Exclusiv
SAS, circul ABSURD se scrie cu… SÂNGE RECE și O UȘĂ ÎN FAȚĂ! Când „justiția” se dă-n spectacol, polițistul își apără familia, iar bătrânul (fugar) e transformat în „victimă” a sistemului!
Când spui Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS) al Poliției Capitalei, te gândești la eroi de acțiune, gata să înfrunte orice pericol. Realitatea, însă, e mai degrabă un scenariu de comedie neagră, o farsă proastă regizată de incompetență și interpretată de șefi cu epoleți, unde „special” înseamnă, de fapt, „special hărțuitor”. Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș, dezvăluită constant de Incisiv de Prahova, atinge acum cote paroxistice de absurd, cu un nou „Raport de Cercetare Prealabilă” (SCI al DGPMB, 21 mai 2025) care, sub pretextul că apără onoarea instituției, demonstrează doar putrefacția din interior. Acuzația? Un incident minor în trafic, transformat într-un spectacol grotesc, menit să-l scoată pe Bendriș din joc, în timp ce adevărații instigatori la violență se pensionează în liniște.
Polițist 24/24 sau „scoaterea forțată” dintr-un sistem bolnav? Când siguranța familiei e mai presus de „procedurile” absurde.
Noul act al acestei drame kafkiene se învârte în jurul unui incident rutier petrecut la 5 aprilie 2025. Agentul Bendriș, aflat în timpul liber, își conducea mașina personală, alături de soția și cei doi copii minori, când a fost acroșat de un autoturism condus de un bărbat de 78 de ani, numitul Șaim Nicolae. Ce a urmat? O „intervenție” care, în viziunea sistemului, depășește orice limită, dar care, pentru un polițist cu 18 ani de experiență, este reacția instinctivă la un pericol real și iminent, nu un abuz, așa cum subliniază propria sa declarație, trecută cu vederea de „Controlul Intern”.
Când portiera devine armă, iar familia, miza: Scene din traficul bucureștean, ignorate de raportul „obiectiv”
În loc să asiste pasiv la fuga celui care i-a avariat mașina și, mai grav, punea în pericol siguranța familiei sale, Bendriș, în calitatea sa de „polițist 24/24”, a pornit în urmărire. L-a identificat pe Șaim Nicolae, un bărbat confuz, posibil cu afecțiuni medicale precum Alzheimer, fără RCA valid. Momentul crucial, pe care „Controlul Intern” se face că-l uită, a fost descris chiar de Bendriș în declarația sa (Raport SCI, pag. 6): Șaim Nicolae era „într-o vădită stare de tulburare și incontrolabil în mișcarea mâinilor, moment în care a întredeschis ușa încercând să mă lovească și vociferând «pleacă dom’le de aici, dar ce am făcut»”.
Adevăratul episod de „Fast & Furious” a început abia atunci: „Într-o fracţiune de secundă, acesta a accelerat auto cu mine lângă ușă, până după trecerea de pietoni”. Imaginați-vă scena: un polițist agățat de o ușă deschisă, târât prin intersecție, în timp ce șoferul fugar, cu un comportament „ciudat haotic de om drogat” (conform aceleiași declarații), încearcă să-l scape! Bendriș a reușit să-i tragă frâna de mână, luând decizia de imobilizare nu dintr-un capriciu de justițiar, ci dintr-un instinct de autoapărare și de protecție a familiei. Mașina sa, cu soția și copiii minori, era parcată chiar pe direcția de mers a șoferului haotic, existând pericolul real ca acesta să intre în plin în ea!
„Am acționat procedural, fiind polițist 24/24,” a declarat Bendriș, încercând să explice contextul acțiunilor sale. Însă, pentru Controlul Intern, care „își susține raportul inițial din faza verificărilor”, adică unul deja scris, aceste detalii vitale nu contează. Ei aleg să ignore faptul că domnul Nicolae nu dorea să depună plângere, că era confuz și posibil bolnav, concentrându-se doar pe „disproporționalitatea” intervenției și „prejudiciul de imagine” adus instituției. Curat murdar, nene Iancule!
Inelul magic lovește din nou: Când Poliția se autodenunță penal, dar continuă persecuția!
Absurdul atinge cote cosmice când privim acest caz în contextul hărțuirii sistematice la care este supus agentul Bendriș de ani de zile. Acest „Raport de Cercetare Prealabilă” este doar o piesă nouă într-un puzzle murdar, țesut de șefi precum Giurgiuveanu Daniel și psihologi-călăi de tipul Horia Bejenaru.
