța riscă să-și confirme singur, zi de zi, propriul pamflet: un model de management în care abuzul este „incident”, dar cel care îl expune devine „dușmanul” de vânat. (Cristina T.).
Exclusiv
„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor”
Când polițiștii și militarii cer bani, nu poezie, reacția „morală” o știm pe dinafară:
„Ați ales o vocație, nu o meserie. Ați jurat. Serviți țara. Onoarea uniformei nu se măsoară în bani.”
Subtitlu nespus, dar urlat din toți rărunchii:
„Dacă vrei salariu, ești trădător de jurământ. Dacă ceri drepturi, dezonorezi uniforma.”
Ce pare, la prima vedere, o românească ieftină de ultimii 30 de ani – marca „te-am făcut, fraiere”, servită de politicieni ipocriți și de boșii din structurile centrale cu reflexe de secretar de partid – e de fapt o schemă veche de 250 de ani.
Adam Smith, părintele capitalismului, cel pe care îl flutură toți gură-cască atunci când justifică „piața liberă”, a descris exact acest mecanism în 1776, în „Avuția națiunilor”.
Nu ca ideal, ci ca șmecherie de preț: cum să plătești mai puțin pentru munca cea mai grea, îmbrăcând restul în „onoare”.
Analiza este readusă în actualitate, în cheie românească, de Sindicatul Diamantul, prin vocea lui Emil Păscuț. Și e nimic mai usturător pentru discursul oficial decât să vii peste el cu Adam Smith însuși.
Regula lui Smith: muncă grea și periculoasă = bani mai mulți. Cu o excepție monstruoasă
În Cartea I, capitolul X, Adam Smith pune întrebarea simplă: de ce diferă câștigurile între profesii?
Răspunsul lui, devenit clasic în economie:
pe o piață liberă, avantajele și dezavantajele diferitelor ocupații tind să se compenseze.
Cu alte cuvinte:
- munca ușoară, curată, sigură = bani mai puțini;
- munca grea, murdară, periculoasă = bani mai mulți.
Exemplele lui:
- calfa de croitor câștigă mai puțin decât țesătorul;
- țesătorul, mai puțin decât fierarul;
- minerul, care își riscă pielea în subteran, câștigă în 8 ore cât potcovarul în 12.
Riscul, murdăria, oboseala, răspunderea se plătesc.
Asta e regula. E manual de economie, nu fluturaș sindical.
Exemplul extrem la Smith: călăul public:
„The most detestable of all employments, that of public executioner, is, in proportion to the quantity of work done, better paid than any common trade whatever.”
Tradus:
„Cea mai detestabilă dintre toate îndeletnicirile, aceea de călău public, este, raportat la cantitatea de muncă prestată, mai bine plătită decât orice meserie obișnuită.”
De ce? Pentru că e odioasă, detestată.
Societatea îl urăște, deci trebuie să-l plătească regește.
Dezonoarea e o taxă pe care angajatorul o plătește în plus.
Reversul otrăvit: când „onoarea” nu se adaugă la salariu, ci îl taie
Tot acolo, Smith formulează fraza care spulberă discursul cu „vocația”:
„Honour makes a great part of the reward of all honourable professions. In point of pecuniary gain, all things considered, they are generally under-recompensed.”
Tradus pe românește, fără livraj cu fundiță:
„Onoarea constituie o mare parte din recompensa tuturor profesiilor onorabile. Din punctul de vedere al câștigului bănesc, ele sunt în general insuficient recompensate.”
Deci:
- la profesiile onorabile, onoarea nu se adaugă la salariu;
- onoarea este o parte din salariu – adică o parte pe care angajatorul nu o mai plătește în bani.
Cu cât profesia e mai „onorabilă”, cu atât portofelul e mai subțire.
Diferența se achită în stimă, ceremonii, medalii, drapele și poze.
Statul a înțeles perfect schema:
- banii dor bugetul;
- moneda simbolică (stegulețe, diplome, „eroism”, „vocație”, „onoare”) nu costă nimic.
Sindicatul Diamantul nu inventează nimic: doar arată că ceea ce azi e prezentat ca morală patriotică, Adam Smith a despuiat, acum 250 de ani, ca mecanism rece de exploatat profesii onorabile.
