Șeful constructorului naval italian Fincantieri, Pierroberto Folgiero, a declarat că firma își “oferă disponibilitatea” guvernului german, în contextul în care Berlinul caută să finalizeze vânzarea Thyssenkrupp Marine Systems (TKMS), după ce firma de investiții americană Carlyle a renunțat la interesul său.

În cadrul unei conferințe de presă la Euronaval, Folgiero a precizat că “nu avem cifre, nu avem planuri de afaceri”, deoarece un proces de valorizare care să “deblocheze valoarea” TKMS trebuie să se finalizeze mai întâi. “Este un exercițiu foarte strategic și intuitiv. Cifrele vor urma”, a adăugat el. “Suntem la dispoziția sistemului german ca partener comercial, ca partener industrial, în funcție de strategia lor… ne oferim disponibilitatea pentru că credem că dintr-o perspectivă industrială, are un sens uriaș.”

Folgiero a vorbit și despre colaborarea de 25 de ani dintre Fincantieri și TKMS, adăugând: “Ne cunoaștem, avem un respect înalt pentru management, respect pentru produs. Îmbunătățirea colaborării europene, reducerea fragmentării… este ceea ce are nevoie Europa.”

Gama de nave superficiere a TKMS include fregate de clase 123, 124, 125, corvete de clasa 130 și nave MEKO. De asemenea, construiește submarinul de tip 212CD comandat de Germania și Norvegia, ca parte a unui contract de șase nave încheiat în 2021, evaluat la aproximativ 5,5 miliarde euro (5,9 miliarde dolari). În plus, TKMS înregistrează comenzi neexecutate în valoare de 11,8 miliarde euro.

În octombrie, CEO-ul TKMS, Oliver Burkhard, a declarat pe LinkedIn că Thyssenkrupp a fost notificată despre decizia Carlyle de a “nu mai urmări procesul de evaluare pentru o posibilă vânzare parțială” a afacerii navale germane, subliniind că mutarea din partea potențialului cumpărător nu a avut “nimic de-a face cu calitatea și performanța financiară a companiei noastre.” Din cauza unor restricții de confidențialitate, Burkhard nu a explicat motivele pentru care Carlyle s-a retras. Financial Times a raportat că decizia a fost legată de “indecizia și scepticismul” guvernului german cu privire la perspectiva unei companii de capital privat care să preia o mare companie locală de apărare.

Burkhard a menționat pe rețelele sociale că discuțiile dintre TKMS și guvernul german nu s-au încheiat. TKMS a refuzat să comenteze.

Compania mamă Thyssenkrupp are o lungă istorie de încercări de a vinde divizia sa navală, inclusiv respingerea propunerilor anterioare din partea Fincantieri și trecerea peste interesele Grupului Naval din Franța, conform publicației germane Handelsblatt.

Pe de altă parte, Fincantieri a lansat o nouă versiune a navei sale de luptă multipurpose PPA la Euronaval, denumită PPA Evo, concepută pentru a face față amenințărilor emergente și caracterizată de un design modular și reconfigurabil.

Nava poate acomoda 64 de sisteme de lansare verticală, opt rachete antinava, două tunuri de 76 mm, tunuri secundare de 30/40 mm Close in Weapon System (CIWS) și poate găzdui un elicopter AW101 de la Leonardo și un elicopter NH90 sau o pereche de NH90, conform unei prezentări a companiei. Integrarea unor compartimente adaptabile pentru misiuni permite, de asemenea, desfășurarea de UAV-uri, UUV-uri și USV-uri.

Un model virtual al suitei de război anti-surfată (ASuW) prezentat presei a evidențiat și o gamă de subsisteme pentru detectarea și angajarea amenințărilor, inclusiv un sistem de gestionare a luptei, radar dual-band, aplicații Infrared Search and Track (IRST), radar Omega360, un radar de control al focului și un sistem de lansare de momeli.

Timpul estimat pentru construcția navei, de la tăierea inițială a oțelului până la livrare, este de aproximativ 48-50 de luni, a declarat Roberto Olivari, vicepreședinte senior al dezvoltării navelor navale și al inovației și cercetării militare la Fincantieri.

Italia a comandat șapte nave PPA, dar plănuiește să achiziționeze încă două, concepute conform standardului Evo, pentru a compensa două unități angajate în Indonesia, în urma unui acord de 1,2 miliarde de euro încheiat cu Jakarta, anunțat în martie.

Înainte de a vă prezenta unele dintre cele mai neobişnuite sporturi olimpice, amintim faptul că Jocurile Olimpice au apărut încă din Antichitate, în Grecia. Ele aveau loc din 4 în 4 ani, pe parcursul a cinci zile, în Olympia, de unde şi denumirea. După aproape 1200 de ani în care s-au organizat în mod regulat, au fost desfiinţate în anul 393 de către împăratul roman Teodosiu I. În epoca modernă, au fost reluate la iniţiativa baronului Pierre de Coubertin, considerat pe drept cuvânt “părintele Jocurilor Olimpice”. Se întâmpla în anul 1896… sporturi olimpice

Sportul nu are limită

Dacă la început Jocurile Olimpice cuprindeau doar câteva probe sportive, în prezent s-a ajuns ca, pe durata a câteva săptămâni, să aibă loc un număr impresionant de evenimente sportive.
Începând cu anul 1900, au fost introduse însă şi discipline care au demonstrat că ceea oamenii apreciază ca sport nu are limite. Vă prezentăm o mică parte din ele.

Căţăratul pe frânghie

Căţăratul pe frângie a fost introdus ca probă olimpică în anul 1896 şi a “supravieţuit” încă 3 ediţii (1906, 1924 şi 1932). Deşi proba pare floare la ureche, lucrurile nu stau tocmai aşa. Asta pentru că sportivii trebuia să se caţere pe o funie de 14 m fără ajutorul picioarelor. Folosirea exclusivă a forţei braţelor făcea ca acest sport să fie extrem de solicitant. Se notau rapiditatea, dar şi stilul personal al sportivului în executarea probei. sala sporturilor olimpia

Înot cu obstacole

În anul 1900, ţară organizatoare a Jocurilor Olimpice a fost desemnată Franţa. Iar francezii sunt recunoscuţi pentru nonconformism, fie că vorbim despre iubire, artă sau modă. Aşa că au profitat de ocazie şi au introdus o serie de discipline sportive nemaiîntâlnite până atunci la J.O. Pornind, probabil, de la alergarea cu obstacole, ei au admis ca sport… înotul cu obstacole. Proba s-a desfăşurat pe o lungime de 200 m, pe Sena, râu foarte noroios pe vremea aceea, ceea ce îngreuna misiunea participanţilor. Şi ca să fie treaba treabă, au adăugat pe traseu şi obstacole: mai un stâlp, mai un şir de bărci, mai un vaporaş… ce sporturi sunt la jocurile olimpice de iarna

Împuşcatul porumbeilor

Azi, când nu avem voie să împuşcăm nici ursul care intră peste noi în curte, o asemenea “probă sportivă” ar fi o barbarie. Cu toate acestea, tot la J.O. de la Paris din 1900, împuşcatul porumbeilor era un fel de tir. