Apele Române: Cum să golești un baraj fără să stii ce e sub apă (și cine plătește nota de plată)
Cotiduanul Național, prin penița tăioasă a Claudiei Marcu, ne dezvăluie o poveste care depășește granițele absurdului, transformând o simplă lucrare de mentenanță într-o criză națională a apei. „Specialiștii” noștri, cu o previziune demnă de oracolele antice (adică zero), au reușit performanța remarcabilă de a goli barajul Paltinu fără să țină cont de… nămolul de pe fundul lacului! Da, ați citit bine. Nămol. Acea substanță maronie, vâscoasă, care se găsește de obicei pe fundul acumulărilor de apă. Cine ar fi putut prevedea așa ceva?!
„Experții,” o specie pe cale de dispariție (sau ignorată cu conștiinciozitate)?
Întrebarea care ne bântuie acum este simplă: mai are România specialiști, sau cei care mai respiră sunt ignorați cu sârg? Căci, așa cum arată reportajul, criza apei din Prahova, declanșată de golirea barajului Paltinu, este o poveste clasică despre „o eroare de calcul și un nivel extrem de ridicat al incompetenței.” Cei de la Apele Române, în mărinimia lor, susțin că s-au consultat cu „experți și profesori universitari” – probabil prin telepatie sau horoscop, căci altfel nu se explică cum au reușit să calculeze o adâncime de 30 de metri fără să bage în ecuație banala prezență a mâlului. Promisiunile că alimentarea cu apă nu va fi afectată au fost, desigur, la fel de solide ca un castel de nisip.
Scafandri-orbi și volume fantomă: O aventură subacvatică cu nămol
Odiseea incompetenței a început, de fapt, cu o valvă blocată la controlul anual. Decizie rapidă, de geniu: golim barajul! Administrația Națională Apele Române (ANAR) a dat verdictul în iunie: fără golire, fără apă. Specialiștii de la ANAR, conform Ziarului Național, fie nu erau prea specialiști, fie au fost orbiți de ambiția de a face treabă, ignorând cu desăvârșire consecințele. Ceilalți specialiști, cei cu bun-simț, probabil nu erau invitați la masa deciziilor.
Bogdan Chițescu, directorul general al S.C. Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A (ESZ), descrie scenariul ca pe o farsă: a primit doar o hârtie „atemporală”, anunțând lucrări. „Noi așteptam, conform protocolului, să vină un grafic al lucrărilor, dar a venit viitura înaintea graficului.” Ei au fost asigurați că barajul nu va fi golit de tot, ci până la 30 de metri, suficient pentru alimentare. Dar, surpriză, „ceea ce nu a știut nimeni este că nu au putut intra acei scafandri să atingă fundul, să vadă că, de fapt, este colmatat lacul.”
Domnul Chițescu explică, cu o răbdare stoică: „Ei când au decis să scadă adâncimea până la 30 de metri, au calculat că există destulă apă în baraj, ca să ne poată fi livrată nouă… Dar nu s-au gândit că până la 30 de metri nu era numai apă, ci era un nivel foarte crescut de nămol în baraj. Asta nu au putut să prevadă când au făcut calculele de volumetrie.” Păi, dar ce făceau „comisiile de specialiști” și „profesorii universitari”? Probabil meditau la ecuațiile fluidelor ideale, într-un univers lipsit de noroi.
Ministrul Mediului, Captiv în propria sedință: Iluminarea vine doar post-apocalipsă?
Culmea ironiei: abia după ce a izbucnit criza apei, s-a organizat o ședință la care au fost puși la aceeași masă toți experții implicați – de la Apele Române, Hidroelectrica, Hidro Prahova, ESZ, până la Prefectură. Directorul Chițescu povestește cum a fost „ținut aproape captiv de ministrul Mediului într-o ședință de 8 ore”, în care ministrul cerea „să rezolvăm problema și să dăm apă oamenilor.” Domnul Chițescu a replicat, firesc, că „stăm degeaba acolo, că nu mai avem ce face acum, faptul este consumat.”
A fost nevoie de o ședință de criză prelungită pentru ca reprezentanții Apelor Române și ai ministerului să priceapă realitatea de pe teren: „Abia atunci au înțeles cei de la Apele Române și de la minister care este impactul.” Că doar nu ești specialist să înțelegi că nămolul blochează pompele și că o stație de tratare oprită nu pornește cu o rugăciune, ci cu trei zile de muncă!
Pericolul „viiturilor” și cascadorii râsului: Recalibrarea incompetenței (peste 150 de zile)
Acum, când barajul se reumple lent, pericolul persistă. Orice „viitură” (un termen care sună acum mai degrabă a amenințare divină decât naturală) poate opri din nou apa. Și, ca un număr de circ cu repetiție, Apele Române au anunțat deja că, în 150 de zile, vor relua procedura de golire! „E de cascadorii râsului,” exclamă Bogdan Chițescu, „dacă tot au lăsat lumea fără apă, să își facă lucrările!”
Ce ziceți de „lipsa de bani” invocată de ANAR pentru a refuza investițiile în bazinul de apă curată al ESZ din 2021 până azi? Ei bine, acum, după ce apa a fost închisă, ANAR a anunțat, dintr-o dată, că vor face investițiile „în regim de urgență.” Dar nu chiar „urgent-urgent”: discuțiile despre aceste măsuri „urgente” se vor purta abia săptămâna viitoare.
Această poveste tragicomică de la Paltinu este o oglindă fidelă a modului în care „se face treabă” în România: lipsă de viziune, incompetență crasă, ignorarea realității și o capacitate uimitoare de a reacționa… după ce dezastrul a lovit. Cine va plăti pentru această „odisee a incompetenței”? Desigur, cetățenii, cu nervii, sănătatea și buzunarele lor.