Featured
Project Gatekeeper promite să reducă aprobarea software-ului militar de la luni la minute
Armata SUA pregătește un mediu digital izolat, cu evaluare asistată de inteligență artificială, în care firmele își vor putea testa produsele înainte de a obține contracte sau sponsorizarea unui manager de program. Obiectivul este accelerarea verificărilor fără relaxarea standardelor de securitate.
Armata SUA urma să lanseze, pe 23 octombrie, Project Gatekeeper — o platformă de testare în domeniul securității cibernetice, concepută pentru a evalua software comercial înainte ca acesta să ajungă în rețelele militare.
Mediul va funcționa în cloud-ul armatei, dar va fi izolat de rețelele operaționale și de datele sensibile. Companiile vor putea trimite programe spre verificare chiar dacă nu au încă un contract cu armata, un manager de program care să le susțină sau o solicitare oficială de ofertă la care să răspundă.
Potrivit oficialilor, evaluarea — care în prezent se poate prelungi luni întregi — ar putea dura doar câteva minute.
„Succesul înseamnă ca o companie să se conecteze, să-și trimită codul și să primească rapid confirmarea că a trecut prin procesul nostru”, a declarat Gabe Chiulli, directorul interimar pentru tehnologia informației al armatei.
Un traseu greoi, fără reguli aplicate uniform
În sistemul actual, aprobarea poate dura zile sau săptămâni, iar unele proiecte au rămas blocate chiar și nouă luni. Oficialii spun că procesul este fragmentat și nu oferă întotdeauna reguli de securitate uniforme, transparență pentru companii ori o imagine clară asupra software-ului folosit în rețelele armatei.
„A trebuit să recurgem la tot felul de soluții improvizate ca să introducem cod în mediile noastre”, a spus Chiulli, adăugând că uneori nici nu este limpede cum ajunge software-ul la utilizatorii militari.
Până acum, evaluarea revenea fiecărui manager de program, nu unei structuri centrale cu proceduri standardizate. Unele birouri nu aveau resursele sau disponibilitatea necesare pentru a analiza cod nou. În schimb, așteptau ca o altă organizație să verifice produsul și să-i acorde autorizarea de operare — cunoscută drept ATO — pentru rețelele militare.
Această practică a creat un cerc închis: companiile care aveau deja contracte erau cel mai bine plasate să obțină altele, în timp ce firmele noi se loveau de reguli de securitate, proceduri de achiziții și birocrație înainte să poată demonstra ce oferă.
Testarea nu va mai cere acces direct la rețelele armatei
În lipsa unui mediu izolat dedicat, un software nou era adesea testat chiar în rețeaua armatei. Asta putea presupune ca angajații companiei să obțină carduri Common Access Card (CAC), necesare accesării sistemelor militare.
„Am consumat mult timp și efort ca să obținem carduri CAC pentru oameni doar pentru a putea lucra împreună”, a spus Chiulli. Gatekeeper este menit să reducă aceste obstacole și să permită verificarea produselor înainte de integrarea lor într-un mediu militar.
La început, accesul la platformă va necesita în continuare carduri CAC. Armata lucrează însă la un acord cu General Services Administration pentru integrarea Login.gov, serviciul folosit de public pentru autentificarea securizată în sisteme guvernamentale. Integrarea era estimată pentru mijlocul lunii noiembrie, după care platforma urma să devină accesibilă companiilor fără această cerință inițială.
Inteligența artificială va semnala problemele și soluțiile
Odată conectate, firmele își vor putea încărca software-ul și îl vor putea verifica folosind instrumentele standardizate ale armatei, inclusiv o evaluare asistată de inteligență artificială.
În câteva minute, sistemul ar urma să indice dacă produsul a trecut testarea sau să ofere explicații detaliate și recomandări concrete pentru remedierea problemelor. Platforma va include și kitul de dezvoltare DevSecOps al armatei, astfel încât firmele să poată corecta vulnerabilitățile într-un mediu securizat, folosind instrumente deja verificate.
Scopul, au subliniat oficialii, nu este reducerea cerințelor de securitate, ci simplificarea accesului la evaluare. Companiile ar urma să afle mai repede ce trebuie modificat, înainte ca software-ul să fie introdus într-o rețea a armatei.