Să nu uităm că Bendriș a fost deja amendat cu 20% din salariu și i s-a amânat promovarea pentru trei ani, pentru „delictul de opinie” – pentru că a avut curajul să numească „vagabonzi” șefii incompetenți și să dezvăluie putregaiul instituțional în podcasturi. Mai mult, propriul Serviciu Control Intern al DGPMB a sesizat Parchetul pentru „fals intelectual și abuz în serviciu” în legătură cu documentele (redactate de „psihologul” Bejenaru) care au stat la baza suspendării inițiale a lui Bendriș!
Deci, instituția se auto-denunță penal pentru ilegalități, dar continuă să-l persecute pe polițist pe baza unor „abateri” care, în comparație cu faptele penale ale șefilor, par desprinse dintr-un manual de autoapărare! Este o ipocrizie monumentală. Giurgiuveanu, șeful care instiga la „invinețirea ochilor” și la „bătaie pe viață și pe moarte”, se retrage în glorie, cu pensie specială, în timp ce Bendriș, cel care a acționat pentru siguranța familiei sale în fața unui pericol real, este târât prin comisiile de disciplină. Așa arată „dreptatea” în Poliția Română?
Bătrânul și marea de probleme: Când un șofer fugar cu Alzheimer e „victima” perfectă a sistemului.
Cazul domnului Șaim Nicolae, șoferul de 78 de ani, este tragic în sine. Raportul menționează că acesta era „confuz și incoerent”, posibil suferind de afecțiuni medicale serioase. Fără RCA și cu cheile ascunse, el reprezenta un pericol public și o sursă de risc. Însă, Controlul Intern refuză să vadă contextul. Refuză să ia în considerare faptul că Bendriș a cerut verificarea integrală a imaginilor video, identificarea lanțului temporal al evenimentelor, verificarea stării de sănătate a domnului Nicolae și existența documentelor legale (ITP, RCA) pentru autoturismul său. De ce? Pentru că aceste probe ar putea arunca o lumină favorabilă asupra acțiunilor lui Bendriș și ar spulbera „vina” prestabilită.
Este revoltător cum un sistem, care a tolerat instigări la violență și a acoperit abuzuri grave, se mobilizează acum cu o furie oarbă împotriva unui polițist care, în viziunea noastră, a încercat să-și facă datoria. Un bătrân confuz, chiar și potențial periculos, este transformat în „victima perfectă” pentru a alimenta mașina de tocat carne a sistemului, gata să elimine orice voce discordantă.
Controlul Intern: Orb la adevăr, expert în fabricațiuni. Când „irelevant” devine „convenabil”.
Raportul de cercetare prealabilă, semnat de comisarul-șef Ionescu Radu George Cosmin, este o lecție de ipocrizie. Pe de o parte, invocă „termenul de prescripție” pentru fapte mai vechi, iar pe de alta, introduce „abateri” din anii 2001, 2005 și 2017, ignorând propriile principii legale și principiul „ne bis in idem”. Mai mult, deși se laudă cu „aflarea adevărului”, Controlul Intern a respins toate cererile lui Bendriș de a administra probe noi sau de a extinde verificările, considerându-le „irelevante și inutile”.
Această atitudine demonstrează un singur lucru: scopul nu este adevărul, ci găsirea unui vinovat. Aceeași instituție care s-a autodenunțat penal pentru fals intelectual și abuz în serviciu refuză să investigheze contextul complet al unui incident, preferând să construiască un caz pe jumătate de adevăruri și presupuneri, doar pentru a-și susține propriile teorii despre „comportamentul dezadaptativ” al lui Bendriș. Când Controlul Intern este mai preocupat să fabrice cazuri decât să aplice legea, Poliția Română se transformă într-o glumă proastă cu epoleți.
De la „forță disproporționată” la incompetență sistematică: Radiografia unei instituții pe butuci.
Cazul agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș este oglinda deformată a unui sistem putred până în măduvă. Este o dramă continuă, un pamflet amar, în care șefii joacă de-a „inelul magic” cu destinele subalternilor, psihologii devin călăi sub acoperire, iar controlul intern descoperă infracțiuni chiar la baza propriilor decizii, dar pedepsește victimele.
Contrastele sunt strigătoare la cer:
- Un șef instigator la violență, Giurgiuveanu, se pensionează în lux, în timp ce un polițist care și-a apărat familia, confruntat cu un pericol real, este târât prin tribunale.
- Poliția își permite să închidă ochii la subalterni care fac reclamă la pariuri (cazul Danciu Adrian, ofițer SAS, așa cum a dezvăluit Incisiv de Prahova), dar își pedepsește angajații pentru cuvinte de adevăr sau pentru intervenții considerate „excesive”, chiar și în situații de forță majoră.
- Evaluarea „excelentă” a lui Bendriș de la Serviciul Logistic (unde a fost trimis abuziv) este ignorată, în timp ce „caracterizările copy-paste” ale șefilor abuzivi sunt considerate litere de lege.
