Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.

Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”

Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.

Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?

Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”

În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?

Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire

Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.

Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență

Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.

Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.

Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!

Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.

Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).

Transparență cu parafa „Clasificat”

Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.

Vila imperială și poporul curios

Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.

Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă

Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.

Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează

Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?

Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș

Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.

Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).

Magistratura constănțeană este zguduită de noi detalii în dosarul de corupție care îi vizează pe greii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Constanța. Un personaj-cheie a apărut recent în peisajul audierilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ): Mihai-Alexandru Stanciu, actualul prim-procuror al Parchetului Judecătoriei Constanța și fost șef al DNA Constanța. Prezența sa în fața anchetatorilor vine să clarifice mecanismele de influență ce par să fi funcționat în spatele ușilor închise ale instituțiilor judiciare de la malul mării.

Audierea de la PICCJ: Numele fostului șef DNA, invocat în discuții compromițătoare

Potrivit unei dezvăluiri publicate de Lumea Justiției, Mihai-Alexandru Stanciu a fost citat ca martor după ce numele său a fost vehiculat repetat în interceptările sau discuțiile purtate de procurorul Gigi Valentin Ștefan, acuzat de trafic de influență. Rolul lui Stanciu în această ecuație este unul delicat, având în vedere că, pentru o scurtă perioadă, acesta a condus structura anticorupție din Constanța.

Ancheta vizează acuzații grave: în timp ce Gigi Valentin Ștefan este cercetat pentru trafic de influență, colegul său, Teodor Niță, este acuzat de instigare la abuz în serviciu. În acest context, mărturia lui Stanciu devine esențială pentru a înțelege cum se încerca „dirijarea” anumitor dosare între unitățile de parchet.

Interese „punctuale” și dosare reunitate: Presiuni sub masca colegialității?

În fața procurorilor PICCJ, Mihai-Alexandru Stanciu a admis că a purtat discuții cu Gigi Valentin Ștefan pe marginea unor cauze aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. Scenariul descris indică o tentativă de imixtiune în activitatea de urmărire penală, mascată de argumente administrative.

Ștefan l-ar fi contactat pe Stanciu pentru a-i anunța trimiterea unor cunoștințe în audiență sau pentru a solicita preluarea unor dosare, susținând că dorește „să le lucreze punctual” sau să le unească cu alte cauze pe care le avea deja în gestiune la PCA Constanța. Aceste solicitări ridică semne de întrebare asupra modului în care ierarhia și vechimea în sistem erau folosite pentru a influența cursul justiției.

„Răceala” din sistem: Respectul profesional vs. distanțarea de acuzați

Deși a recunoscut că îi respectă pe cei doi inculpați datorită experienței și funcțiilor deținute, prim-procurorul Mihai-Alexandru Stanciu a ținut să sublinieze un aspect important în declarația sa: relația cu Ștefan și Niță s-a răcit considerabil în ultima perioadă. Această distanțare pare a fi o încercare a magistratului de a se separa de practicile investigate de procurorii bucureșteni.

Dosarul rămâne unul dintre cele mai explozive cazuri de corupție din sistemul judiciar constănțean, scoțând la iveală o rețea de influență care pune sub semnul întrebării integritatea unor procurori cu state vechi de plată. Rămâne de văzut dacă mărturia fostului șef DNA va cântări decisiv în probatoriul strâns împotriva celor doi procurori de la Curtea de Apel. (Irinel I.).