Standard&Poor’s a îmbunatatit perspectiva de rating a Romaniei, de la negativ la stabil, păstrând Romania la categoria investment grade. La fel ca in iunie 2020, felicit din nou cea mai mare agentie de rating din lume, S&P, pentru că nu a achiesat la planurile anumitor ,,oameni de bine”, printre care si Manole, de a retrograda Romania la categoria junk (nu pentru că informal, costurile de împrumut ale României, cele mai mari din Uniunea Europeana, nu ar demonstra ca investitorii privesc Romania ca junk, respectiv – recomandare pentru investitii dar cu grad ridicat de risc – si cu dobanzi mari). La fel ca si in iunie 2020, perspectiva nu a fost retrogradata (si prin urmare nici rating-ul) in ciuda anuntului intempestiv si ciudat facut de Manole, ca BNR ca nu va mai reduce ratele de dobanda, in ciuda faptului ca se majoreaza din nou costurile de finantare ale statului roman, ale companiilor si populatiei. Presiunile legitime puse de mine si de altii pentru reducerea ratelor de dobanda inca de la debutul crizei au dat roade, in ciuda unor sicofanti. Mai mult, prin anuntul de ieri prin care spunea ca BNR nu va mai reduce dobanda cheie, Manole a dat un mesaj clar ca politica monetara va continua sa NU sprijine economia asa cum ar fi putut in pandemie (BNR a redus prea putin si prea tarziu ratele de dobanda), in esenta pentru a asigura bancile ca, pe spinarea statului roman, a companiilor si a populatiei, vor ramane cu profituri nestirbite, in timp ce inegalitatea (si diminuarea competitivitatii fata de partenerii externi) se accentueaza. Și, la fel ca si in iunie, S&P a luat azi o decizie rationala, in baza apartenentei Romaniei la UE, in baza faptului ca dobanzile in lume (datorita FED si Bancii Centrale Europene sunt la minime istorice in linie cu pandemia) și mai ales in ciuda politicilor economice interne (care ar fi vrut majorarea dobanzilor si sifonarea veniturilor bugetare prin dobanzi mentinute la cel mai inalt nivel in raport cu preturile platite de alte state, gratie BNR) si adancirea ca si consecinta intr-o maniera fara precedent a inegalitatilor. Motivele pentru care am felicitat in iunie 2020 S&P le gasiti mai jos si sunt valabile si astazi, dezvaluie analistul economic, Radu Teodor Soviani.

„Ratingul suvern al României a fost păstrat de cea mai importantă agenție de rating din lume, S&P, la un singur bobârnac de ,,junk”, fiind menținută și perspectiva negativă (o singură retrogradare).

Am spus, analizând la cald și imediat argumentele celor de la S&P, că decizia mă bucură enorm. Acum vă spun și de ce: decizia de menținere a ratingului României arată că planurile anumitor oameni ,,de bine”, printre care și Manole, au eșuat.

Ratingul nu a fost retrogradat în ciuda menținerii ratei de dobândă de către BNR la cote uriașe în raport cu măsurile luate de băncile centrale care țintesc populația în criză economică generată de pandemie. Reducerile operate de BNR sunt derizorii comparativ cu realitățile economice locale și globale.

Efortul lui Isărescu și ale ,,fraților” lui de politici în a menține dobânzile înalte nu au determinat cea mai importantă agenție de rating a lumii să achieseze la un nou atac asupra economiei Românești al lui Manole și al fraților lui, precum în 1997.

Creșterea sarcinii datoriei publice (și private a populației și companiilor) prin nereducerea reală și semnificativă a dobânzii cheie nu a intrat încă în atenția SRI, la ora actuală nicio întâlnire informală dintre Guvernator și consilierii unor acționari străini ai băncilor nefăcând obiectul îngrijorărilor cu privire la provocarea unui default pe datoria suverană.

Asta pentru că Florin Cîțu, bancher școlit cu guler alb la cămasă, acoperă drenajul generat de BNR cu fonduri ale copiilor și pensionarilor, bugetul SRI nefiind în discuție a fi ajustat.

Bugetul SRI am bănuiala că nu va fi ajustat nici într-un eventual default, deci îngrijorările despre un defaul rămân doar ale celor care ar putea fi afectați (companiile și populația) și nu ale celor care ar profita.

Cunoscând vineri, 5 iunie 2020, că planul oamenilor ,,de bine” în privința retrogradării ratingului a eșuat (agențiile de rating trimit raportul contrapărților lor cu minimum 24 de ore înainte de a fi publicat, pentru o eventuală contestare, cum este și normal), Isărescu a ieșit intempestiv cu planul B, pentru a contracara păstrarea ratingului. Anunțul într-un moment ciudat (și voi arăta într-un episod viitor și ce a determinat acest moment al anunțului) al accesării unei finanțări de 4,5 miliarde de Euro de la Banca Centrală Europeană.

De ce acesta reprezintă un plan ,,B” al lui Isărescu supărat de menținerea ratingului? Pentru că o retrogradare care nu s-a întâmplat( și care în sine nu reprezintă default ci doar o creștere a percepției de risc și majorare tehnică a dobânzilor la care ne împrumutăm) ar fi condus ar fi condus la o sifonare și mai mare a resurselor bugetare, printr-un spread – o diferență și mai mare a dobânzii la care se împrumută România în raport cu alte state.