Administratie
De ce tac polițiștii, chiar și atunci când știu că au dreptate? Sindicatul Diamantul explică mecanismul neajutorării învățate
Mulți polițiști știu că li se datorează bani sau drepturi. Cunosc legea, au văzut colegi care au obținut câștig de cauză în instanță și, uneori, au chiar în față toate argumentele de care ar avea nevoie pentru a acționa. Și totuși rămân pe loc.
„Lasă, că oricum nu se schimbă nimic”, spun unii dintre ei.
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” atrage atenția că această resemnare nu trebuie confundată cu lipsa de curaj sau de caracter. Psihologia o descrie printr-un concept precis: neajutorarea învățată — o stare care se poate forma după experiențe repetate în care efortul pare să nu aibă niciun efect.
Când omul nu mai crede că acțiunea lui poate schimba ceva
Cei care au lucrat în organizații sindicale cunosc scena. Unui coleg i se explică ce drepturi are, i se arată temeiurile legale și exemplele unor cazuri asemănătoare câștigate în instanță. Răspunsul poate fi totuși un gest din umeri: „Nu are rost.”
Reacția nu înseamnă neapărat că omul contestă informațiile primite. Uneori, nici măcar nu se teme de o represalie anume. Pur și simplu a ajuns să creadă că ceea ce face el nu poate influența rezultatul.
Lipsa de informare și teama de consecințe pot conta, dar nu explică singure această pasivitate. Resemnarea apare și la oameni care își cunosc drepturile, au experiență și nu mai au atât de mult de pierdut. Pentru a înțelege de ce, Sindicatul Diamantul face apel la cercetările din psihologie asupra neajutorării învățate.
Experimentul care a dat un nume fenomenului
În 1967, psihologii Martin Seligman și Steven Maier au publicat rezultatele unui experiment devenit cunoscut în istoria psihologiei. Într-o primă etapă, un grup de câini putea opri șocuri electrice ușoare prin apăsarea unui panou. Un alt grup era expus acelorași șocuri, dar nu avea nicio posibilitate să le controleze.
Ulterior, animalele au fost puse într-un spațiu din care puteau ieși sărind peste un perete jos. Câinii care învățaseră că pot opri șocul au găsit repede ieșirea. Cei care trecuseră prin experiența lipsei de control au rămas pasivi, deși scăparea era la îndemână.
Seligman a numit acest fenomen learned helplessness — neajutorare învățată: după ce o persoană ajunge să creadă, în urma unor experiențe repetate, că acțiunile sale nu schimbă nimic, poate înceta să mai încerce chiar și atunci când există o cale de ieșire.
Cum contribuie explicațiile pe care ni le dăm
Cercetările ulterioare au analizat și felul în care oamenii își explică eșecurile. În 1978, Abramson, Seligman și Teasdale au descris rolul pe care îl au aceste interpretări în apariția pasivității.
Dacă un eșec este pus pe seama unor cauze considerate permanente — „așa e sistemul” —, generale — „nimic nu merge” — și imposibil de influențat, omul poate ajunge mai ușor la concluzia că orice încercare este inutilă.
În schimb, un eșec văzut ca temporar și legat de o anumită situație nu trebuie să devină automat dovada că nimic nu se poate schimba. Diferența dintre cele două interpretări poate influența dacă persoana încearcă din nou sau renunță.
Un mediu în care efortul pare rupt de rezultat
În analiza sa, Sindicatul Diamantul susține că mecanisme asemănătoare pot apărea și în relația polițiștilor cu drepturile lor profesionale. Dacă regulile sunt greu de cunoscut, procedurile durează ani, iar obținerea unui drept nu duce repede la un rezultat concret, legătura dintre efort și reușită devine greu de observat.
Sindicatul indică, între exemple, accesul la reglementări și la procedurile care au influențat cariera și situația profesională a polițiștilor. În textul său, face referire la Ordinul MAI nr. 400/2004, despre care afirmă că nu a fost publicat în Monitorul Oficial și că a reglementat procedura disciplinară timp de mai mulți ani. Este invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 392/2014, în care, potrivit sindicatului, s-a reținut că polițistul cercetat nu cunoștea regulile aplicate în procedură.
Un alt factor este durata demersurilor. Un proces privind drepturile salariale poate dura ani, iar plata unor drepturi câștigate poate fi eșalonată. Astfel, între momentul în care polițistul acționează și cel în care vede rezultatul se poate instala o distanță care slăbește convingerea că merită să încerce.