Polițistul și militarul: combinația perfectă pentru a fi înșelat legal
Orice polițist sau militar care citește își recunoaște fișa zilnică:
- ture de noapte,
- expunere la violență,
- risc de moarte sau invaliditate,
- răspundere penală pentru decizii luate în secunde,
- uzură fizică accelerată,
- restrângeri de drepturi pe care alții nici nu le concep.
După regula lui Smith, ar trebui să fie plătiți cu vârf și îndesat.
De ce nu sunt?
Pentru că polițistul / militarul nu este o excepție de la teoria lui Smith, ci cazul-limită unde două reguli ale aceluiași sistem se ciocnesc frontal:
- Muncă extrem de periculoasă → ar cere cea mai mare primă de risc.
- Profesia extrem de onorabilă → duce, conform lui Smith, la subplată în bani, diferența fiind plătită în „onoare”.
Rezultatul, notează Adam Smith și confirmă România lui 2026:
cea mai periculoasă profesie ajunge plătită sub cea mai banală.
Polițistul și militarul sunt pe diagonala blestemată:
- periculoși la maximum,
- onorabili la maximum,
- plătiți la minim.
Călăul – detestabil, bine plătit pentru dispreț.
Soldatul/polițistul – onorabil, plătind el pentru stima primită.
Formula lui Smith, rezumată dur:
„Călăul este plătit pentru disprețul pe care îl suportă; soldatul plătește pentru stima pe care o primește.”
Nota de plată a uniformei: dublu minus, zero plus
Aplicată la polițist/militar, harta lui Smith arată așa:
- pentru componenta onorabilă:
statul taie din salariu și plătește în „stimă” – ceremonii, discursuri, medalii, parade, „eroi în uniformă”. - pentru componenta periculoasă:
aceeași regulă cere o primă masivă de risc –
exact cea care la polițiști și militari lipsește de facto.
Bilanțul omului în uniformă, pe contabilitatea smithiană, în România:
- la rubrica „onoare” – debit (i se scad bani);
- la rubrica „pericol” – zero credit (nu primește nimic în plus).
Dublu debit, zero credit.
Același casier – Statul – aplică doar regula care îi convine: invocă „onoarea” când trebuie să nu plătească, „riscul” când trebuie să ceară mai multă obediență.
„Întreg prețul sângelui lor”: cum se cumpără viață cu speranțe romantice
Adam Smith nu se oprește la salariu. Lovește direct în mecanismul de recrutare:
„These romantic hopes make the whole price of their blood. Their pay is less than that of common labourers, and in actual service their fatigues are much greater.”
„Aceste speranțe romantice alcătuiesc întreg prețul sângelui lor. Plata lor este mai mică decât a muncitorilor de rând, iar în serviciul efectiv oboseala lor este mult mai mare.”
Tradus pe șleau pentru uniforma din 2026:
- Nu solda plătește sângele soldatului/polițistului.
- Sângele este cumpărat cu vise de glorie, decorații, „onoare națională”.
Iar marfa e mereu disponibilă, spune Smith, pentru că:
- tinerii supraestimează șansele de reușită,
- subestimează riscurile reale,
- se lasă ademeniți de viața de aventuri, nu de viața reală cu hernie, infarct, dosare și pensii tăiate.
„The dangers and hairbreadth escapes of a life of adventures, instead of disheartening young people, seem frequently to recommend a trade to them.”
„Primejdiile și scăpările la limită ale unei vieți de aventuri, în loc să-i descurajeze pe tineri, par adesea să le recomande o asemenea meserie.”
Comentariul românesc, cum îl subliniază Emil Păscuț – SPR DIAMANTUL:
- nimeni nu intră în poliție la 20 de ani gândindu-se la hernia de disc de la 45,
- la bolile de inimă care îl bagă în groapă cu 10 ani mai devreme,
- la procesele pe care le va da propriului angajator ca să își primească ce scrie deja în lege.
Statul exploatează exact ce știa Smith:
- optimismul vârstei,
- prestigiul uniformei,
- dorința de aventură și de respect.
