Industria românească de creștere a porcinelor este supusă unui „atac concertat”, fiind decimată de apariții repetate ale pestei porcine africane (PPA). Această situație dramatică a împins România să importe aproape 90% din carnea de porc pentru consumul intern. Unul dintre cei mai afectați proprietari de ferme, Dimitrie Muscă, acuză fără echivoc un sabotaj premeditat, sugerând chiar utilizarea dronelor pentru diseminarea virusului. Potrivit unei investigații publicate în Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, drama fermelor românești capătă dimensiuni alarmante, cu implicații economice și geopolitice profunde.

Pesta porcină: Un coșmar recurent și o suspiciune tulburătoare

Dimitrie Muscă, renumitul proprietar al complexelor agroindustriale Curtici și Olari din județul Arad, se confruntă, din nou, cu flagelul pestei porcine africane. Recenta izbucnire la complexul din Olari îl obligă să sacrifice peste 6.500 de porci, o pierdere economică devastatoare. Ceea ce este cu adevărat tulburător, subliniază Muscă, este că virusul a apărut „fix în mijlocul complexului Olari”, o situație identică cu cea de la Curtici, în 2021. Această particularitate alimentează puternic suspiciunea unui act intenționat, depășind simpla coincidență.

Fortăreața biosecurității, invinsă de un inamic invizibil?

Muscă insistă că biosecuritatea în fermele sale este „draconică”, fiind la un nivel de rigoare rar întâlnit chiar și la nivel global. „În complexul nostru nu poate să intre o pasăre, pentru că toate geamurile sunt cu site, nu poate să intre nicio insectă, totul este închis,” a declarat fermierul pentru Cotidianul Național. El însuși, în calitate de proprietar, respectă protocoale stricte, inclusiv dușuri de dezinfecție, înainte de a pătrunde în incintele cu animale. Cu o singură cale de acces și un medic veterinar „deosebit de competent și de exigent”, întrebarea „cum a putut să intre virusul?” rămâne fără răspuns logic. Singura explicație plauzibilă pentru Muscă este că virusul ar fi putut fi „împrăștiat cu drona, pentru că avem gurile de aerisire sus.” Faptul că virusul a lovit pe secția de gestație, iar primele simptome au fost avorturile masive (4-5 scroafe pe zi), nu sugerează o sursă din hrană, care ar fi afectat întregul complex.

Destrămarea producției naționale: Peste 90% din carne, din import

Consecințele acestor focare repetate sunt catastrofale pentru industria porcină românească, care a ajuns să depindă în proporție de aproape 90% de importurile de carne de porc. Dimitrie Muscă este convins că acest declin nu este întâmplător, ci face parte dintr-o strategie de a „închide fermele românești pentru a face loc importurilor.” Cifrele sunt grăitoare: peste 200 de focare active la nivel național, inclusiv unul recent la Satu Mare, care implică 33.000 de capete, dintre care 3.600 de scroafe. „În două societăți, într-o singură săptămână, sunt aproape 50.000 de capete care trebuie omorâte,” subliniază Muscă, un semnal de alarmă pentru securitatea alimentară a țării.

Jocuri de putere și mistreți intocabili: Cine câștigă din decimarea fermelor?

Un alt aspect controversat adus în discuție de Dimitrie Muscă este refuzul autorităților române de a gestiona populația de mistreți, considerați principalii vectori de transmitere a PPA. „Suntem singura țară care refuză să extermine porcii mistreți, pentru că sunt interese de la vârful politicii pentru a menține vânătoarea acestora,” acuză fermierul. Contrastul cu Ungaria este izbitor: vecinii noștri se laudă cu absența mistreților și a cazurilor de pestă porcină, în timp ce pe piața românească se importă masiv carne de porc la prețuri derizorii (6-6,50 lei/kg în viu). Această discrepanță ridică întrebări serioase despre prioritățile și interesele din spatele politicilor agricole și de mediu.

Pasivitatea statului, un preț prea mare: Risc de colaps generalizat în zootehnie

Inacțiunea Guvernului României, a Ministerului Mediului și a Ministerului Agriculturii este aspru criticată de Dimitrie Muscă. „Nu fac absolut nimic pentru a preîntâmpina decimarea porcilor din țară,” afirmă el, atrăgând atenția asupra costurilor enorme pentru despăgubiri, care se adaugă pierderilor economice ale fermierilor. Mai mult, Muscă atrage atenția asupra unor riscuri mai largi, menționând că vestul țării este deja afectat de leucoză și TBC la vaci. El reamintește criza febrei aftoase din Ungaria, sugerând, după cum se spunea la acea vreme, că ar fi fost un act premeditat împotriva prim-ministrului Viktor Orban. „Dacă nu reușeau ungurii să o oprească și să ajungea în România, nu mai aveam o vacă sau o oaie în țară,” concluzionează Muscă, subliniind fragilitatea sistemului zootehnic românesc în fața unor crize similare și pasivitatea autorităților. Într-un context de amenințări multiple, viitorul agriculturii românești pare tot mai incert.