Ierarhia și lecția transmisă între generații
Într-o structură cu reflexe ierarhice puternice, avertismentele de tipul „nu te pune cu ei” pot circula de la un coleg la altul ca sfaturi de supraviețuire. Un agent tânăr poate prelua această teamă înainte să treacă el însuși printr-o experiență negativă.
Neajutorarea, arată analiza, se poate învăța și prin observarea celor din jur. Dacă un polițist vede în mod repetat că alții renunță, că demersurile lor nu par să producă rezultate sau că nu sunt susținuți, poate ajunge să creadă că aceeași concluzie îl așteaptă și pe el.
La această imagine se adaugă și pregătirea profesională. Sindicatul susține că viitorii polițiști sunt instruiți temeinic cu privire la obligațiile și răspunderile lor, însă primesc mai puține informații despre drepturile salariale și profesionale, precum și despre căile prin care le pot apăra.
Dincolo de reproșuri: cum poate fi recâștigată încrederea
În 2016, Seligman și Maier au revizuit teoria inițială în lumina cercetărilor ulterioare. Concluzia prezentată de Sindicatul Diamantul este că, în fața stresului prelungit, pasivitatea poate fi reacția implicită, iar ceea ce se învață este controlul: descoperirea faptului că acțiunile proprii pot avea efect.
De aici vine și una dintre ideile centrale ale articolului: colegul care nu mai încearcă nu are nevoie să fie rușinat sau etichetat drept laș. Are nevoie să vadă, prin exemple concrete, că un demers poate produce un rezultat. O experiență de succes apropiată și ușor de înțeles poate cântări mai mult decât un îndemn general de a avea încredere.
Rolul unui sindicat: demersuri juridice și rezultate vizibile
Sindicatul Diamantul critică organizațiile care, în opinia sa, își concentrează activitatea pe evenimente sociale sau ajung să cumpere din cotizațiile membrilor echipamente pe care angajatorul ar trebui să le asigure. O asemenea abordare, susține sindicatul, riscă să înlocuiască solicitarea drepturilor cu acceptarea unor soluții care transferă costurile asupra polițiștilor.
În viziunea organizației, sindicatul nu este doar un club social, ci trebuie să fie un organism specializat în apărarea drepturilor și în demersuri juridice. În întâlnirile instituționale în care sunt discutate probleme de drept, consideră Sindicatul Diamantul, este esențială și capacitatea de a susține argumentat pozițiile membrilor.
Pentru ca încrederea să se refacă, rezultatele trebuie să fie vizibile și explicate clar. O hotărâre câștigată contează nu doar pentru persoana din dosar, ci și pentru colegii care se întreabă dacă merită să acționeze. La fel, întârzierile și pierderile trebuie explicate, pentru ca ele să nu fie interpretate automat drept dovada că „oricum nu se poate”.
Victoriile invocate de Sindicatul Diamantul
În sprijinul demersurilor sale, Sindicatul Diamantul amintește o serie de rezultate juridice legate de Ordinul MAI nr. 400/2004 și de procedurile disciplinare. Printre acestea se numără Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3711/2015 și Sentința Tribunalului București nr. 1219/2016, despre care organizația afirmă că a făcut anularea ordinului aplicabilă tuturor polițiștilor. Sindicatul menționează și reintegrarea unui polițist, precum și plata despăgubirilor salariale în cazul său.
Organizația mai invocă patru excepții admise de Curtea Constituțională, ridicate de sindicat sau de membrii săi. Potrivit prezentării sale, Decizia nr. 392/2014 a impus ca procedura disciplinară să fie reglementată prin lege, iar Deciziile nr. 258/2017, nr. 833/2020 și nr. 88/2023 au vizat alte măsuri și reguli aplicabile polițiștilor cercetați disciplinar sau participanților la concursuri.
Pentru sindicat, aceste hotărâri sunt mai mult decât rezultate juridice. Ele pot deveni exemple concrete pentru colegii care încă se întreabă dacă acțiunea lor va avea vreun efect.
De ce contează exemplele apropiate
O victorie îndepărtată poate părea abstractă. Un rezultat obținut într-o situație asemănătoare, într-o unitate sau într-un context pe care polițistul îl recunoaște, poate avea un impact mai puternic. De aceea, Sindicatul Diamantul susține că rezultatele trebuie comunicate cu detalii clare despre problema rezolvată, pașii urmați și efectele obținute.