Pe 31 ianuarie 2026, Poliția Română, cu șefi instigatori la violență care se pensionează în lux și subalterni care fac reclamă la pariuri, este, așa cum spunea Bendriș , „la nivelul cel mai de jos”. Când „legile sunt scrise de boi pentru noi”, iar politicul este implicat în toate structurile, transformând indivizii cu personalitate în „roboți”, cine mai vrea să fie polițist?
Poate e timpul să facem copiii zugravi, cum sugera Bendriș ironic, înainte să-i aruncăm în malaxorul acestei „torturi instituționale” unde „șmecherii” cu epoleți distrug totul. Această „cutie a Pandorei” nu mai poate fi închisă. Este timpul ca justiția să intervină, înainte ca „acțiunile speciale” să devină un sinonim pentru „violențe penale” orchestrate de la vârf și pentru persecutarea nedreaptă a celor care, în ciuda tuturor, aleg să fie oameni. (Cerasela N.).
Exclusiv
IPJ PRAHOVA, CU NERVII LA MAXIM: De la „Academia de dictare Portocală” la seminarul de incompetenta generalizata
Pamflet de presă de investigații – orice asemănare cu realitatea nu este deloc întâmplătoare
După „Academia Portocală”, noul curs: „Dictare pentru primari”
La 18 mai 2026, ziarul nostru de investigații a publicat articolul „IPJ PRAHOVA SAU «ACADEMIA DE DICTARE» PORTOCALĂ: Când uniforma de polițist devine costum de scenarist pentru fabricarea de dosare penale-fanteziste”. Pe scurt, anunțam că vremurile „glorioase” ale celebrului Portocală – magistratul care a făcut din justiția ploieșteană un reality-show cu cătușe fabricate și a fost dat afară definitiv din magistratură – bântuie iar prin IPJ Prahova.
Sub cupola „siguranței și încrederii”, unii șefi par să fi confundat fișa postului cu meseria de scenarist: dosare la comandă, declarații la dictare, primari chemați la „meditații” nu pe codul administrativ, ci pe codul „cum să-ți execuți subalternul incomod”.
Așa a apărut scena antologică: un mare șef din IPJ, pentru o zi, profesor de română. Elev: un primar din județ, membru al partidului încă la guvernare. Tema: „scrieți după dictare cum vă spun eu, ca să facem noi un dosărel”. Din fericire pentru statul de drept, edilul a mirosit de la o poștă parfumul de cătușă ilegală și nu a vrut să fie „scribul” poliției.
DGA Prahova – sucursală de „plantat” probe? Piesa pică la premieră
Planul A pică, așa că „scenariștii” mută acțiunea la DGA Prahova, unde șeful – despre care se spune că a fost „plantat” cu grijă de aceeași conducere IPJ – încearcă să repete figura. Din nou, primarul refuză rolul de figurant în piesa „Portocală 2.0”.
Ba mai mult: edilul trimite negru pe alb o adresă oficială către IPJ Prahova, în care spune clar că nu-și asumă nimic din declarația dictată și retractează tot. În acel moment, execuția sigură se transformă într-o bombă cu ceas: dacă apar și înregistrările audio-video despre care vorbesc sursele noastre, nu mai vorbim doar de o demitere, ci de o implozie de manual a unei conduceri care confundă instituția cu moșia personală.
Ședință operativă cu broboane de sudoare: „Cine vorbește cu presa?”
Acum vine partea pe care uitasem să v-o povestim: reacțiile din interior după articol.
Personajul din conducerea IPJ Prahova care s-a simțit cu „musca” pe căciulă – pardon, cu ditamai rahatul pe cap, căci ce a făcut intră, în opinia noastră, la penal – a explodat chiar în aceeași zi, la ședința operativă cu toți șefii.
Conform surselor noastre, tonul a fost mai ridicat decât oricând:
„Ați văzut în presă chestia aia cu primarul PNL? Și asta din cauza unora ca dumneavoastră, care îi mănâncă limba și vorbesc cu presa!”, ar fi tunat marele conducător.
Nu ne-ar mira deloc ca acest domn să-și dea „examenul final” de necunoaștere a legii interne și internaționale, cot la cot cu imputernicitul șef al Biroului Control Intern, comisar-șef Marian Popescu. Să ceară, de exemplu, ziarului de investigații „Incisiv de Prahova” să își predea sursele. Acolo ar fi comedia perfectă: am avea în aceeași scenă și abuz, și incultură juridică, și aroganță cu epoleți. Ar fi de plâns după ore de râs.
Dezastru la Secția 4 Poliție Sud: plângeri „evaporate” și termene depășite
Din aceeași ședință, ne „șoptește” interiorul IPJ Prahova, a ieșit la iveală și o faptă gravă: ce se întâmplă la Secția 4 Poliție Sud.
Acolo, după cum s-a discutat, plângerile, sesizările și petițiile:
- nu sunt înregistrate la timp sau deloc;
- dosarele penale care reușesc totuși să fie înregistrate au termene prăbușite cu mult peste lege.
Adică exact zona aceea de „la limita legii, cu conotații spre Codul de Procedură Penală” pe care unii șefi ar vrea să o păstreze sub preș. Ghinion: ce se discută în ședințele operative, ajunge în presă. Pentru că e de interes public. Pentru că oamenii trebuie să știe ce se face cu drepturile lor.
„Mușamalizările made in IPJ Prahova” și teza de incompetenta juridică
Nervosul-șef și prietenul de la Control Intern probabil încă se întreabă, cu o curiozitate pe care ar trebui s-o agațe în cui: „De unde știe Incisiv de Prahova tot ce se discută la noi în curte?”.
Același tip de întrebare și după dezvăluirile noastre:
„Mușamalizarea «made in I.P.J. Prahova»: Când epoleții sunt scut pentru escroci!”.

Cu un șef de IPJ (Marcel Bălan) declarat incompatibil de ANI, cu un trecut de șef SIC unde „rapoartele dispăreau și se fabricau dosare”, nu este nicio surpriză că subalternii se simt încurajați să folosească uniforma pentru combinații, intimidări și acoperirea „escrocilor de casă”. E o caracatiță a impunității care a sufocat justiția prahoveană și a transformat-o în instrument personal.

Iar acum, culmea ironiei: aceiași oameni ar putea ajunge să-și dea „teza” la capitolul legislație – internă, internațională, drepturi ale surselor și ale presei. Noi, la Incisiv de Prahova, abia așteptăm. Să vedem cât se ia la examenul de incompetenta.
Final provizoriu: „Mai mă leși?”
În timp ce unii șefi își storc mintea cum să afle cine vorbește cu presa, noi avem altă prioritate: să vorbim în continuare despre:
- dictări de declarații pentru primari;
- mușamalizări „de casă”;
- plângeri pierdute prin sertare;
- dosare cu termene făcute praf.
Restul – nervi, amenințări voalate, aluzii la „cine își mănâncă limba și vorbește cu presa” – ține de folclorul instituțional.
Noi rămânem aici, cu pixul ascuțit și cu sursele bine protejate, să consemnăm în direct cum IPJ Prahova își dă, pas cu pas, teza de incompetenta. Iar până la verdictul final, un singur mesaj pentru cei cu epoleți supărați pe presă:
„Mai mă leși?” Vom reveni cu dezvaluiri senzationale. ( Cristina T.).
Exclusiv
PRELUARE OSTILĂ SUB ACOPERIREA STATULUI: Cum a fost lovit Complexul Hotelier „Scoica” de rețeaua Niță – Donciu, cu sprijinul unui fost șef din MAI
Dezvaluiri pe baza datelor din dosarul penal nr. 85/76/P/2025 al Secției de Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a dosarului nr. 17/206/P/2026
Justiția de Constanța, zguduită din temelii
Ancheta declanșată de Secția de Urmărire Penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) expune unul dintre cele mai dure scandaluri de corupție judiciară din ultimii ani la Constanța. Reținerea pentru 24 de ore a procurorilor Niță Teodor Ștefan și Gigi Valentin (fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța) scoate la iveală un mecanism prin care funcția de magistrat era folosită ca armă de extorcare și control asupra mediului de afaceri local.
Conform documentelor oficiale din dosarul penal nr. 85/76/P/2025, schema nu viza o simplă luare de mită, ci funcționa ca o structură piramidală bine organizată. În centrul „execuțiilor” se aflau doi polițiști judiciariști din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice (SICE) al IPJ Constanța: comisarul Donciu Cătălin și agentul Lascu Sorin. Deși formal aveau rolul de a apăra legea, cei doi acționau ca braț armat și „interfață” de încredere a procurorului Niță Teodor, având birourile direct în sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Dosarul penal, transformat în bâtă de șantaj
Potrivit anchetatorilor de la București, rețeaua deschidea și gestiona în mod deliberat dosare penale cu un scop unic: constrângerea funcționarilor publici, a acționarilor sau a administratorilor de societăți comerciale. Țintelor li se impunea, de facto, un ultimatum:
- fie încheiau contracte comerciale oneroase sau de prestări servicii fictive cu firme controlate ori indicate de cei doi procurori;
- fie renunțau de bună voie la acțiuni;
- fie deveneau „peste noapte” suspecți sau inculpați.
