Comuna Vărbilău, Prahova – un nume ce ar putea deveni sinonim nu doar cu pitorescul rural, ci și cu un monument al incompetenței administrative, al managementului financiar „creativ” și, mai nou, al afacerilor de familie duse la un nivel de artă. Un recent raport al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova (nr. 62512/14.09.2023), scotea la lumină nereguli grave în gestiunea primăriei. Ce a urmat însă, și ce continuă să se întâmple sub ochii (și, probabil, sub beneficiile) puterii locale, transformă un simplu audit într-o saga de pomină, un pamflet al realității românești.

Contabilitate creativă la Primărie: Milioane de lei, pierdute (sau găsite de alții)?

Conform raportului Curții de Conturi din 14.09.2023, situațiile financiare consolidate ale Comunei Vărbilău la 31.12.2022 erau o operă de artă abstractă, primind o „opinie cu rezerve”. Printre „capodoperele” contabile se numără:

• Clădiri fantomă și prețuri umflate:
• Valoarea unei „Clădiri de utilitate publică” a fost majorată cu 531.743,95 lei, concomitent cu o depreciere de 403.106,12 lei, toate fără documente justificative. O subevaluare sau supraevaluare, în funcție de cum bați vântul, cu un impact semnificativ asupra patrimoniului, potrivit Curții de Conturi.
• Active invizibile:
• Primăria a uitat să înregistreze active fixe, subevaluând patrimoniul cu 199.771,77 lei. Printre acestea, un „Sistem video de supraveghere comuna Vărbilău” de 134.797,77 lei, funcțional din 2021, dar lipsă în acte și fără amortizare calculată. Se pare că la Vărbilău, chiar și camerele de supraveghere preferă discreția totală!
• Investiții „în curs” din anii trecuți:
• Două obiective finalizate încă din 2021, „Extindere local nou Primărie Vărbilău” și „Amenajare teren baza sportivă Livadea”, în valoare totală de 2.393.626 lei, erau încă „în curs de execuție” în contabilitate. Cineva a uitat să le termine… în acte, după ce banii fuseseră deja cheltuiți!
• Plăți nedatorate: Un „Robin Hood” cu acte în neregulă?
• Suma totală de 83.560 lei reprezintă plăți făcute „necuvenit” pentru lucrări de reparații și investiții. De la „Reabilitare drumuri locale” (13.549,26 lei), la „Consolidare drum Strada Cernat” (52.854,71 lei) și „Extindere construcție magazin Coțofenești” (7.938,50 lei), unde s-au decontat cantități mai mari decât cele realizate. Chiar și un „Monument Poiana Vărbilău” a beneficiat de plăți pentru șlefuiri și lustruiri de marmură neexecutate (4.034,46 lei). O adevărată mană cerească pentru anumiți „prestatori”!

Curtea de Conturi bate la ușă, Primăria „mătura” sub preș: „Remedieri” cu iz de formalitate

2023-09-14_AF_PH___UATC_VĂRBILĂU

La scurt timp, un raport de follow-up (nr. 82242/05.12.2024) al aceleiași Curți de Conturi vine să evalueze „îmbunătățirile”. O mică victorie: o parte din prejudicii au fost recuperate! De exemplu, 13.549,26 lei de la SC ELMY CONSTRUCT SRL pentru reabilitarea drumurilor, și alte sume pentru lucrări neexecutate. De asemenea, s-au făcut unele corecturi contabile și s-a „clarificat” situația unor active.

Însă, dincolo de cifre, povestea este aceeași: sistemul de control intern managerial rămâne deficitar, iar postul de auditor intern – cheia transparenței – este neocupat. Se pare că la Vărbilău, „controlul” e un concept la fel de abstract ca și „corectitudinea” unor documente. Curtea de Conturi a constatat că, deși au fost făcute demersuri, sistemul de control intern „nu pare a fi viabil și capabil să preîntâmpine în totalitate apariția erorilor.” Adică, pe românește, e la fel de găurit ca bugetul local.

