Un număr de 1529 de tineri absolvenți ai școlilor de agenți de poliție „Vasile Lascăr” Câmpina și „Septimiu-Mureșan” Cluj-Napoca, proaspăt jurați și gata să își înceapă cariera, se confruntă cu o realitate dură: Sindicatul Europol acuză că aceștia sunt ilegal privați de drepturile care le revin la repartizarea în teritoriu. Abuzul ar proveni de la inspectorii șefi ai IPJ-urilor, care refuză să respecte prevederile legale privind învoirea plătită pentru relocare.

Zidul refuzului: Drepturile noilor polițiști, ignorate la nivel local

Sindicatul Europol semnalează că, odată ajunși la Inspectoratele de Poliție Județene la care au fost repartizați, noii polițiști se lovesc de un „zid al refuzului” în privința respectării drepturilor legale. Situația vizează în mod special cazurile în care acești ofițeri tineri sunt nevoiți să lucreze în alte localități decât cele de domiciliu. Legislația în vigoare prevede pentru aceste cazuri un drept la zile de învoire plătită, esențiale pentru identificarea unei locuințe, transportul bunurilor și integrarea în noua comunitate.

Interpretări abuzive: De la cile lucrătoare la zile calendaristice

Problema centrală, denunțată de Sindicatul Europol, constă în interpretarea eronată și subiectivă a legislației. Managerii de la nivelul multor județe, inclusiv la Poliția Capitalei, ar fi aprobat acordarea unei învoiri plătite de doar 3 până la 5 zile calendaristice. Această decizie este justificată, în mod eronat, prin invocarea articolului 20 alineatul 2 litera c) din HG nr. 1578/2002, care face referire la „alte situații sau evenimente excepționale”.

Europol califică această interpretare drept „total eronată și cu intenție vădită de inducere în eroare a polițiștilor”, acuzând și acordul tacit al șefilor Serviciilor de Resurse Umane. Această practică este considerată o modalitate de a diminua ilegal drepturile angajaților, sub pretextul unei interpretări greșite a normelor.

Clarificarea legală: Legea cadru 153/2017 oferă răspunsul

Sindicatul Europol subliniază că legiuitorul a prevăzut un termen mult mai amplu pentru situațiile de mutare în interesul serviciului. Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, articolul 21, stipulează clar că: „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, mutați sau transferați, în interes de serviciu, într-o altă localitate decât cea de domiciliu […] au dreptul la […] o permisie, respectiv o învoire plătită de 5 zile lucrătoare, în vederea mutării efective, acordată la cerere.”

Această prevedere este explicită și nu lasă loc de interpretări subiective. Elementul cheie este „5 zile lucrătoare”, o cifră exactă care nu ar trebui să fie supusă vreunei analize discreționare a unui inspector șef.

Apel la conducerea Poliției Române: Pentru o practică unitară și respectarea drepturilor

Sindicatul Europol face un apel urgent către conducerea Poliției Române să intervină și să dispună măsurile necesare pentru a asigura o practică unitară la nivel național. Solicitarea este ca toți polițiștii repartizați în alte localități decât cele de domiciliu să beneficieze de cele 5 zile lucrătoare de învoire plătită, așa cum prevede legea, și nu de cele 5 zile calendaristice, conform practicii eronate impuse în anii precedenți.

„Șefii IPJ-urilor ar trebui să înțeleagă faptul că la nivelul Poliției Române, drepturile angajaților nu trebuie încălcate, ci trebuie respectate și acordate conform legislației în vigoare,” transmit reprezentanții sindicatului, subliniind necesitatea unei culturi organizaționale bazate pe respectarea legii și a drepturilor personalului. (Sava N.).

Nicu Grameni, fostul crainic al clubului de fotbal Dinamo, a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru agresiune sexuală asupra unui minor. Sentința, pronunțată marți, 13 ianuarie 2026, de Judecătoria Sectorului 2, vine după un proces complex, inițiat în martie 2025 de procurorul Alexandra-Maria Drăghilă de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Cazul a ieșit la lumină în urma acțiunilor activistului civic Alexandru Constandachi, cunoscut sub numele de „Justițiarul de Berceni”.

Sentința instanței: 6 ani de inchisoare și o contradicție de fond

Judecătorul Andrei Tutunaru a decis condamnarea lui Nicușor Grameni pentru agresiune sexuală asupra unui minor în formă continuată, specificând două acte materiale. Această decizie marchează un deznodământ judiciar important într-un caz deosebit de sensibil. Cu toate acestea, un aspect notabil al motivării sentinței judecătorului Tutunaru aruncă o umbră de îndoială asupra demersurilor și bunei-credințe a activistului civic care a contribuit la descoperirea cazului, dezvaluie publicatia Lumea Justitiei.

„Justițiarul de Berceni” sub lupa judecătorului: Îndoieli asupra motivării

Cazul lui Grameni a devenit public după ce Alexandru Constandachi l-a surprins pe fostul crainic dându-și întâlnire cu un băiat de 15 ani. Însă, în motivarea sentinței, judecătorul Tutunaru a criticat într-un mod subtil, dar ferm, abordarea activistului.

„Desigur, este o problemă reală a societății faptul că minorii abuzați nu apelează în mod direct și imediat la sprijinul autorităților statului, având mai mare încredere în formatori de opinie și creatori de conținut video, a căror istoric, atitudine sau scopuri, nu sunt verificate și nu sunt întotdeauna exemplare, însă această împrejurare regretabilă nu înlătură răspunderea penală a agresorilor sau violatorilor pentru faptele lor,” se arată în documentul instanței. Această observație a stârnit deja discuții aprinse în spațiul public, privind rolul și legitimitatea acțiunilor civice în contextul justiției.

Bilanțul activistului și pasivitatea autorităților: Întrebări fără răspuns

Critica instanței vine în contradicție cu bilanțul impresionant al „Justițiarului de Berceni”. Activistul civic a comunicat că, din peste 200 de posibili pedofili pe care i-a deconspirat în ultimii patru ani, 16 au fost trimiși în judecată. Dintre aceștia, șapte au fost deja condamnați, iar patru dintre pedepse sunt definitive. Această statistică, adesea superioară celei a unor instituții de stat, i-a conferit activistului o legitimitate considerabilă în rândul publicului, în special al minorilor și adolescenților amenințați.

Astfel, se ridică o întrebare fundamentală: de unde știe judecătorul că minorii nu au apelat deja la autoritățile statului, și dacă pasivitatea acestor autorități nu i-a determinat să-și îndrepte atenția către Alexandru Constandachi? Motivația sentinței lasă fără răspuns această dilemă crucială, subliniind tensiunea dintre justiția formală și nevoia de acțiune civică în protejarea celor vulnerabili. Cazul Nicu Grameni și controversa din jurul rolului activistului civic subliniază complexitatea luptei împotriva agresiunii sexuale, aruncând o lumină critică asupra responsabilităților tuturor actorilor implicați. (Irinel I.).