Când refuzau să se supună economic rețelei, procurorul Niță Teodor dispunea măsuri asigurătorii agresive: sechestre pe conturi și bunuri, până la trimiterea abuzivă în judecată a unor persoane despre care, arată Parchetul General, se cunoștea starea lor de nevinovăție. În momentul în care victimele cedau și semnau contractele impuse, dosarele penale erau „rezolvate” miraculos prin ordonanțe de clasare, iar sechestrele dispăreau.
Acuzațiile oficiale ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ subliniază: „Mecanismul consta în utilizarea prerogativelor legale de urmărire penală pentru a exercita acte de constrângere asupra unor persoane fizice și juridice, urmărind dobândirea în mod injust a unor foloase patrimoniale pentru sine sau pentru alții. Există indicii clare că s-a dispus inclusiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a unor persoane deși se cunoștea starea lor de nevinovăție.”
Luxul care nu încape în salariul de bugetar

Intrarea în zona penală a adus membrilor rețelei câștiguri financiare masive, reflectate într-un stil de viață de lux, total incompatibil cu veniturile oficiale de funcționari publici sau cadre de poliție. Referatul procurorilor ÎCCJ evidențiază discrepanțe patrimoniale majore descoperite în faza de investigație operativă.
Polițiștii judiciariști care asigurau „suportul de presiune” în anchetele orchestrate de Niță Teodor au acumulat averi greu de explicat. Datele din dosar arată că:
- comisarul Donciu Cătălin deține o casă și 4 apartamente în stațiunea Năvodari, una dintre cele mai costisitoare zone imobiliare de pe litoralul românesc;
- colegul său de echipă, polițistul Lascu Sorin, apare ca beneficiar – prin intermediul tatălui său – al unei proprietăți imobiliare exclusiviste în stațiunea montană Predeal.
Ceea ce la început părea doar un caz grav de corupție punctuală în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța se conturează, pe măsură ce se corelează actele din dosarul penal nr. 85/76/P/2025 cu înscrisurile din dosarul local nr. 17/206/P/2026, într-o demascare a unui veritabil „sindicat” mafiot instituțional.
Investigația jurnalistică, bazată pe aceste documente de urmărire penală, arată cum pârghiile penale ale statului au fost deturnate în instrumente private de șantaj și expropriere forțată.
Caz-școală: atacul asupra Complexului Hotelier „Scoica”
Exemplul cel mai elocvent al modului de operare este atacul asupra Complexului Hotelier „Scoica” din stațiunea Jupiter (SCOICA SA, Mangalia).
La originea schemei se află un conflict comercial intern, clasic, în cadrul societății SCOICA SA. Doi acționari minoritari – soții Barbu Alexandru Ștefan și Barbu Dorina – nemulțumiți de conducerea legitimă exercitată de administratorul legal Sima Marian și de acționarul majoritar Sima Florin aleg însă o cale ocolitoare, nelegală, pentru a prelua controlul activelor hoteliere.
În loc să meargă în instanța civilă sau să folosească mecanismele Adunării Generale a Acționarilor, cei doi contractează serviciile Cabinetului de Avocatură „Siniavschi”, cu sediul în București. Rolul acestuia, relevă actele, nu se rezumă la asistență juridică, ci vizează activarea unei rețele de influență judiciară de rang înalt.
Pentru a asigura competența artificială directă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța – controlat, potrivit datelor de anchetă, de gruparea procurorului Niță – plângerea penală este formulată strategic și împotriva Păcuraru Georgeta, director al Oficiului Registrului Comerțului (ORC) Constanța. Acest „artificiu de competență” permite reținererea dosarului la vârful sistemului, evitând trimiterea cauzei spre soluționare procurorilor de la judecătorii sau tribunale, adică la nivelurile inferioare ale organelor de urmărire penală.
Umbrela de la centru: rolul fostului Secretar General Adjunct din MAI
O operațiune atât de amplă, având ca țintă un activ turistic important de pe litoral, avea nevoie de o umbrelă politică și de comandă rapidă asupra structurilor de poliție. Aici apare numele chestorului de poliție (r) Ion Stoica, care, prin intermediul mamei sale, deținea un număr mic de acțiuni la Scoica SA.
Ion Stoica, personaj influent în structurile de forță ale statului, a ocupat funcția de Secretar General Adjunct la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) până la 17 februarie 2025, când raportul său de serviciu a încetat prin pensionare – conform Deciziei nr. 82/2025 semnate de Prim-ministrul României și publicate în Monitorul Oficial nr. 139/2025.
Deși pensionat cu un an înaintea evenimentelor analizate la Scoica SA, datele din anchetă indică faptul că influența sa asupra cadrelor operative din teritoriu a continuat să fie utilizată din umbră. Stoica ar fi asigurat „sprijinul tacit” și conexiunea politică pentru ca aparatul de poliție al IPJ Constanța să execute, fără verificări administrative de legalitate, ordinele abuzive ale procurorului de caz Niță – ordine ce vizau forțarea preluării acționariatului hotelului în detrimentul familiei Sima.
