Fantoma cu salarii de aur bântuie bugetul României

După ce fermierii prahoveni, adevărați detectivi în agricultura românească, au demascat sistemul antigrindină drept o veritabilă mașinărie de tocat bani publici și „mafie transpartinică” (așa cum am documentat pe larg în articolele noastre anterioare), acum vine bomba: în plină austeritate bugetară, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Antigrindină (AASAG) continuă să plătească salarii de zeci de mii de lei unor angajați cu… activitate zero! O ironie crudă, demnă de un scenariu absurd, dar, din păcate, realitatea amară a contribuabilului român.

Jaf cu ștampila statului: Cum „rachetele” au aterizat direct în conturi!

De mai bine de un an, activitatea principală a AASAG, lansarea acelor rachete minune menite să „distrugă norii periculoși”, este suspendată pe termen nedeterminat. Motivul? O poveste veche, demascată constant în spațiul public și inclusiv în articolele noastre: lipsa studiilor de impact asupra mediului și, culmea ipocriziei, sistemul nu este omologat. Ne amintim, desigur, de celebra HG 256/2010, prezentată în articolele precedente ca „biblia mafiei antigrindină” și un „bilet direct spre Maldive” pentru mulți șmecheri. Se pare că biletele continuă să se vândă, chiar și cu sistemul pe butuci!

Șobolanii salariilor grase: 106 puncte moarte, sute de mii de lei vii

Imaginați-vă: 106 puncte de lansare în toată țara. 106 puncte fără activitate. Și, totuși, un număr considerabil de angajați încasează, lunar, salarii care te fac să te întrebi dacă nu cumva au descoperit secretul teleportării banilor din buzunarul statului direct în conturile lor. Este un dezmăț pe bani publici care sfidează orice logică economică sau morală, mai ales într-o perioadă de pretinsă austeritate. Așa cum Antena 3 CNN a dezvăluit recent, instituția funcționează ca o fantomă costisitoare, iar ecourile acestei risipe rezonează cu acuzațiile fermierilor că banii de despăgubiri și subvenții au fost „sifonate” ani la rând.

Directorul Manole, maestrul tăcerii de 20.000 de lei: Când „categoric” înseamnă „fără răspuns”

Când vine vorba de transparență, directorul Autorității, Dragoș Manole, pare să fi absolvit „Școala de Tăcere cu Onoruri”. Interpelat de reporterii Antena 3 CNN despre activitatea instituției, domnul director, plătit cu nu mai puțin de 20.000 de lei pe lună (pentru ce, ne întrebăm?), a avut o replică magistrală: „Acum sunt într-o ședință. Nu pot vorbi prea mult.” Apoi, întrebat dacă nu a fost activitate, răspunsul a fost un triumf al elocvenței goale: „Bineînțeles. (A fost) categoric. Categoric. Categoric.” Când i s-a cerut să detalieze în ce a constat această „activitate categorică”, promisiunea a fost simplă: „Răspund în scris.” O promisiune, bineînțeles, niciodată onorată, lăsând un gust amar de batjocură publică. Probabil că „activitatea” a constat în semnarea statelor de plată.

Rachete în repaus, conturi în avans: Un studiu de impact? Doar pentru buzunare!

Această situație halucinantă arată încă o dată că sistemul antigrindină a fost, de la bun început, o gaură neagră pentru buget, un „jaf cu aprobare guvernamentală”, cum am numit-o. Promisiunile de „studii științifice, tehnologii inovatoare și colaborări internaționale” din HG 256/2010 s-au transformat, în realitate, în „studii inutile, omologări fictive și programe experimentale care au eșuat lamentabil” (așa cum am relatat în cel de-al patrulea articol). Acum, se pare că nici măcar mascarada nu mai este necesară; banii curg pur și simplu, fără nicio justificare. Întrebarea retorică rămâne: cui folosesc aceste salarii exorbitante și de ce statul permite acest furt pe față, sub pretextul unei instituții fantomă?

Bălăcăneanca, Maldivele și DNA: O invitație la transparență forțată

Fermierii prahoveni au dovedit că sunt „detectivi mai buni ca 007”, punând APIA la colț și cerând date concrete despre despăgubiri și subvenții. Acum, e rândul DNA să arate că nu se preface doar că investighează „marile tunuri ale țării”. Cazul AASAG, cu salariile sale de nababi pentru zero activitate, este o invitație deschisă la Bălăcăneanca. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a avut curajul să oprească sistemul, dar lupta nu s-a terminat aici! Datoria sa morală și legală este să trimită hoții în fața justiției și să recupereze prejudiciul adus statului român, pentru ca niciun Dragoș Manole să nu mai poată „fura ploaia și viitorul României” în numele unei „activități categorice” inexistente.

Exclusivitatea (re)descoperirii: Când alții se trezesc, Incisiv de Prahova deja pregătea rechizitoriul!

În timp ce unele publicații, locale sau naționale, își arogă acum, cu o întârziere demnă de analele presei autohtone, ‘exclusivitatea’ dezvăluirilor despre sistemul antigrindină – un scenariu familiar- după cum am documentat până la saturație (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (AICI), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici) e (aici),  (aici),   (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),   (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici) , etc. și în tot internetul care mai are curajul să spună adevărul), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică, protejată de politicieni corupți și de foști securiști cu pensii nesimțite,  aidoma cazului WHITE TOWER (aici), unde abia în 2023 începeau să „descopere” ce Incisiv de Prahova documentase și publicase deja, cu acte (adevarate rechizitorii), încă din 2020 – noi le oferim indulgența noastră, deplângându-le, totodată, lipsa cronică de originalitate și de viteză.

Concluzie: Să curățăm grădina statului de buruienile costisitoare!

Acest episod jenant cu Autoritatea Antigrindină nu este doar o știre, ci un simptom al unei boli profunde: corupția și incompetența la nivel înalt, protejate de un sistem inert. Fermierii noștri, care luptă cu dăunătorii, cu legile strâmbe și cu un sistem corupt, merită un stat care le sprijină munca, nu unul care le fură banii pe salarii „categorice”. E timpul ca lopata să intre adânc în grădina statului, să scoatem la lumină toate aceste buruieni costisitoare și să le trimitem acolo unde le este locul: fie la Remat, ca rachetele, fie la Bălăcăneanca, ca pe toți hoții! Vom reveni, pentru că această poveste este departe de a fi încheiată. Vom reveni. (Cristina T.).