Uncategorized
FABIZ-ASE – o experiență care construiește identități, nu doar cariere
Există spații care nu se impun prin spectaculos, ci prin ritmul lor tăcut și constant. Locuri care nu încearcă să te cucerească, ci mai degrabă să te crească. Pentru mulţi studenţi, FABIZ-ASE a fost exact acest tip de loc: un teritoriu al descoperirii, în care noțiunile academice se împletesc cu lecțiile de viață, iar dezvoltarea profesională devine inseparabilă de transformarea personală. Nu simți că treci printr-o instituție; mai degrabă, instituția trece prin tine, lăsând urme care devin repere.
Aceste rânduri nu au rolul de a convinge pe cineva să aleagă FABIZ-ASE, ci de a împărtăși ce înseamnă să trăiești la interior această experiență. Dincolo de broșuri elegante, de statistici despre angajabilitate și de prezentări oficiale, viața de student FABIZ are o vibrație proprie, imposibil de cuprins în clișee. Este intensă, solicitantă, surprinzătoare și, în cele mai bune momente ale sale, profund revelatoare.
A fi student la FABIZ-ASE înseamnă mult mai mult decât a parcurge cursuri în limbi străine sau a urma un curriculum riguros. Înseamnă a intra într-o comunitate care respiră diversitate, dinamism și ambiție. Înseamnă să îți exersezi gândirea critică, dar și empatia; să înveți să privești lumea prin lentile diferite, pentru ca mai apoi să îți conturezi propria perspectivă. Este un mediu care îți tensionează limitele intelectuale, în timp ce îți modelează caracterul.
Poate că unul dintre primele lucruri care te impresionează este chiar locul în care se află facultatea: o clădire cochetă și elegantă, așezată în inima Bucureștiului, la doi pași de Calea Victoriei. Acolo, printre detalii arhitecturale discrete și ecoul unei tradiții academice puternice, simți că pășești într-un spațiu cu identitate. Când ieși dintre cursuri, te întâmpină una dintre cele mai diverse zone ale orașului, cafenele cu personalitate, străduțe care susură povești, librării în care îți pierzi orele fără să observi. Atmosfera aceasta cosmopolită devine parte din educația ta, un decor subtil care te face să simți că te afli într-un oraș european în care posibilitățile sunt nelimitate.
În sălile de curs, lucrurile se schimbă de la cochet la riguros. Aici, teorii economice și studii de caz internaționale se transformă în exerciții de gândire strategică. Profesorii nu se limitează la a preda, ei dau tonul unei culturi a performanței și a curiozității. Sunt oameni care trăiesc ceea ce predau, care îți arată nu doar cum se conduce o afacere, ci și cum se formează o viziune. Privindu-i, înțelegi că leadershipul autentic nu pășește niciodată cu aroganță, ci cu responsabilitate și moralitate. Iar când îți pun întrebări care te scot din zona de confort, realizezi că procesul de învățare nu e lineal, ci profund personal.
Dar FABIZ-ASE nu este doar un centru academic, este un ecosistem. O comunitate densă, în care ideile se mișcă repede și oamenii încă și mai repede. Fabiz Students’ Committee devine, pentru mulți, prima școală a implicării: se organizează evenimente, conferințe, workshop-uri, vizite la companii de top, acțiuni de voluntariat. Este un ritm intens, aproape amețitor, care te pune în fața unor situații în care descoperi cine ești când ești pus la treabă. Înveți să lucrezi în echipă, să îți susții colegii, să îți asumi roluri și responsabilități. Aici nu se vorbește doar despre comunitate, se trăiește.
Și, desigur, viața socială. Firească, exuberantă, uneori haotică, dar mereu memorabilă. FABIZ-ASE nu este o facultate care se teme de energia tinereții. Petrecerile din LOFT sau Fratelli au devenit aproape ritualice, parte din ADN-ul generațiilor de studenți. Dar dincolo de muzică și lumini, aceste seri înseamnă întâlniri, conexiuni, prietenii care se construiesc organic. În pauza dintre cursuri, pe hol, când rămâi fără baterie și un coleg îți întinde încărcătorul, în momentele în care dansezi în mijlocul facultății doar pentru că e miercuri, toate acestea devin fragmente din povestea ta.