La această oră, capitalurile în lume sunt extrem de ieftine, mai ieftine ca niciodată, urmare a măsurilor întreprinse de FED și de guvernul american (urmate într-o manieră mult mai târzie și de Banca Centrală Europeană – dovadă anticipațiile de scădere ale economiei zonei Euro mult mai abrupte și care se înrătuțesc constant, în timp ce situația pieței muncii din SUA arată că politica FED și a administrației americane chiar funcționează, țintită spre populație).

În esență, planul B al lui Isărescu, anunțat în buza eșecului fraților lui de a retrograda economia României este de oferi finanțare aproape gratis băncilor, pentru a finanța cel mai scump din Uniunea Europeană o economie care ar trebui să se împrumute la costuri printre cele mai mici din UE, având în vedere datoria publică încă mică (40% din PIB). România, cu această datorie se împrumută la 4,8% pe an în timp ce Grecia, cu a datorie publică de 196% din PIB și fiind deja la ,,junk” se împrumută la 2,05%.

Intempestivitatea anunțului lui Isărescu privind ceea ce ,,va face” (Planul B) – rețineți ghilimelele de la ,,va face” reprezintă în esență doar promisiunea acestuia către acționarii băncilor că își vor păstra marjele de profit ba poate chiar le vor și crește în dauna bugetului de stat și în ciuda deciziei S&P, urmare a eșecului creșterii acestor marje marcat de neretrogradarea la junk (marjele ar fi crescut tehnic, nu pentru că economia este mai bună sau mai era după raportul S&P).

În cea mai mare criză economică din ultima sută de ani (S&P vede căderea economiei cu 8% în 2020, față de 7% în 2009), în ciuda inundării cu lichiditate a piețelor la nivel global, BNR nu a scăzut în mod real și eficient dobânzile, pentru că presiunea care ar fi trebuit să existe, nu a existat în mod real.

Pentru că, Isărescu și frații lui știu că dobânzi mari înseamnă lațul scurt. Iar prin dobânzi mari BNR ajunge în situația în care controlează Guvernul, în favoarea celor care împrumută statul, companiile și populația la dobânzi mari.

Priviți aici cum se împrumută România, netrogradată, în comparație cu statele care au scăzut dobânzile deși datoria publică în România este de doar 40%. Lațul scurt.

Remarc doar două elemente suplimentar din comunicatul S&P (dobânzi și necesar de finanțare pe termen scurt), care arată că agenția nu a achiesat la eforturile interne de retrogradare a rating-ului României și că l-a păstrat, în ciuda acestora.

• ,,creșterea costurilor de împrumut pune presiune suplimentară pe un buget deja foarte strâns”, spune S&P, în timp ce Cîțu se laudă cu cele mai scumpe împrumuturi din Uniunea Europeană;
• ,,am putea reduce rating-ul dacă România înregistrează a factură mai mare a costurilor de împrumut față de ceea ce anticipăm deja”. Adică dobânzi mai mari. În condițiile în care crește deficitul iar BNR refuză să reducă semnificativ costurile de împrumut ale statului, companiilor și populației, menținând dobânda cheie la 1,75% (de 17 ori mai mare decât în Polinia, de 7 ori mai mult decât în Cechia, dublu față de Ungaria);
• ,,cu un pachet de stimul fiscal de aproximativ 3% din PIB, România are unul dintre cele mai slabe pachete din regiune”, în timp ce guvernanții spun că este cel mai mare pachet de stimul fiscal în privința companiilor.
• S&P nu face nicio referire în comunicat la ,,reducarea” ratei de dobândă de către BNR de la 2,5% la 1,75%, în esență, în opinia mea, pentru că vede o astfel de măsură ca nedecisivă, fără impact și care, prin amploarea redusă contribuie la scumpirea finanțării statului român în raport de condițiile de piață.
• Ceea ce spune S&P este însă: ,,Având în vedere magnitudinea necesarului de finanțare pe termen scurt și riscul de deteriorare a încasărilor fiscale, ar putea însemna că BNR trebuie să acționeze într-o măsură mai mare decât și-a propus inițial”. În traducere, să reducă dobânzile!
• ,,randamentele cerute la titlurile de stat românești au crescut în 2020 având în vedere instabilitatea politică și fiscală în contextul COVID-19. Și împreună cu creșterea necesarului de finanțare pe termen scurt, valoarea dobânzilor plătite va crește în continuare”.

Felicitări Standar&Poors pentru că nu ați achiesat la planurile anumitor oameni ,,de bine” – strategii de lungă durată ai tututror guvernelor, care ar fi vrut retrogradarea ratingului și care ar fi vrut exact ceea ce voi atrageți atenția că nu trebuie, dar ei fac asta:  majorarea dobânzilor și sifonarea veniturilor bugetare prin dobânzi menținute la cel mai mare nivel în raport cu prețurile plătite de alte state, grație BNR. Felicitări S&P pentru că nu ați achiesat la manevrele prin care tocmai cei care gestionează criza în România ar fi vrut deja să împingă economia la ,,junk””, preciza sursa citata. (Cerasela N.).