„Catastrofele” europene și analfabetismul energetic cu ștampilă oficială

Într-o Europă condusă de ideologii verzi și interese obscure, soarta energetică a României a fost pecetluită cu un rânjet birocratic. Potrivit unei dezvăluiri incendiare semnate de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național, Ursula von der Leyen a decis: românii n-au nevoie de cărbune, au nevoie de lumânări și de portofele doldora pentru a plăti facturile la curentul importat.

Degeaba s-a chinuit Transelectrica să producă un studiu de adecvanță profesionist, care demonstra negru pe alb că, fără cărbune, România stinge lumina la propriu. Comisia Europeană ne-a râs în nas cu aroganța specifică celui care nu înțelege, dar comandă. Așa cum notează Ziarul Național, atacul la securitatea noastră energetică este direct și brutal. Decizia era luată dinainte: nu contează cifrele, contează ordinul. Specialiștii de la Bruxelles, descriși de Laurențiu Ciurel (fost director al Complexului Energetic Oltenia) drept niște „catastrofe” și „nulități” care nu pricep o iotă din energie, au decretat că studiul e bun de aruncat la coș.

Afacerea „importul”: Cum să fii prostul satului energetic în timp ce vecinii râd de noi

Strategia Comisiei Europene pentru România este simplă și cinică: nu mai aveți voie să produceți, sunteți obligați să importați! Ordinul obsesiv de a mări capacitățile transfrontaliere nu este despre „conectivitate”, ci despre transformarea României într-o piață de desfacere captivă. Laurențiu Ciurel dă verdictul crunt: interesele de lobby și de grup dictează ca noi să aducem energie de afară la prețuri imense, în loc să folosim resursele proprii.

Rezultatul? România a bifat recent cel mai scump curent din toată Europa, fiind depășită doar ocazional de Italia, în timp ce bulgarii și ungurii ne priveau de jos, de la adăpostul unor prețuri mult mai mici. Am ajuns de la o capacitate de import de 2.000 MW la 4.600 MW în câțiva ani, pregătind terenul pentru momentul în care vom sta cu mâna întinsă la vecini. Problema e că, în curând, s-ar putea să nu mai avem de unde aduce nici de la ei.

Jocul dublu al „salvatorilor” și isteriile PNRR-iste pe miliarde imaginare

Pe plan intern, scena politică e un teatru de păpuși penibil. PSD a lăsat legea închiderii cărbunelui să treacă prin „neparticipare” (varianta politică a datului din umeri), pentru ca acum să pozeze în eroul care pune frână demolării termocentralelor. Între timp, Ilie Bolojan și Dragoș Pâslaru țipă isteric prin platouri că pierdem miliardele din PNRR – acei bani care par să conteze mai mult decât independența energetică a unei națiuni întregi. Riscăm 10 miliarde de euro, spun ei, dar nimeni nu spune că prețul plătit este falimentul energetic al țării pe termen lung.

Demersurile oficialilor români la Bruxelles au fost, conform lui Ciurel, de o „anemie” soră cu trădarea. S-a obținut o amânare praf în ochi, până la 31 august 2026. După această dată, rămânem cu doar două grupuri energetice și cu o cruce mare pusă pe sistemul național.

Marea păcăleală a „energiei verzi”: Bateriile lui pește și fotovoltaicele de 100 de zile

Laurențiu Ciurel desființează și mitul salvării prin regenerabile. Să crezi că vei înlocui cărbunele cu panouri fotovoltaice în România este o aberație tehnică. Putem avea și 70.000 MW instalați în panouri; la ora 21:00, când țara are nevoie de curent, soarele e plecat la culcare, iar producția e zero. România are soare doar 100 de zile pe an, nu 300 ca Portugalia sau Grecia.

Iar povestea cu bateriile? O altă capcană pentru naivi. Dacă bateriile ar fi fost soluția magică, Germania ar fi avut 19 GW montați, nu amărâții de 4.000 MW pe care îi are acum. În România, nu există nici măcar ciclurile necesare pentru a încărca și descărca aceste baterii în mod eficient. Totul este un castel din cărți de joc construit pe banii noștri.

Profitul dictează, lumina se stinge: Mintia, o cascadorie tehnică de 500 euro/MWh

În tot acest haos, se fac averi colosale. La fiecare vârf de consum, traderii fac profituri de 30.000 de euro pe zi pentru fiecare 100 MWh, profitând de lipsa energiei de bandă. Gazul, prezentat ca o alternativă, va fi de trei ori mai scump decât cărbunele. Iar „minunea” de la Mintia? O altă deziluzie: nu a pornit cu adevărat, sunt doar probe tehnice. Fără cazanul de aburi, care nici măcar nu e montat, Mintia ar produce energie la prețul astronomic de 500 euro/MWh.

Concluzia e amară: România a fost trimisă la eșafod cu mâinile legate la spate de propriii politicieni și cu călăul Ursula pregătind securea. Din 2026, lumina va deveni un lux, iar independența energetică, o amintire frumoasă dintr-o țară care odinioară știa să-și producă singură resursele. Amin!