Iar ce este cu adevărat special este continuitatea. La FABIZ, relația nu se încheie odată cu licența. FABIZ-ASE Alumni rămâne un spațiu viu, o rețea profesionistă, dar caldă, care te ajută să navighezi mai ușor anii de după absolvire. Mentorat, evenimente, oportunități, sprijin, sentimentul de apartenență se prelungește firesc, ca și cum facultatea ți-ar spune discret: „Nu ai plecat, doar ai trecut într-o altă etapă.”
Ce contează poate cel mai mult este felul în care FABIZ-ASE te provoacă să te vezi sincer. Nu e o facultate care te menajează. Te pune să alegi între priorități, te obligă să renunți la perfecționismul steril și să adopți eficiența inteligentă. Te învață să accepți eșecul fără să îl dramatizezi, să îl folosești ca pe un instrument al evoluției. Aici, căderile sunt firești, iar ridicările sunt obligatorii.
FABIZ-ASE nu este doar o instituție care îți deschide uși. Este locul în care înveți cum să le construiești singur atunci când nu există. Este mediul care transformă ambițiile în proiecte concrete, ideile în strategii, visurile în pași reali. Aici, antreprenoriatul, leadershipul sau consultanța nu rămân concepte abstracte, devin scenarii posibile ale propriei tale vieți.
Experiența de student FABIZ-ASE nu este simplă. Este plină, intensă, neordonată uneori, dar profund formativă. Și cred că exact în aceste contraste stă frumusețea ei. Dacă intri cu mintea deschisă și cu dorința sinceră de a deveni mai mult decât ești astăzi, vei ieși alt om. Mai puternic. Mai curios. Mai viu.
Iar poate acesta este cel mai mare dar al FABIZ-ASE: faptul că nu te pregătește doar pentru o carieră, ci pentru o viață.
Uncategorized
Plopeni Sat se conectează la viitor: Proiectul de canalizare, intr-un stadiu avansat
Proiectul vital de extindere a rețelei de canalizare din Plopeni Sat a atins un stadiu avansat, cu eforturi concentrate pentru finalizarea lucrărilor și conectarea gospodăriilor. Potrivit unei declarații recente a Primarului Răducanu Dorin, progresul este vizibil, iar echipa administrativă, alături de constructori, lucrează cu „determinare” pentru a aduce acest obiectiv la bun sfârșit.
Rețeaua principală, aproape finalizată: Peste 90% acoperire

Două echipe operează intens pe teren, asigurând introducerea colectoarelor și a căminelor atât pe marginea drumului județean, cât și pe străzile secundare ale localității. Eforturile lor susținute au condus la o acoperire impresionantă, de peste 90% din rețeaua principală, conform informațiilor transmise de edilul local. Această etapă esențială prefigurează conectarea rapidă a locuințelor la sistemul modern de canalizare.
Conectarea gospodăriilor demarează: Faza branșamentelor individuale
Un al treilea grup de muncitori a demarat o etapă crucială a proiectului: realizarea branșamentelor individuale la gospodării. Lucrările au început din zona școlii, marcând tranziția de la infrastructura de bază la beneficiile directe pentru cetățeni. Această fază este percepută ca un pas major spre îmbunătățirea calității vieții locuitorilor din Plopeni Sat, asigurând accesul la servicii esențiale de salubritate.
Extinderea Stației de Epurare, pe ordinea de zi: O soluție pe termen lung
Într-un efort de a asigura sustenabilitatea pe termen lung a întregului sistem, Primarul Răducanu Dorin a convocat o întâlnire strategică la stația de epurare din Găvănel. La discuții au participat proiectanții, reprezentanții constructorului și personalul specializat de la Hidro Prahova. Scopul a fost definitivarea soluției de extindere a stației, o componentă vitală pentru gestionarea eficientă a volumului crescut de apă uzată și pentru respectarea normelor de mediu. Această inițiativă subliniază viziunea integrată a administrației locale pentru dezvoltarea infrastructurii comunitare.
Featured
Birocrația românească: O capodoperă absurdă în opt exemplare, cu stampila uitată!
În jungla urbană, printre claxoane furioase și gropi asfaltate la repezeală, există un ecosistem de o complexitate uimitoare, invizibil ochiului neantrenat, dar simțit acut în ficat de orice cetățean român: Birocrația. Nu vorbim de un simplu aparat administrativ, ci de o adevărată artă a ineficienței, o simfonie a hârtiilor fără noimă și a cozilor care-ți mănâncă din zilele vieții mai mult decât o gripă sezonieră. Bine ați venit în Wonderland-ul autohton, unde „nu se poate” e dogma supremă și ștampila are mai multă putere decât Constituția!