Afaceri de familie, la propriu: Primăria Vărbilău, SRL-ul clanului Cărbunaru

2023-09-14_PH_UATC_VARBILAU (2)

Aici începe partea „spumoasă”, cea care depășește orice raport oficial. Cine se află în spatele acestor „anomalii” contabile? Noutățile incendiare arată o rețea de interese la nivel înalt:

• Băieții (și mamele) deștepți din construcții:
•  Firmele SC Elmy CONSTRUCT SRL și SC Elmy INTEGRAL SRL (responsabile, conform Curții de Conturi, de plăți nedatorate) sunt asociate cu un anume Cărbunaru. Și, ca tacâmul să fie complet, SC CANALA SRL Vărbilău este deținută de Cristian Neacșu, asociat cu… mama aceluiași Cărbunaru, care este, să facem lumină, primarul în funcție al Vărbilăului!
• Trotuare cu „ADN” de Cărbunaru:
• Cetățenii Vărbilăului află acum că trotuarele din comună sunt construite cu beton provenit direct de la stația de beton a SC CANALA SRL, firma deținută de mama primarului. Conflictele de interese nu sunt doar de manual, ci de-a dreptul de pavat strada!
• Valea Slănicului, tarlaua familiei: Unde frații-și fac de cap
  • Fratele universal: Nu doar primarul e omniprezent, ci și fratele său! Acesta este șef de echipe de lucru în toate localitățile din Valea Slănicului și nu numai. Sistemul e clar: se fac „schimburi de lucrări” între firmele „agreete” ale zonei, o schemă prin care banul public, indiferent de sursă, ajunge mereu la aceiași „parteneri strategici”.
  • Regele de carton din Vărbilău: Puterea nescrisă a „vechiului” birou.
  • Deși (probabil) are un mandat, primarul Cărbunaru nu este singurul decident. „Localitatea este în continuare condusă de vechiul primar păstrându-și vechiul birou de primar. Nici o decizie nu se ia fără acordul dânsului.” Acest detaliu sugerează o putere informală, dar absolută, un „rege din umbră” sau un primar atât de bine înrădăcinat încât biroul său a devenit un centru de comandă perpetuu.

Concesiuni cu bucluc: Iazuri fantomă și agregate reale, Pe pielea naturii (și a cetățenilor)!

Și ca tabloul să fie complet, viitorul sună… la fel de tulbure. O licitație e pe cale să se întâmple în satul Coțofenești, pentru concesionarea unei suprafețe de teren. Dar surpriză! Lipsesc avize esențiale de la Garda de Mediu, Apele Române, ANRN și Rezervele Statului (MAPN). Un consilier USR, singurul curajos, a cerut lămuriri în ședința de consiliu local, arătând că proiectul nu îndeplinește condițiile premergătoare concesionării.

Dar de ce atâta insistență pentru terenuri „fără aviz”? Misterul se spulberă: toate suprafețele concesionate de SC CANALA SRL au avut ca scop final extracția de agregate pentru balastieră, și NU crearea de iazuri piscicole care, culmea, nici nu există! „Au eludat legea,” sună verdictul. Sub masca idilică a unor „iazuri” imaginare, se extrag resurse reale, probabil pentru a alimenta „proiectele” locale.

Vărbilău: O comuna pe hârtie, un paradis al „băieților deștepți” în realitate!

Raportul Curții de Conturi a fost doar un prim semnal. Elementele de noutate dezvăluie un sistem bine uns, în care afacerile de familie se împletesc cu deciziile administrative, ignorând legile și principiile transparenței. La Vărbilău, drumurile publice duc la balastiera primarului, banii dispar, activele sunt invizibile, și totul este „în regulă” până la următorul control.

Cetățenii Vărbilăului merită să știe că, dincolo de cifrele reci ale unui raport, se ascunde o realitate în care banii publici par să fie doar o afacere privată, bine coordonată din „vechiul birou de primar”. E timpul ca râsul amar să se transforme într-o acțiune concretă!

Ziarul de investigații Incisiv de Prahova va reveni cu dezvăluiri senzaționale privind contractele prin achiziție directă ale primarului din Vărbilău, ale firmei sale și firmelor de casă, pentru a arăta că nimic nu e uitat și nimic nu rămâne sub preș!  (Cristina T.).