Această abordare schimbă și felul în care sunt tratați colegii care ezită. Reproșul îi poate face să se retragă și mai mult. Explicația, însoțită de un exemplu relevant, le poate oferi un motiv realist să încerce din nou.
„Ieșirea” există doar dacă cineva arată că saltul funcționează
În experimentele ulterioare, animalele au fost conduse în mod repetat peste peretele care oferea ieșirea, până când au început să facă singure acel salt. Analogia folosită de Sindicatul Diamantul este că un polițist care nu-și mai cere drepturile poate avea nevoie să vadă, de mai multe ori, cum un demers concret duce la un rezultat.
Mesajul organizației este că tăcerea nu trebuie pusă automat pe seama lipsei de curaj. Ea poate fi consecința unui mediu în care oamenii au ajuns să creadă că efortul lor nu contează. Iar pentru a schimba această convingere, nu sunt suficiente îndemnurile: sunt necesare informații accesibile, sprijin juridic și exemple clare că drepturile pot fi apărate. (Sava N.).
Administratie
Pistol cu aer comprimat și muniție, descoperite de polițiștii de frontieră la Albița
O armă cu aer comprimat și muniția aferentă au fost descoperite de echipa comună de control din Punctul de Trecere a Frontierei Albița, în timpul verificărilor efectuate asupra unui cetățean finlandez care se pregătea să părăsească România.
Bărbatul, în vârstă de 70 de ani, călătorea cu o autorulotă și nu deținea documentele necesare pentru deținerea și transportul obiectelor descoperite. Arma și muniția au fost ridicate, iar cercetările continuă.
Control la ieșirea din țară
Cetățeanul finlandez s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Albița – ITPF Iași pentru efectuarea formalităților de control, pe sensul de ieșire din România. Acesta se afla într-o autorulotă.
În urma verificărilor, polițiștii de frontieră au descoperit asupra bărbatului un revolver din categoria armelor cu aer comprimat, pentru care acesta nu avea autorizațiile prevăzute de lege.
Ce au găsit polițiștii de frontieră
Pe lângă revolverul de calibru 4,5 mm, au fost găsite o cutie cu 205 alice și un set de cinci capsule CO₂, fiecare având 12 grame.
Potrivit autorităților, bărbatul nu deținea documentele necesare pentru deținerea și transportul armei și al muniției pe teritoriul României.
Explicația oferită de cetățeanul finlandez
În fața polițiștilor de frontieră, bărbatul a declarat că a cumpărat pistolul dintr-un magazin din Helsinki. Acesta ar fi intenționat să îl folosească în activitatea profesională, în domeniul deratizării.
Totodată, cetățeanul finlandez a afirmat că nu știa că deținerea și transportul armei în România necesită documente speciale.
Armă și muniție ridicate pentru cercetări
Conform prevederilor legale, revolverul și muniția aferentă au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.
În acest caz, sunt efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor. (Paul D.).
Administratie
Ministerul Sănătății: peste 2,35 milioane de unități cu pregabalină figurează în stocurile din România
Alexandru Rogobete susține că Lyrica și medicamentele generice cu aceeași substanță activă nu au dispărut de pe piață. Potrivit datelor raportate la 13 noiembrie 2026, distribuitorii și farmaciile comunitare aveau împreună peste 2,35 milioane de unități de medicamente care conțin pregabalină.
Din total, 922.627 de unități se aflau în stocurile distribuitorilor, iar 1.429.818 în farmaciile comunitare. Cifra include atât medicamentul original Lyrica, cât și variantele generice.
Pentru Lyrica, în concentrațiile de 75 mg, 150 mg și 300 mg, Ministerul indică 645.834 de unități disponibile în stocurile distribuitorilor și ale farmaciilor comunitare.
Pot exista lipsuri punctuale în farmacii
Ministrul a precizat că un anumit medicament poate să nu fie disponibil imediat într-o farmacie anume, dar că acest lucru nu înseamnă că produsul a dispărut de pe piața națională.
Rogobete a transmis că înțelege îngrijorarea pacienților și a cerut ca informațiile despre disponibilitatea tratamentelor să fie verificate înainte de a fi comunicate, pentru a evita alarmarea nejustificată.
Ministerul Sănătății afirmă că va continua să monitorizeze stocurile și eventualele discontinuități de aprovizionare.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 3 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 4 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zileȘeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister
-
Ancheteacum 4 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu
-
Exclusivacum 4 zilePensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi
-
Featuredacum o ziLideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1





Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login