Cronologia intervenției-fulger: 72 de ore pentru confiscarea controlului
Ordonanța din 19.02.2026 – dosar nr. 17/206/P/2026
Cronologia, reconstituită din actele oficiale:
- 16 februarie 2026 – Este înregistrată plângerea soților Barbu, prin Cabinetul de Avocatură „Siniavschi”.
- 19 februarie 2026 – La doar 72 de ore distanță, procurorul Niță Teodor invocă „necesitatea unor măsuri urgente pentru a împiedica modificarea probațiunii” și emite Ordonanța în dosarul nr. 17/206/P/2026, desemnând ca polițiști judiciari delegați în cauză pe comisarul-șef Donciu Cătălin și pe comisarul Tufă Ionuț, din cadrul IPJ Constanța. Cei doi sunt mandatați să se deplaseze la sediul societății Scoica SA.
Ordinul este limpede și brutal: comisarul-șef Donciu Cătălin este delegat să se deplaseze la Hotel Scoica Jupiter și să ridice, în original, de îndată, Registrul acționarilor, toate actele anexe privind statutul, organizarea și funcționarea societății, precum și toate documentele contabile de venituri și cheltuieli pe ultimii trei ani (2023 – la zi), sub amenințarea ridicării silite.
„Hostile takeover” cu ștampilă de Parchet
Ritmul aproape neverosimil al acțiunii confirmă, în oglindă, acuzațiile reținute de Parchetul General în referatul de arestare preventivă din 15 mai 2026. În doar trei zile de la plângerea inițială, fără expertize financiare și fără audieri contradictorii, Niță dispune ridicarea tuturor înscrisurilor contabile și corporative esențiale.
Ridicarea în original a Registrului acționarilor de către comisarul-șef Donciu nu este o simplă măsură procesuală, ci miezul operațiunii de hostile takeover (preluare ostilă). Într-o societate pe acțiuni, registrul acționarilor este actul suprem de proprietate. Lipsirea acționarului majoritar, Sima Florin, și a administratorului, Sima Marian, de accesul la acest registru, combinată cu ridicarea documentelor financiare de la zi, a echivalat cu paralizarea juridică și economică a complexului hotelier.
Acesta devine, în termeni practici, instrumentul perfect de șantaj: pentru a scăpa de blocajul financiar și de riscul trimiterii abuzive în judecată – o practică deja documentată a procurorului Niță, conform datelor ÎCCJ –, conducerea legitimă era împinsă să cedeze în fața pretențiilor acționarilor minoritari ori să semneze contracte oneroase cu firmele din sfera de influență a grupării.
Executorul din teren: Donciu Cătălin, „generalul” din biroul 26
Aplicarea acestor ordonanțe de „teroare economică” revine comisarului-șef Donciu Cătălin, organ de cercetare penală în cadrul IPJ Constanța – SICE. Donciu nu acționează ca un simplu polițist din teren: el își stabilește centrul de comandă în biroul nr. 26 din sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, funcționând ca interfață directă a procurorului Niță în relațiile subterane cu țintele economice.
Această activitate „paralelă” s-a dovedit extrem de rentabilă. Procurorii Secției de Urmărire Penală a ÎCCJ menționează explicit, în referatul de arestare, opulența afișată de Donciu: o casă și patru apartamente în stațiunea Năvodari – cea mai scumpă zonă imobiliară de pe litoral – și conexiuni suspecte cu anumiți oameni de afaceri din județul Constanța, protejați sau utilizați ca paravan ai rețelei (inclusiv firme de reciclare și construcții ecologice menționate în dosarul-mamă).
Intervenția de la vârf: Înalta Curte și CSM rup „sindicatul”
Rețeaua de criminalitate organizată instituțională de la Constanța funcționează nestingherit până la 14 mai 2026, când procurorii de la București, coordonați de procurorul-șef serviciu Marius Iacob, intervin.
Secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) adoptă Hotărârea nr. 340, prin care încuviințează de urgență reținerea și arestarea preventivă a magistraților Ștefan Gigi Valentin și Niță Teodor.
Referatul cu propunere de arestare preventivă, înaintat instanței, arată că abuzurile comise în dosarul Complexului Hotelier „Scoica” fac parte dintr-un tipar infracțional mult mai larg. Printre victimele vizate de aceleași metode apar:
- Primăria comunei Lumina;
- regia Confort Urban SRL;
- licitațiile pentru plajele aflate în administrarea Administrației Bazinale de Apă Dobrogea Litoral (ABADL), licitații ce ar fi fost blocate sau distorsionate.
Ancheta se află în plină desfășurare. Cei doi procurori se află în arest preventiv pentru 30 de zile, iar următorul pas este stabilirea gradului de răspundere penală pentru toți actorii implicați: de la avocații-consilieri ai atacului, la „executorul imobiliar cu epoleți” Donciu Cătălin și până la protectorul politic din umbră, fostul chestor MAI Ion Stoica.
Ce urmează: necesitatea extinderii verificărilor
Având în vedere datele de mai sus, rezultând din dosarul penal nr. 85/76/P/2025 al Secției de Urmărire Penală a ÎCCJ și din dosarul nr. 17/206/P/2026, precum și informațiile apărute în spațiul public privind implicarea procurorului Niță Teodor și a colaboratorilor săi în dosarul SCOICA SA, se impune ca organele judiciare care instrumentează cauza deschisă la 14.05.2026 – intens reflectată în presa online și audiovizuală la nivel național – să:
- conexeze noile informații cu cele deja existente;
- verifice, în mod exhaustiv, toate acțiunile judiciare executate în legătură cu Scoica SA;
- analizeze în ce măsură preluarea ostilă a Complexului Hotelier „Scoica” a făcut parte integrantă din mecanismul infracțional descris în referatul de arestare.
Subiectul rămâne deschis. Vor urma noi date și informații pe marginea acestei anchete care reconfigurează, în mod radical, imaginea justiției și a aparatului de ordine publică din Constanța. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițist dat afară pentru… stat în picioare la un protest
Un polițist din București, 36 de ani, fără antecedente disciplinare, a fost destituit – sancțiunea maximă, echivalentul „ești mort pentru sistem” – pentru că a fost prezent, în haine civile, la un protest civic.
Nu pancarte.
Nu lozinci.
Nu discursuri.
Doar prezență. Atât le-a trebuit.
Pe lângă asta, i s-au agățat de gât și câteva postări pe TikTok, făcute în timpul liber, exact în zona protejată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea de la Strasbourg a spus foarte clar în cauza Dănilet vs. România (20 februarie 2024) că și magistrații au drept la libertate de exprimare – dar, în România, se pare că polițiștii nu au voie nici să respire civic fără aprobare scrisă.
Poliția care filmează cetățenii pe ascuns și pândește TikTok-ul propriei trupe
Potrivit relatărilor făcute public, procedura disciplinară începe după protestul din 9 martie 2025. Cum s-au strâns probele?
- polițiști în civil, infiltrați printre protestatari, care filmează lumea fără să se legitimeze, fără temei legal, fără să anunțe pe nimeni;
- monitorizarea sistematică, de către o structură informativă a Poliției Române, a contului de TikTok al polițistului – fără bază legală clară, fără mandat, fără nimic.
Pe românește: instituția care ar trebui să apere drepturile omului se apucă să vâneze propriii angajați pe rețele sociale, ca o securitate 2.0, dar pe Wi-Fi.
Destituirea în concediu: „surpriză, ți-am anulat viața!”
Actele de sancționare au fost emise, „ce întâmplare”, în perioade în care polițistul se afla în concediu de odihnă. Asta, deși Codul Muncii interzice concedierea pe durata concediului, iar Înalta Curte a spus clar că și polițiștii beneficiază de aceleași garanții, prin mecanismul de completare.
Pe lângă asta, în dosarul disciplinar:
- nu există proces-verbal de audiere,
- polițistul nu a fost ascultat niciodată,
- dreptul la apărare a fost tratat ca o glumă proastă.
Absența audierii atrage nulitate absolută. Teoretic. Practic, aici atrage doar un „merge și așa, dă-l afară”.
Instanța: luni întregi nu știm să cităm, dar într-o zi știm să respingem tot
Polițistul contestă destituirea la instanța de contencios administrativ și cere suspendarea.
Realitatea procedurii:
- instanța nu e în stare luni de zile să-l citeze legal la domiciliul procesual ales (situație în care sunt mulți polițiști care nu-și schimbă mutația ca să nu piardă compensația de chirie),
- întâmpinările ajung la el cu 4 zile înainte de termen,
- un CD cu probe foto-video se comunică cu o zi înainte,
- omul depune răspuns la întâmpinări (7 pagini), obiecțiuni la probe (6 pagini) și precizări procedurale, în condiții ridicole de timp.
Rezultatul?
- toate cererile de suspendare – respinse „fără a se pronunța asupra fondului”;
- cererile de anulare – la fel, „fără a se pronunța asupra fondului”;
- „în rest”, acțiunea respinsă „ca neîntemeiată”.
Adică un fel de capodoperă logică: „nu analizăm fondul, dar în rest e neîntemeiat”. Pe ce fond, dacă spui singur că nu te-ai pronunțat pe fond?
Lecție de drept administrativ pe genunchi: instituția vs. șeful cu pixul
Instanța îi cere reclamantului să precizeze dacă vrea să bage în cauză, ca persoane fizice, conducătorii instituțiilor pârâte (șeful IGPR, șeful DGPMB) în calitate de „emitenți” ai actelor contestate.
Reclamantul apreciază, corect juridic, că nu e cazul.
În administrativ, emitentul este instituția publică, nu persoana care semnează ca reprezentant. Șeful IGPR nu e „emitentul persoană fizică”, e omul cu pixul al Poliției Române, exact cum președintele unui sindicat e reprezentantul sindicatului, nu sindicalistul-șef pe persoană fizică.
Confuzia instanței între emitent și semnatar nu e doar o greșeală; e o gafă de anul I de drept, semnată cu ștampilă de „judecător”.
Și de aici pamfletul devine inevitabil: ce fel de magistrat nu stăpânește diferența dintre instituția care emite actul și funcționarul care doar îl semnează? Pare că unii au sărit direct din câmp, de la sapă sau din fața tarabei, în roba de judecător, cu tot cu nivelul de pregătire.
Omul: fără venit, trimis la părinți. Instituțiile: „Urmează recurs”
Rezultatul concret:
- un polițist de 36 de ani, fără abateri anterioare, e executat profesional pentru prezență pasivă la un protest și niște postări pe TikTok;
- își pierde serviciul, pierde orice sursă de venit, e nevoit să plece din București și să se întoarcă la părinții pensionari;
- instanța îi refuză orice măsură provizorie de protecție.
Hotărârea va fi atacată cu recurs. Pe masă se prefigurează potențiale încălcări de:
- art. 10 CEDO – libertatea de exprimare;
- art. 11 CEDO – libertatea de întrunire pașnică;
- art. 8 CEDO – viață privată (monitorizare informativă a rețelelor sociale);
- art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.
Întrebarea care arde: cum să câștigi împotriva unui sistem în care nici judecătorul nu știe ABC-ul?
Dincolo de destinul unui om, rămâne problema de fond, așa cum reiese din această speță:
Cum poate un polițist să beneficieze de protecție jurisdicțională efectivă când:
- se luptă cu propriul angajator, care îl vânează la proteste și pe TikTok;
- și ajunge în fața unor instanțe care confundă noțiuni elementare precum „emitent instituție publică” vs. „semnatar funcționar”?
Ce fel de judecător este acela care nu înțelege cine e subiectul de drept în contencios administrativ? Când robe poartă oameni care nu pricep lucruri pe care studenții de anul I le știu pentru primul parțial, nu mai e justiție – e loterie.
Unii judecători par puși direct din stradă sau din câmp, luați dintre cei care n-au apucat să învețe meseria până la capăt, dar ajung să decidă cine mai are voie să muncească, să protesteze, să vorbească.
Iar până când astfel de hotărâri nu vor fi puse sub lupa severă a instanțelor superioare – interne și, la nevoie, europene – mesajul pentru toți polițiștii e limpede:
ai voie să taci, să stai drept și să nu miști în front. În rest, drepturile tale sunt, în practică, doar articole frumos scrise pe hârtie. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zileAcademia de Cămătărie „Semnătura Falsă”. Cum se „albesc” milioanele sub uniformele de gală din IPJ Prahova
-
Administratieacum 3 zileFenomenul din Prahova: Dominic Alexandru Pop, micul campion care a transformat disciplina de fier în eleganță pe ringul de dans
-
Exclusivacum 4 zileIPJ PRAHOVA SAU „ACADEMIA DE DICTARE” PORTOCALĂ: Când uniforma de polițist devine costum de scenarist pentru fabricarea de dosare penale-fanteziste
-
Exclusivacum 21 de orePRELUARE OSTILĂ SUB ACOPERIREA STATULUI: Cum a fost lovit Complexul Hotelier „Scoica” de rețeaua Niță – Donciu, cu sprijinul unui fost șef din MAI
-
Exclusivacum 4 zileMarea „curățenie” la Coca-Cola PLOIEȘTI: Cum se reciclează șefii controversați în „exilul aurit” de la Grup
-
Exclusivacum 20 de oreIPJ PRAHOVA, CU NERVII LA MAXIM: De la „Academia de dictare Portocală” la seminarul de incompetenta generalizata
-
Exclusivacum 3 zileSingurătate la malul mării: Cum a transformat SNPP un Consiliu Național într-o sesiune de plâns colectiv sub fereastra ANP
-
Exclusivacum 2 zileEvadare cu sprijin de la stat: cum a sărit deținutul gardul, iar Ministerul Justiției a sărit adevărul



