Traian Băsescu s-a întors la televizor, duminică seara, în rolul clasic: cronicar de dezastru anunțat. De data asta, tema: cum am scăpat, la mustață, de o retrogradare de la agențiile de rating și cum s-ar putea să nu mai scăpăm data viitoare, dacă mai lungim circul cu guvernul de carton.

„Ne mirăm că am scăpat” – România, elevul corijent care se miră că n-a picat

Băsescu spune clar: agențiile de rating „au fost cu ochii pe noi”, iar faptul că România nu a fost retrogradată e mai mult miracol decât merit.

Traducerea subtextului:

• am dat tema după dead-line,
• am copiat pe hol legile care trebuiau,
• profesorul a oftat, ne-a mai lăsat în picioare încă un semestru.

„Ne mirăm că am scăpat de data asta de o retrogradare. Cred că data viitoare nu mai avem șansa aceasta, dacă noi continuăm cu haosul acesta, cu instabilitatea politică”, zice Băsescu.

Adică: încă o tură de „guvern demis / guvern interimar / premier la ralanti” și ratingul de țară o ia la vale mai repede ca leul în ajun de criză.

Moody’s și fantoma alegerilor anticipate: „Nu e chiar o glumă, dragă Cotroceni”

Moody’s, spune Băsescu, a făcut un comentariu simplu, dar tăios: probabilitatea alegerilor anticipate e „semnificativă”. Nu o sperietoare, nu o fantasmă, ci o posibilitate reală.

În timp ce de la Palatul Cotroceni se transmite calmul binecunoscut de manual:

• „Stați liniștiți, nu vor fi anticipate, ne descurcăm noi cu consultările”.

Băsescu, însă, punctează: ce pentru Cotroceni e „nu se pune problema”, pentru Moody’s e „se cam pune, de fapt”.

Alegeri anticipate: „n-am făcut niciodată, dar vedem noi… văzând și făcând”

Întrebat dacă România e pregătită de anticipate, Băsescu scoate din sertar filosofia națională de management de criză:
„Văzând și făcând”.

„Experiența asta nu s-a făcut niciodată în România și dacă va fi nevoie, o vom parcurge și vom vedea.”

Adică:

• nu avem infrastructură electorală adaptată,
• nu avem legislație gândită serios pentru asta,
• dar, ca de obicei, improvizăm din mers, punem trei ordonanțe, două comitete și un grup de lucru și ne prefacem că așa a fost planul.

Important e mesajul: „Nu-i imposibil de făcut”. Nimic nu e imposibil în România, mai puțin să avem un guvern stabil mai mult de două sezoane politice la rând.

Cronologia ratată: dacă mișca președintele, acum eram aproape de anticipate

Băsescu, cu ceasul politic în mână, dă cu subsemnatul peste Cotroceni:
dacă președintele ar fi mișcat mai repede, acum eram deja cu anticipate aproape în derulare.

„Dacă președintele ar fi acționat mult mai rapid într-o lună să parcurgă procesele, acum, după două luni, puteam începe procedura de alegeri anticipate.”

În traducere:

• criza politică se apropie de jumătate de an,
• timpul a fost irosit în consultări sterile,
• s-a ratat inclusiv varianta extremă (anticipatele), nu pentru că era imposibilă, ci pentru că nu s-a vrut să se apese accelerația.

România politică: mereu între „e prea devreme” și „acum e oricum prea târziu”.

Parlamentul, eroul din subsolul raportului: a făcut „ce trebuia”, accidental corect

Băsescu subliniază ceva ce nu dă bine în discursul anti-sistem, dar apare negru pe alb în raportul Standard & Poor’s: partidele au făcut în Parlament „ce trebuia”, chiar și cu guvern căzut.

• Legile cerute pentru stabilitatea macro au fost adoptate.
• Ce trebuia bifat, s-a bifat.
• Sistemul, oricât de haotic, n-a dat cu totul în gard.

E un fel de ironie grea:
politicienii sunt incapabili să țină un guvern întreg pe picioare, dar reușesc, sub presiunea ratingurilor, să voteze la timp ce trebuie pentru a nu se face praf financiar.

Nu pentru oameni, nu pentru spitale sau școli, ci pentru Standard & Poor’s.

„Același song”: amenințarea cu retrogradarea, refren de toamnă

Băsescu amintește că nici nu e prima oară:
„Aduceți-vă aminte că acum două luni era același song – ‘Dacă nu faceți guvern, vă retrogradăm’, și uite că nu s-a făcut și nu ne-a retrogradat.”

Melodia e cunoscută:

• versul 1: „faceți guvern, altfel vă tăiem ratingul”
• refren: politicienii se ceartă, nu fac guvern la timp
• final: agenția oftează, mai dă un răgaz, România scapă „la limită”.

Numai că Băsescu pune avertismentul în bold: suntem „foarte aproape de limită”.

După suficient „song”, urmează, inevitabil, „remix-ul” cu retrogradare inclusă.

Departamentul de Stat și Standard & Poor’s: când raportul politic îți cosmetizează ratingul

Partea cea mai acidă a analizei lui Băsescu este legătura pe care o sugerează între raportul Departamentului de Stat al SUA și decizia Standard & Poor’s.

Logica lui:

• Departamentul de Stat a dat un raport „acceptabil” despre România:
  • a notat și progrese, și regrese în justiție,
  • a spus că n-avem legislație grozavă pentru investiții,
  • dar a consemnat că țara rămâne atractivă.
• Situația a fost „împachetată” într-un mod care nu dădea imagine de caz pierdut, ci de pacient în stare gravă, dar încă tratabil.

De aici, concluzia: Standard & Poor’s (companie americană) ar fi fost pusă într-o poziție delicată dacă ar fi emis un verdict de rating în contradicție flagrantă cu evaluarea politică a Departamentului de Stat.

Pe scurt:

• geopolitica și percepția strategică au cântărit la fel de mult ca cifrele.
• imaginea României a fost „ambalată” la Washington suficient de decent cât să nu fie zdrobită la New York.

România, pacient de terapie rating-intensivă: încă respiră, dar cu perfuzia la vedere

Sintetizând ce spune Băsescu:

• agențiile de rating ne mențin pe linia de plutire,
• Parlamentul, în ciuda haosului, a votat ce trebuia pentru a nu exploda macroeconomic,
• Departamentul de Stat a reacordat, indirect, un certificat politic de „acceptabil”.

Dar:

• criza politică durează de aproape jumătate de an,
• guvern stabil nu avem, doar combinații și improvizații,
• alegerile anticipate au fost sabotate mai degrabă prin inactivitate decât prin argumente,
• data viitoare, la următorul „song”, s-ar putea ca refrenul să se termine cu nota de jos: retrogradarea reală.

Mesajul dur, dincolo de jargon:
România nu a fost salvată de responsabilitatea clasei politice, ci de un amestec de inerție instituțională și circumstanțe externe favorabile.

Sau, în stilul pamfletar al lui Băsescu, tradus până la capăt:
„Am scăpat și de data asta, dar să nu confundăm norocul de rating cu competența de guvernare.”