Deținuți și copii din sistemul de protecție, împreună pentru a depăși stigmatizarea și a promova sprijinul reciproc

Penitenciarul Ploiești a organizat o activitate specială dedicată sănătății mintale, aducând o rază de lumină și încredere într-un loc unde emoțiile sunt adesea ascunse în tăcere. Vineri, 31 octombrie 2025, opt persoane private de libertate, aflate în regim semideschis, au participat la o vizită în comunitate, la Complexul de Servicii Comunitare „Sfântul Andrei” din Ploiești, sub tema „Normalizarea discuțiilor despre sănătatea mintală: de la stigmat la sprijin”.

„Copacul sprijinului”: Un simbol al solidarității și al rețelei de suport

Evenimentul, coordonat de subinspector de poliție penitenciară Alexe Adina Emanuela, psiholog în cadrul Penitenciarului Ploiești, și sprijinit de specialiștii Complexului „Sfântul Andrei”, a făcut parte dintr-un proiect psiho-social menit să încurajeze dialogul sincer despre emoții, vulnerabilitate și sprijin reciproc. Un moment emoționant a fost crearea „Copacului sprijinului”, unde participanții au scris pe frunze colorate lucruri, persoane sau activități care îi ajută să se simtă mai bine, transformându-l într-o imagine vie a solidarității și a rețelei de sprijin.

Barierele se estompează prin dialoguri sincere și emoție: Sănătatea mintală nu ține cont de statut

Prin dialoguri sincere, zâmbete și momente de reflecție, barierele invizibile dintre lumea copiilor și cea a deținuților s-au estompat. Activitatea a reamintit tuturor că sănătatea mintală nu ține cont de statut sau trecut, ci de capacitatea fiecăruia de a se deschide, de a înțelege și de a sprijini. „Sănătatea mintală are nevoie de mai multă lumină, de mai multă deschidere și de mai multe conversații fără rușine”, un motto inspirat de Glenn Close, a ghidat întreaga zi.

O lecție de umanitate: Reintegrarea socială începe cu empatie și curajul de a vorbi despre lucrurile care dor

Penitenciarul Ploiești a demonstrat încă o dată că reintegrarea socială începe cu pași mici, dar autentici – cu gesturi de empatie și curajul de a vorbi despre lucrurile care dor. Vizita în comunitate a reprezentat nu doar o activitate educativă, ci și o lecție de umanitate, în care fiecare participant a descoperit că vindecarea sufletului începe atunci când suntem ascultați și acceptați. La final, emoția, recunoștința și confirmarea că dincolo de ziduri există loc pentru lumină și începuturi noi au dominat discuțiile participanților. (Sava N.).