Introducere în agonie: Revenirea „managerului” și inceputul apocalipsei personale

S-au încheiat sărbătorile, a trecut și euforia trecătoare a revelionului, iar realitatea cruntă se așterne din nou peste fabrica odinioară prosperă. Odată cu revenirea angajaților la muncă, a revenit și spectrul familiar al directorului Dragos Nan, un maestru incontestabil în arta de a „căuta soluții” acolo unde alții văd doar dezastru. Se pare că numeroasele neamuri și cheltuielile exuberante de sărbători i-au scufundat bugetul personal, iar fabricii, acest organism deja sufocat, i-a fost atribuit rolul ingrat de pompă financiară de urgență. Nu-i un personaj de compătimit, să ne înțelegem. E un artizan al haosului financiar, un șaman al „soluțiilor” care îmbogățesc unii buzunare și golesc pe altele.

De la pomul de Crăciun, la scoaterea ochiului fabricii: Manevrele măiestre ale marelui Dragos

Sfârșitul anului 2025 a fost, pentru domnul Nan, o adevărată odă adusă ingeniozității malefice. Potrivit surselor noastre, bugetele de OPEX și CAPEX au fost „strânse” cu o ferocitate rar întâlnită, transformate într-o centură de castitate financiară impusă fără discernământ. Scopul era limpede: stoarcerea fiecărui leu, indiferent de consecințele operaționale sau, mai ales, umane. Imaginați-vă un vampir modern, nu cu colți, ci cu calculatoare și tabele Excel, sugând viața dintr-un organism doar pentru a-și umple propria pungă.

Sucul la canal, banii la buzunar: Capodopera financiară a incompetenței (sau a geniului malefic?)

Și dacă credeți că aici se oprește creativitatea financiară, vă înșelați amarnic! În ultimele trei luni, mii de litri de suc au luat drumul canalizării. Motivul? Nu, nu era vorba de igienizare sau defecțiuni tehnice, ci de o „valorificare a deșeurilor” care aducea venituri suplimentare. La aceasta s-a adăugat, cireașa de pe tort, și acei 50 de bani încasați pentru fiecare ambalaj returnat prin sistemul Returo. Oricât de discutabile, aceste practici sunt diabolic de convenabile pentru un „manager” aflat într-o goană nebună după bani rapizi. Fabrica, transformată într-un laborator de alchimie inversă, unde aurul se face din pierderi și mizerie, totul în numele unei profitabilități personale obscure. Situația, deja toxică, a fost agravată de vânzările în picaj și de o producție masivă de marfă neconformă, „valorificată” în stil propriu: dop cu dop, sticlă cu sticlă. O parodie a eficienței, o blasfemie la adresa calității, o rețetă sigură pentru dezastru.

Angajatul, noul servețel al managementului: De la fișa postului, la munci ne-calificate și umilitoare

Aceste „decizii” manageriale au generat, cum era și firesc, un val de nemulțumiri printre angajați. Oameni care, în loc să își ducă la îndeplinire sarcinile din fișa postului, sunt folosiți la munci necalificate, adesea umilitoare și complet străine atribuțiilor lor. Sistemul condus de Nan nu pare să se bazeze pe principii de management modern sau profesionalism, ci mai degrabă pe presiune și frică, transformând angajații în simpli pioni pe tabla de șah a intereselor personale. Aici, demnitatea este prima victimă, iar loialitatea, o monedă de schimb.

Operațiunea „curățenia etnică” (managerială): Cum scapi de coloana vertebrală și plantezi ciuperci obediente

În așteptarea ofertei salvatoare care să-i permită să dispară elegant din peisaj, Dragos Nan continuă să demantelze sistematic tot ce nu îi servește propriilor interese. Oamenii competenți, cu experiență vastă și, mai ales, cu coloană vertebrală, sunt eliminați pe bandă rulantă. Fără criterii profesionale, fără evaluări corecte, fără explicații. În locul lor? Adusă este armata de obedienți, selectați nu după competență, ci după capacitatea de a executa ordine fără crâcnire și de a închide ochii. Nu este o epurare întâmplătoare, ci o strategie rece, calculată, menită să-i asigure un control total.

