Actualitate
Revoluția imprimării 3D: O soluție pentru provocările forțelor submarine ale SUA
Oficialii din Marina SUA văd acum în fabricarea aditivă (imprimarea 3D) o posibilă salvare pentru forța submarinelor, care este supusă unor presiuni tot mai mari, precum și pentru baza industrială „excepțional de fragilă” a acesteia. Totuși, aceștia subliniază necesitatea ca industria să se alăture eforturilor, cât mai repede posibil.
Imprimantele 3D produc deja o gamă din ce în ce mai largă de piese, de la simple capace de siguranță din plastic, la valve speciale high-end și structuri metalice robuste care cântăresc o tonă și jumătate. Deși multe companii adoptă acest nou mod de abordare, oficialul de program al Marinei pentru submarinele de atac (PEO-SSN), amiralul Jonathan Rucker, a avut cuvinte severe pentru cei care întârzie.
„Dacă ești un furnizor și timpul tău de livrare este prea lung și refuzi să colaborezi cu noi pentru a ne oferi tehnologia ta și pentru a ne ajuta să înțelegem cum să o reverse-engineer și să o fabricăm — nu că am încerca să o luăm de la tine — [dar] vom găsi o soluție,” a declarat Rucker. „[Aceasta] nu este o amenințare — [ci] un fapt de viață.”
„Vrem să obținem aceste piese mai repede,” a spus el unei audiențe pline de contractori la conferința Naval Submarine League de săptămâna trecută. „Avem nevoie de ajutorul vostru. Nu avem o alegere. Timpul nu este de partea noastră.”
Rucker a asigurat industria că „nu încercăm să furăm proprietatea intelectuală a nimănui.” A lăudat un număr mare de mici întreprinderi care „deja … colaborează cu noi în domeniul fabricării aditive.”
„Toți putem beneficia împreună,” a îndemnat el participanții la conferință. „Pentru toate micile afaceri, vă implor să faceți parte din echipa noastră.”
Metal Greu Militarul a imprimat 3D, în număr mic, piese necritice din plastic de mulți ani, de exemplu capace de siguranță pentru comutatoare. Însă, companiile din domeniul aerospațial și al apărării pot imprima din ce în ce mai multe componente metalice mari și rezistente.
F până în acest an, Marina a instalat doar două piese metalice imprimate 3D pe submarinele sale, a spus viceamiralul Robert Gaucher, comandantul Forțelor Submarine Navale. Totuși, în acest an, a precizat el, acest număr a crescut de patru ori până la opt — iar când USS Michigan va intra în reparații anul viitor, „plănuim să avem 33 de piese.”
„Livrarea acestor piese va fi mai rapidă decât turnarea tradițională, astfel putem diminua deficiențele din lanțul nostru de aprovizionare,” a subliniat Gaucher. „Aici vreau să avansăm cu fabricarea metalică aditivă în centrele noastre regionale de întreținere.”
Pe termen lung, piesele metalice imprimate 3D pot accelera, de asemenea, construcția de noi submarine, a precizat Matt Sermon, director executiv al PEO-Submarine Strategice.
„Fabricația aditivă metalică … este proiectul nostru Manhattan,” a spus Sermon participanților la conferință. Este o „imperativă de securitate națională,” a adăugat el, împreună cu utilizarea crescută a automatizării, roboticii și altor tehnologii avansate de fabricație pentru a revitaliza o bază industrială aflată în dificultate.
Provocările sunt existențiale pentru o forță submarină care se străduiește să mențină simultan o flotă suprasolicitată și îmbătrânită, să construiască versiunea modernizată a submarinelor de atac de tip Virginia suficient de rapid pentru a face față cerințelor din SUA și Australia, și să lanseze primul submarin cu rachete balistice nucleare de tip Columbia.
„Avem o mare provocare de depășit,” a spus amiralul Bill Houston, directorul programului de Propulsie Nucleară al Marinei. „Am lăsat să dispară prea mult din industria de construcții navale [deoarece] practic am oprit construcția de submarine timp de aproximativ șapte ani” după căderea Uniunii Sovietice. Marina continuă să plătească pentru această decizie, a adăugat el, întrecându-se pentru a crește producția de noi ambarcațiuni și a îmbunătăți întreținerea celor vechi „cu o bază industrială care este mai mică de jumătate din dimensiunea ei” în perioada Războiului Rece.
„Este o bază de aprovizionare excepțional de fragilă,” a afirmat Houston.
Cu toate acestea, în ultimii ani, serviciul și industria au obținut unele succese în reconstruirea capacităților industriale tradiționale în domeniul metalelor grele, cum ar fi turnarea secțiunilor de carenă de sute de tone.
„Turnările [erau] o povară pentru existența noastră când am discutat cu voi acum doi ani,” a spus Rucker reporterilor la conferință. „Această blocaj a dispărut.”
O parte semnificativă a acestei progrese a fost contribuția Regatului Unit, a spus Rucker: în timp ce anterior Marina avea un singur furnizor pe care îl considera calificat pentru anumite turnări cruciale de mari dimensiuni, „avem acum patru” — doi dintre aceștia fiind britanici.
Acești patru furnizori folosesc tehnici de turnare convenționale, nu fabricația aditivă, care a fost în general restricționată la piese de dimensiuni mult mai mici. Totuși, imprimarea 3D are potențialul de a accelera producția chiar și a componentelor grele și rezistente.
Procesul tradițional „durau ani de prelucrare” pentru a netezi turnările masive și a elimina imperfecțiunile inevitabile lăsate de metoda tradițională, înainte ca acestea să poată fi instalate pe un submarin sau pe o navă, a explicat Sermon pentru Breaking Defense. Comparativ, el a spus: „pe măsură ce fabricația aditivă se maturizează … credem că putem imprima aceste [piese] cu o calitate mai bună,” economisind timp și muncă calificată costisitoare.
Echipa lui Sermon a imprimat deja o piesă metalică de 1.500 de kilograme (aproape 1,65 tone) și a început teste pentru a se asigura că respectă standardele, a spus el pentru Breaking Defense. În viitor, ei studiază fabricația aditivă pentru tipuri de secțiuni de carenă masive, care în prezent pot fi produse doar prin turnare.
„Văd o lume, nu science-fiction, … dar în termen relativ scurt, în care vom putea imprima module de carenă de submarine și nave,” a adăugat el.
Aliatii AUKUS ai Statelor Unite, Australia și Regatul Unit, trebuie să fie parte din această revoluție a fabricării aditive, a subliniat Sermon. „Vrem să o facem împreună cu partenerii noștri,” a spus el. „Ne dorim cu tărie ca baza lor industrială să folosească un model din anii 2030 … nu o bază industrială din anii 1970.”
O firmă australiană de fabricare aditivă, AML3D, s-a alăturat eforturilor de cercetare și dezvoltare ale Marinei SUA anul trecut, a precizat Sermon reporterilor la acea vreme. Munca firmei pentru SUA progresează, a spus Rucker reporterilor săptămâna trecută: cu puțin înainte de a sosi la conferința Submarine League, a spus că a primit un e-mail solicitând aprobarea sa formală pentru unul dintre desenele lor inginerești.
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 4 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum o ziCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 4 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 15 oreFamilia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)
-
Exclusivacum 2 zilePenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