„Compensația de risc” în România: lege vie pe hârtie, moartă pe fluturaș
Te-ai aștepta ca România să fie atât de „balcanică” încât nici măcar să nu fi auzit de compensația de pericol.
Realitatea e mai cinică: a auzit, a scris, a votat, a publicat… și apoi a înghețat.
Sindicatul Diamantul arată clar:
- Legea-cadru 153/2017, Anexa VI, art. 14 alin. (1):
pentru „munca cu grad ridicat de risc sau în condiții de pericol deosebit”, personalul militar și polițiștii „beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit”.
Pe hârtie – impecabil, occidental.
În realitate – Adam Smith + OUG made in Romania:
- dreptul există,
- aplicarea lui este eșalonată „în trepte”,
- iar fiecare treaptă este înghețată anual prin OUG-uri succesive de „încetinire”, „prudență bugetară” și alte minciuni ambalate tehnic.
Două legi-cadru succesive (L. 284/2010 și L. 153/2017) au făcut aceeași mișcare:
- au creat dreptul la compensație de risc;
- au amânat intrarea lui în vigoare „treptat”;
- guvernele, an de an, au venit cu OUG-uri care blochează exact treptele.
Mecanism perfect:
- dreptul există suficient cât să nu mai poată fi cerut;
- nu ajunge niciodată în buzunar.
În 16 ani, compensația de risc/pericol deosebit:
- nu a fost plătită nici sub Legea 284/2010,
- nici sub Legea 153/2017,
- nici astăzi.
Dreptul trăiește în Monitorul Oficial;
moare pe fluturașul de salariu.
Statutul polițistului: „Adam Smith” scris cu mâna statului român
Legea 360/2002 – Statutul polițistului conține, fără să-și dea seama, esența lui Smith.
- Art. 1 alin. (2):
„Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.”Deci: riscul e structural, nu accidental.
- Art. 1 alin. (3):
„Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite…”Cu alte cuvinte: tot „statutul special” se sprijină pe risc.
- Art. 6:
„Polițistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate… pentru condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.”
Lanț logic simplu:
- profesia are risc mare, prin natura sa;
- acesta justifică „statutul special”;
- riscul trebuie compensat în bani.
Realitatea:
- „statutul special” este invocat zilnic ca motiv de restrângere a drepturilor,
- riscul – ca motiv de datorie sporită,
- dar nu ca motiv de plată sporită.
Statul ia din Smith ce îi convine:
- partea cu „onoarea profesiei”,
- taie partea cu „diferențialul de risc”.
Statul minimal al lui Smith: primele două datorii – apărarea și ordinea. Fix ce plătește România la discount
În Cartea a IV-a și a V-a, Adam Smith reduce statul la esență.
„Suveranul sau statul” – spune el – are trei mari îndatoriri:
- Să protejeze societatea de violența și invazia altor societăți (apărarea).
- Să protejeze fiecare membru al societății de nedreptatea sau opresiunea celorlalți (ordine, justiție).
- Să susțină lucrări și instituții publice pe care piața nu le poate finanța singură.
Adică, în termeni actuali:
- armata, poliția, justiția – pe primul loc;
- restul – după.
Smith nu se rușinează să scrie:
„defence… is of much more importance than opulence”
„apărarea este cu mult mai importantă decât opulența”.
Cu alte cuvinte:
Statul care își plătește prost oamenii din apărare și ordine nu face economie; își sabotează propria existență.
Mai mult, Smith spune clar:
- războiul și ordinea nu produc bunuri vandabile,
- deci oamenii din aceste domenii sunt întreținuți din munca celorlalți, prin stat.
- deci nu pot fi lăsați pieței.
Nu există „poliție privată care să țină loc de stat”.
„E vocație, nu salariu”: nu e omagiu, e refuz de plată
Sindicatul Diamantul, citând și explicându-l pe Adam Smith, închide cleștele:
- Pe de o parte, Smith spune:
apărarea și ordinea sunt primele datorii ale statului, nu mofturi. - Pe de altă parte, tot el explică:
statul trişează folosind „onoarea” ca monedă de plată în locul banilor.
De aici vine discursul oficial de azi:
„Meseria de polițist e o vocație, nu o sursă de venit.”