Labirintul fără ieșire: Documente, copii xeroc și semnături circulare
Ai nevoie de o adeverință? Bravo! Pregătește-te pentru o aventură epică demnă de un roman science-fiction. Prima oprire: Cererea. Dar nu orice cerere! O cerere tip, evident, pe care o vei găsi la un chioșc obscur sau, dacă ai noroc, printată prost de un funcționar plictisit. Apoi, lista de anexe: buletin (original și 3 copii xerox, inclusiv pe verso, chiar dacă e gol), certificat de naștere (la fel, cu copii), certificat de căsătorie/divorț/deces al pisicii vecinului (doar pentru siguranță), un timbru fiscal (pe care nu-l mai vinde nimeni, dar e cerut în legea din ’83) și, bineînțeles, dovada că ai plătit taxa de „respirat aerul instituției”. Toate, evident, în dosar cu șină. Fără dosar cu șină, ești un nimeni! Sistemul românesc nu recunoaște ființe fără șină.
Coada, acea formă subtilă de tortură orientală (adaptată la noul mileniu)
Și odată ce ai adunat tot arsenalul birocratic, începe marea așteptare. Coada. Nu o simplă înșiruire de oameni, ci un ritual inițiatic, o probă de anduranță fizică și psihică. De la ghișeu la ghișeu, de la etajul trei la parter, de la „Doamnă, lipseste o ștampilă” la „Reveniți mâine, s-a terminat programul”. Aici înveți răbdarea, renunți la ambiții și accepți soarta. Oamenii se transformă, încet-încet, în umbre, cu ochii vitrați, așteptând să fie eliberați de povara hârtiilor. E singurul loc unde simți că timpul nu trece, ci stă pe loc, rânjind la tine.
Funcționarul public: Portarul iadului sau gardianul paradisului?
Apoi, vine momentul suprem: interacțiunea cu Funcționarul. O specie rară, adesea irascibilă, blindată cu un regulament intern pe care doar ei îl înțeleg și pe care îl aplică cu o rigoare demnă de cele mai stricte dictaturi. Zâmbetul e considerat o slăbiciune, iar întrebările sunt un afront personal. Răspunsul favorit? „Nu se poate!” Urmat de o explicație evazivă, plină de termeni juridici inventați pe loc. Și dacă cumva ai tupeul să crezi că ai dreptate, ți se va arunca în față o frază magică: „Nu e problema mea!”. Și, dintr-o dată, ți se face dor de perioada comunistă, când știai măcar că răspunde tovarășul secretar de partid. Acum, nu răspunde nimeni, niciodată.
Digitalizarea, această glumă macabră în format electronic
Și ca să fie parodia completă, avem și „digitalizarea”! Minunata promisiune că totul va fi online, rapid și eficient. Într-adevăr, acum ai nevoie să scanezi toate documentele alea inutile, să le încarci pe un portal care merge o dată la trei săptămâni, să primești un email de confirmare care ajunge în spam, pentru ca apoi să fii sunat de la ghișeu să ți se spună că trebuie să vii, totuși, cu originalele. Sau, mai rău, să le depui fizic, în două exemplare, cu ștampilă umedă, pentru că „e-mailul nu-i legal, dom’le!”. Digitalizarea românească e ca un film prost, cu efecte speciale de doi lei și un scenariu scris pe genunchi de un regizor beat.
Concluzie: Cetățeanul român, eroul anonim al absurdului
Așa că, data viitoare când cineva vă întreabă de ce sunteți obosiți, apatici sau pur și simplu resemnați, amintiți-i că sunteți supraviețuitori ai sistemului birocratic. Ați fost prinși în lanțurile hârtiilor, ați îndurat cozile infernale și ați negociat cu paznicii absurdului. Sunteți niște eroi anonimi, căliți în focul ineficienței, care merită nu o medalie, ci un concediu prelungit și o zi în care să nu aveți nevoie de absolut nicio hârtie de la nicio instituție. Până atunci, dragi români, răbdare și… dosar cu șină! (Sava N.).
Exclusiv
MIROSUL GREU DE PLASTIC ARS ȘI BANI SPĂLAȚI: PARFUMUL OTRAVĂ AL „FERICIRII” DE LA COCA-COLA PLOIEȘTI!
O „investiție” de milioane, un miros de scamatorie: Cum banii publici devin gunoi la ușa lui Nan
De peste un deceniu, fabrica Coca-Cola din Ploiești, sub „ghidajul” iluminat al directorului Dragoș Nan, a devenit un veritabil laborator al absurdului. Dacă până acum am sorbit pe nerăsuflate povești despre apă de canal și autorizații „reparate” în garaje, iată că „băutura fericirii” ne servește acum un nou cocktail, cu aromă puternică de plastic ars și un aftertaste amărui de corupție. Și nu orice fel de plastic, ci unul reciclat, că deh, multinaționalele sunt verzi la portofel!
În 2023, cu mare fast și probabil și mai mare cinism, s-a inaugurat linia de decontaminare a plasticului reciclat (rPET), o bijuterie tehnologică ce a costat vreo 8 milioane de euro. Din acești bani, dragi contribuabili, peste 3.5 milioane de euro, adică peste 40% din investiție, au fost, fără îndoială, „bine plasați” de „fomiștii” din spatele cortinei. Ideea era nobilă: să transformi fulgii de PET-uri reciclate în granule de rășină, preforme, și apoi în noi flacoane pentru sucurile noastre… fericite. Sună bine pe hârtie, nu? Ei bine, pe hârtie probabil că era și șpaga scrisă.
Nan și gașca: Alchimiști ai eșecului, maestri ai banului murdar

Totul a fost „bine și frumos” până când a intervenit, ca un duh malefic al lăcomiei, lacomul și hapsânul Dragoș Nan, alături de acoliții săi, la fel de disperați după o felie din tortul corporate. De ce spunem asta, vă întrebați? E simplu ca bună ziua într-o țară cu justiția în comă: instalația rPET nu produce calitativ! Rășina, produsă cu mari eforturi și bani, nu îndeplinește standardele de calitate impuse de americanii de la Coca-Cola. În loc de materie primă, obținem, așadar, deșeu!
Imaginați-vă tabloul: se aruncă bani grei pe fulgi, pe energie electrică, pe munca unor oameni care se zbat într-un infern de plastic, iar productivitatea instalației este mai mică decât promisiunile unui politician. O risipă colosală, un monument al incompetenței manageriale pe care, evident, cineva trebuia să-l acopere. Și cine, dacă nu „geniul apelor turburi” și al banilor murdari, Dragoș Nan?
Contractul cu dedicație: O rețetă „păguboasă” pentru Coca-Cola, „profitabilă” pentru buzunarul lui Nan
Ce-a făcut „jupânul” Nan? A adunat laolaltă adunatura sa de supuși – aceiași pe care, în mare parte, i-a și cocoțat în companie – și le-a trasat sarcina: găsiți o soluție să acoperim mizeria! Și iată cum, după „muncă asiduă” și „multe întâlniri” – probabil cu meniuri bogate și deconturi generoase – Daniela Spiru, Ioana Brisan, Rodica Nedelcu, Miruna Giurincă și Nelu Moldovan i-au pus pe tavă lui Nan un contract „cu dedicație”. Destinația? Firma Green Tech din Buzău, care să preia rășina produsă greșit.
Scopul declarat? Recuperarea „pierderilor financiare” aduse companiei de deciziile manageriale defectuoase ale lui Nan însuși! Curată auto-reparare! Doar că prețul încasat de Coca-Cola pentru acest deșeu abia reciclat este modest. De ce? Pentru că „modestia” companiei se traduce prin „comisioane generoase” care intră direct în buzunarele celor de mai sus, în frunte cu „jupânul” Dragoș Nan. O schemă de manual, marca „SRL de colțul străzii”, aplicată cu nonșalanță într-o multinațională globală. Lipsa licitațiilor, sumele derizorii, „combinațiile și interesele mari din subsolul companiei” – toate acestea devin regulă, nu excepție. O întreagă armată de „lipitori” manageriale, susținută și acoperită de „doamna Mihaela” și noul CFO, scurge picătură cu picătură bani din bugetele de OPEX și CAPEX. Jaf organizat, sub bagheta „maestrului”!
Clanul Nan, SRL de „famiglie”: Soția, depozitul și artificiul numelui
Dar „spectacolul” nu se oprește aici. Unde credeți că sunt depozitați fulgii destinați fabricii sau o mare parte din rășina buclucașă? La Sanel, firește! Și cine este responsabilă de această locație strategică? Nimeni alta decât Valentina Nicoleta Hasineți, soția „jupânului” Dragoș Nan! Ea este cea care face transferurile către fabrica soțului. Ați auzit bine, „organigrama familiei” funcționează perfect!
Și pentru că transparența este o floare rară în regatul lui Nan, Valentina Nicoleta și-a păstrat numele „Hasineți” în adresa de email de la Coca-Cola, chiar dacă s-a căsătorit cu Nan în 2017. De ce atâta pudicitate? Să nu cumva să atragă suspiciuni! Să nu se prindă „lumea” că „regina” programului special, „doamna 9-14”, cu pauze lungi și dese de țigară și cafele, este chiar soția „șefului suprem”. Două foste șefe, Oana și Magda, au „înghițit în sec” până nu au mai putut și au demisionat, sătule de „provocările” unui subaltern care refuză să asculte, se victimizează și își bate joc de munca celorlalți. În timp ce colegii trag 8 ore pentru un salariu de mizerie, doamna Nan-Hasineți își bifează prezența, încarcă camioane greșit, amestecă saci în depozit, provoacă răsturnări de materiale… și Coca-Cola plătește! Plătește curse inutile, pentru că doar „oamenii lui Nan” știu exact ce și cum se plimbă între Sanel și fabrică. O capodoperă a nepăsării și a conflictului de interese!
Iadul muncii și paradisul impunității: Căldură, toxine și soricei, sub ochiul lui Nan
În tot acest timp, în unitatea de producere a rășinei, unde se fabrică deșeuri profitabile pentru buzunarele unora, condițiile de muncă sunt de-a dreptul infernale. Vara, angajații îndură o căldură excesivă, mirosul greu, sufocant, de plastic ars, praf, noxe toxice și un zgomot infernal. Iarna, curenții și frigul completează tabloul unui calvar cotidian. Și toate astea, pentru ce? Pentru a produce ceva ce e oricum aruncat sau vândut pe doi bani?
Și, inevitabil, ne întrebăm: Câtă putere are, sau, mai degrabă, cu ce-i ține la mână Dragoș Nan pe șeful său, Vassilis, și pe toți ceilalți? De ce nimeni nu-l ia de urechi pentru situația dezastruoasă în care a adus fabrica din Ploiești? Fără autorizație de potabilitate a apei, cu faianța veche de 30 de ani care cade peste oameni, cu șoricei zburdând prin zonele unde curățenia e un eveniment anual, cu frig, teroare și stres administrate cu generozitate angajaților care refuză să se supună.
E timpul să rupem acest lanț al impunității și al dezastrului! Mirosul greu de plastic ars și bani murdari a depășit deja pragul toleranței! DNA, Kovesi, Garda de Mediu, DSP – sunteți cumva anesteziate de aburii plasticului și ai corupției? Așteptați ca fabrica să se dezintegreze complet și să înghită cu ea sănătatea și demnitatea prahovenilor? Această nouă serie de dezvăluiri arată că „Imperiul Fericirii” este, de fapt, un regat al toxicității, construit pe minciună, jaf și complicitate. Stați pe aproape, căci „aroma” adevărului este abia acum la început! (Cristina T.),
-
Exclusivacum 4 zilePolițiștii de penitenciare, în stare de alertă: FSANP declara război bugetar Guvernului, amenințând cu mobilizare națională
-
Exclusivacum 5 zilePrahova: Cuplul toxic al puterii! Vicele, judecătoarea și Dusterul Consiliului Judetean Prahova, în regim all-inclusive pe banii noștri!
-
Exclusivacum 2 zileBoldești-Scăeni: Raiul nepotismului și groapa de gunoi a meritocrației! Funcțiile, recompensă supremă pentru abuzuri!
-
Exclusivacum o ziBoldești-Scăeni: Nu e pamflet, e Raport Oficial! Primăria iși semnează singură condamnarea la ridicol!
-
Exclusivacum 4 zileANP, cronicile ineficienței anunțate: Cu 10% mai puțini, dar cu două structuri identice? „O să blocăm pușcăriile”!
-
Exclusivacum 3 zileAusteritatea lovește intr-un sistem muribund: Pușcăriile, bomba cu ceas a României!
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, rețeaua desconspirată: De la „dosare sterse” la „chei franceze” fabricate! Panică și răzbunare în imperiul „Portocală”
-
Exclusivacum 2 zilePensiile militare, fantoma care bântuie justiția socială: Cum ne distrag de la putregaiul penitenciarelor!