Clanul Nan la butoane: Căsătoria de conveniență intre putere și incompetență

În paralel, Dragos își securizează meticulos „cercul de apropiați”. Poziția soției, angajată în cadrul aceleiași structuri, este protejată și consolidată cu o devoțiune care sfidează orice conflict de interese sau lipsă de performanță. Același tratament beneficiază și prieteni, și alți fideli, promovați strategic în funcții-cheie. Scopul este evident: controlul trebuie să rămână în „familie”, chiar și după plecarea sa. Dragos Nan nu mai administrează o fabrică, ci își construiește o rețea de dependențe și loialități, o matcă ce îi va asigura protecție, influență și acces la beneficii și după ce va părăsi, oficial, funcția. Fabrica a devenit o monedă de schimb, iar resursele sale, umane și financiare, sunt folosite pentru a construi un sistem paralel, dedicat exclusiv interesului personal. Deciziile nu mai au nicio legătură cu performanța, sustenabilitatea sau viitorul organizației. Totul se reduce la control, obediență și garantarea unui culoar sigur pentru Nan și acoliții săi, lăsând în urmă haosul, demoralizarea și o fabrică slăbită intenționat.

Salariile, noile lanțuri de aur: Criteriul „pupincurismului” devine politică oficială

În timp ce angajații speră la majorări salariale care să le aducă o oarecare alinare, Nan se pregătește să transforme și acest moment într-un nou exercițiu de putere. Creșterile de salariu nu vor fi acordate pe criterii de performanță sau echitate, ci selectiv, exclusiv celor care i-au demonstrat loialitate totală. Pentru restul, promisiunile vor rămâne simple declarații goale, fantoșe verbale fără acoperire. În locul unei politici salariale corecte și transparente, Nan pare hotărât să folosească banii ca pe un mecanism de recompensare a supunerii și de sancționare a celor care nu se aliniază. Astfel, majorările salariale, așteptate cu nerăbdare de întreaga fabrică, riscă să devină încă un mijloc de divizare și presiune, adâncind frustrările și accentuând climatul de teamă și inechitate.

Evaluări-ghilotină: Manualul dictatorului pentru intimidare și subjugare

Mai mult, acest an aduce un alt moment-cheie în care Nan își va arăta colții: evaluările. Acestea nu par să aibă rolul de a măsura obiectiv competența sau rezultatele, ci de a regla conturi și de a consolida controlul. Sub pretextul unei analize profesionale, evaluarea riscă să devină o unealtă de intimidare: cei obedienți vor fi „notați” corespunzător și recompensați, iar cei incomozi vor fi penalizați, marginalizați sau pregătiți pentru următorul val de îndepărtări. Salariile și evaluările nu mai sunt instrumente de management, ci pârghii de presiune, folosite pentru a impune supunerea și pentru a elimina orice formă de opoziție. În loc de stabilitate și corectitudine, fabrica intră într-o nouă etapă de control discreționar, în care viitorul profesional al angajaților depinde mai puțin de muncă și mai mult de gradul de obediență față de Dragos Nan.

2026: Anul eliberării sau continuarea agoniei? Ultimul strigăt al fabricii captive

Poate că începutul acestui an va aduce, în sfârșit, o schimbare reală. Poate că Dragos Nan și acoliții săi își vor lua tălpășița, iar în locul său va veni un director care să se apuce efectiv de treabă, nu de manevre murdare și scheme personale. Un director care să intre în legalitate, să obțină toate autorizațiile necesare și, mai ales, să rupă legăturile cu acele „firme de casă” care au servit ani la rând doar interesele financiare ale lui Nan.

Acele afaceri „profitabile” pentru el au lăsat fabrica slăbită, angajații demoralizați și managementul complet subordonat unor interese private. Fabrica nu mai poate fi un instrument de îmbogățire personală! Este momentul ca anul 2026 să marcheze nu doar o schimbare de conducere, ci o resetare totală: transparență, legalitate, responsabilitate și respect pentru oamenii care muncesc aici. Orice alt scenariu înseamnă continuarea jafului organizat și consolidarea unui sistem construit pe obediență și frică, în timp ce resursele fabricii și viitorul angajaților sunt jefuite metodic. E timpul ca lanțurile să cadă, iar fabrica să își recapete demnitatea! Vom reveni. (Cristina T.).