„Ați depus un jurământ, nu ați semnat un contract de salariu.”
Pare elogiu.
În analiza lui Smith, e altceva: refuz de plată mascat în limbaj patriotic.
Adam Smith, scos din raft și pus pe masa discuției de Emil Păscuț și SPR DIAMANTUL, spune negru pe alb:
- onoarea e reală și nimeni nu v-o poate lua;
- dar nu e treaba statului să o contabilizeze ca formă de salariu.
Onoarea aparține omului.
Solda este datoria statului.
Cine le amestecă:
- nu înalță uniforma,
- ci arată cât de puțin îi respectă pe polițiști și militari.
Concluzie: când îți flutură drapelul, îți achită în natură ce îți datorează în bani
De la 1776 la 2026, firul e același:
- Statul are obligația esențială să asigure apărarea și ordinea.
- Pentru asta angajează oameni în uniformă.
- Le restrânge drepturi, le cere viața la nevoie, îi umple de „onoare” la ceremonii.
- Când vine vorba de bani:
- invocă „vocația”,
- invocă „jurământul”,
- blochează compensația de risc prin OUG-uri,
- lasă drepturile să trăiască doar pe hârtie.
Ce arată Sindicatul Diamantul, cu Adam Smith în mână, e simplu:
- când ți se spune „serviți țara, nu salariul”,
- ți se comunică, de fapt:
„onoarea ta e moneda cu care îți plătești singur riscul, noi nu mai băgăm nimic în cont.”
Data viitoare când vreun șef, ministru sau comunicator îți spune „nu mai vorbiți de bani, purtați cu mândrie uniforma”,
deschide în minte Cartea I, capitolul X din „Avuția națiunilor” și articolul 14 din Legea 153/2017.
Nu e lipsă de vocație să ceri bani.
Este lipsă de onoare a statului să te plătească în drapele în loc de soldă. (Cerasela N.).
IPJ CONSTANȚA, MANUAL DE ABUZ INSTITUȚIONAL: NU CONTEAZĂ LEGEA, CONTEAZĂ TURNĂTORUL!
PRIORITATE ZERO LA IPJ CONSTANȚA: VÂNĂTOAREA DE „VINOVAȚI” CARE SPUN ADEVĂRUL La IPJ Constanța, urgența nu poartă uniformă, nu are...
„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
Adam Smith, sindicalist post-mortem: ce nu vor să audă politicienii când deschid „Avuția națiunilor” Când polițiștii și militarii cer bani,...
TIR-istul cu „curaj” de cauciuc: beat criță, fără permis și cu tupeu cât DN 57
Așa arată inconștiența la volan: 40 de tone, alcool și zero creier AȘA CONDUCE UN ȘOFER INCONȘTIENT! – o spun...
„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii
„Unde s-au evaporat experții de serviciu?” Unde sunt acum „experții” care strigă, cu mâna pe tastatură și curajul în spatele...
De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
Grădinița de cadre – sezonul XXIX: întoarcere la Blejoi, unde cadrele cresc pe tractor Serialul „Grădinița de cadre – IPJ...
„Prescripția salvează hoția”: cum a ajuns România cimitirul dosarelor cu fonduri europene, pus la zid de CJUE
„Dragi hoți de fonduri europene, nu vă mai bazați pe calendar!” Prescripția dosarelor cu fonduri europene din România a fost...
MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” cere, în baza Legii 544/2001 și a Constituției, să afle cine, de ce și cum...
Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...
Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...
Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux
Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...
Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
Sindicatul „Diamantul” deschide sertarul cu rușini Există dosare care schimbă jurisprudența. Și există dosare care schimbă manualul de prostie instituțională....
CCR dă cu OUG-ul de gard: Guvernul inventează urgențe, Curtea le stinge lumina
Guvernul, prins cu „urgența” falsă în buzunar Nu există urgență, nu există ordonanță de urgență – asta este, pe scurt,...
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv...
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă În timp ce la București se plâng politicieni și...
-
Exclusivacum 5 zile
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 5 zileClanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum 2 zile
De la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zile
Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 3 zile
Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 3 zile
Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 2 zile
MAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor