Expansiunea rapidă a puterii militare a Chinei în Indo-Pacific a forțat Statele Unite și pe aliații săi să-și regândească fundamental strategiile de descurajare, capacitatea industrială și modul în care conflictele s-ar putea desfășura în domenii critice precum cel maritim, aerian și spațial. De la ritmuri de construcție navală care depășesc semnificativ Marina SUA, la activități din „zona gri” tot mai asertive pe mare și în spațiu, Beijingul remodelează mediul strategic într-un ritm amețitor, punând presiune pe instituțiile democratice de securitate să se adapteze.

Într-un interviu acordat, Philip Shetler-Jones, analist senior la Royal United Services Institute (RUSI), a oferit o perspectivă aprofundată asupra acestor tendințe convergente, a implicațiilor lor pentru strategiile de alianță și a punctelor forte și vulnerabile ale descurajării în regiune.

Puterea industrială a Chinei: Un avantaj strategic decisiv

„Puterea industrială a Chinei este modalitatea simplă de a exprima anxietatea actuală,” a declarat Shetler-Jones, subliniind că acest avantaj se manifestă pe multiple planuri. „Scala și ritmul construcției navale oferă Chinei nu doar capacitatea de a lansa o flotă mare și echipamente modernizate, ci și posibilitatea de a menține și, potențial, de a înlocui pierderile în război, ceea ce reprezintă o diferență majoră între China și aproape toți ceilalți. Aceasta ar fi prioritatea mea numărul unu: puterea industrială, puterea de producție.”

Pe lângă capacitatea industrială, analistul RUSI a evidențiat și progresele Chinei în domeniul spațial. Beijingul demonstrează o „îndrăzneală în ambițiile sale și în tipurile de capabilități pe care este pregătit să le demonstreze,” inclusiv manevre „amenințătoare, agresive” cu vehicule spațiale, menite să nege accesul altora în spațiu în cazul unui conflict.

Un alt aspect îngrijorător este încrederea crescută a Beijingului în controlul său maritim. „Am auzit din mai multe surse în ultimele două luni că există acum un sentiment de mare încredere pe partea militară chineză că au atins un nivel confortabil de control maritim în interiorul Primului Lanț de Insule,” a explicat Shetler-Jones. Această combinație de capacitate industrială, putere navală regenerabilă, îndrăzneală în spațiu și încredere în supraveghere este forța motrice a preocupărilor actuale.

Incertitudinile interne ale armatei chineze și relația cu politicul

În ciuda forței exterioare, Armata de Eliberare a Poporului (PLA) se confruntă cu turbulențe interne, ilustrate de epurările recente ale ofițerilor superiori. Există teorii divergente privind motivele: fie o demonstrație a puterii lui Xi Jinping asupra militarilor, fie un indiciu al corupției sau al unor potențiale comploturi împotriva sa.

„Cred că acest lucru este încă deschis dezbaterii,” a spus Shetler-Jones. „Dar, în orice caz, nu pare că relația dintre conducerea politică și cea militară este stabilă. Interpretez acest lucru ca având consecința că armata chineză probabil nu este pregătită să intre în război în sensul de a fi optimizată organizațional pentru război. Dar asta nu înseamnă că nu este pregătită să intre în război. Ducerea ei la război ar putea chiar consolida autoritatea lui Xi.”

Viziunea lui Trump și soliditatea alianțelor americane

Referitor la fostul președinte american Donald Trump și la abordarea sa față de China, Shetler-Jones a observat că Trump „nu consideră conflictul cu China o prioritate ridicată pentru el.” Se pare că Trump crede într-un „echilibru sustenabil” între cele două puteri și nu dorește un conflict în timpul mandatului său, invocând asigurări din partea lui Xi Jinping privind Taiwanul.

Analistul RUSI a subliniat însă și aspectele pozitive ale angajamentului SUA în regiune, chiar și în contextul viziunii lui Trump. „În general, acest lucru vorbește bine despre starea alianțelor SUA în regiune și angajamentul liderilor regionali de a menține aceste alianțe și de a le adăuga dimensiuni precum cooperarea în procesarea metalelor rare,” a menționat el, infirmând criticile care sugerau că Trump ar distruge aceste relații.

Noi dinamici regionale: De la Rusia la Coreea și Japonia

Dincolo de rivalitatea SUA-China, regiunea este reconfigurată și de alte dinamici. O realiniere a relațiilor Rusia-Coreea de Nord și Rusia-China are un efect direct asupra cooperării în domeniul apărării dintre Coreea de Sud și Japonia, care se adâncește în ciuda diferențelor politice.

Reformele accelerate în apărare ale Japoniei și Coreei de Sud sunt notabile. Japonia își propune să depășească ținta de 2% din PIB pentru apărare, explorând propulsia nucleară și crearea unei organizații de informații externe. Coreea de Sud, de asemenea, ia în considerare submarinele cu propulsie nucleară. Aceste mișcări nu sunt doar un răspuns la China și SUA-China, ci și la o relație Rusia-Coreea de Nord care „nu pare a fi o relație temporară de conveniență legată de războiul din Ucraina, ci va dura și va fi mai semnificativă.”

Întrebarea capacității SUA și dilema AUKUS

Există o îngrijorare crescută cu privire la capacitatea SUA de a-și onora angajamentele. Shetler-Jones notează că țările „fac mai mult pentru a se pregăti pentru o pierdere de încredere în capacitatea SUA de a-și îndeplini angajamentele în regiune.” Aceasta nu se referă neapărat la voința politică, ci la capacitatea industrială și militară a SUA de a egala sau depăși amenințarea chineză.

Acordul AUKUS, de exemplu, este văzut de Trump ca o „afacere bună” pentru SUA, având în vedere că Australia plătește pentru submarine și oferă baze. Însă, pentru Australia, întrebarea crucială rămâne dacă SUA poate livra suficiente submarine de clasă Virginia la timp pentru a umple golul lăsat de retragerea submarinelor Collins. „Nu văd progrese în ritmul de producție,” a criticat Shetler-Jones. Adăugarea construirii submarinelor sud-coreene în șantierele navale americane pare o „gândire magică”, având în vedere deficitul de forță de muncă calificată, considerat a fi un blocaj major.

Pilonii stabilității: Japonia și Filipine, actorii critici

În contextul acestor provocări, anumiți aliați devin excepțional de importanți. Japonia se distinge ca fiind „cel mai important” pentru Shetler-Jones, urmată de Australia. Japonia are o influență economică semnificativă asupra Chinei și dispune de o marină puternică, posibil a doua ca forță în regiune. Economia sa vastă îi permite să transforme investițiile în capabilități, sprijinită de o industrie de înaltă tehnologie.

Pe lângă puterea sa, poziția geografică a Japoniei este crucială, mai ales în contextul unei potențiale crize legate de Taiwan. „Dacă ești îngrijorat de Taiwan, Japonia este de departe variabila cea mai critică despre cum primește Taiwanul sprijin,” fie cu acordul Japoniei, fie chiar cu implicarea directă a acesteia alături de SUA. Shetler-Jones a subliniat că fără Japonia, „întreaga postură a SUA în regiune pur și simplu nu funcționează.”

Filipine, deși adesea subestimată, are, de asemenea, un „potențial de valoare adăugată” enormă. Poziția sa geografică, de-a lungul lanțului de insule, o plasează aproape de zonele maritime ale Taiwanului. Capacitatea de a poziționa rachete, radare și de a opera nave prin apele Filipinelor este esențială pentru menținerea status quo-ului cu Taiwanul și pentru a contracara o potențială blocadă.

Parteneriatul în adâncime: Relația creștere UK-Japonia

Analistul RUSI a vorbit și despre o nouă lucrare a sa privind relația în creștere dintre Regatul Unit și Japonia. Timp de 15 ani, acest parteneriat s-a concentrat pe dezvoltarea de capabilități comune și exerciții în timp de pace. Acum, însă, se impune o regândire aprofundată.

„Acum suntem în stadiul în care trebuie să ne gândim mai deschis și mai serios la ce fel de relație am avea în cazul unui conflict sau al unei crize,” a explicat el, menționând proiecte precum viitorul avion de luptă GCAP. „Crește un set de codependențe acolo. Priviți, de exemplu, GCAP. În viitor vom fi legați în moduri în care trebuie să ne gândim ce înseamnă asta. Dacă o țară sau ambele țări ajung într-un război, ce vi se va cere să furnizați sau ce veți dori să furnizați, deoarece aveți aceste codependențe?” Acest gen de întrebări necesită o analiză strategică aprofundată pentru a anticipa rolurile și responsabilitățile reciproce.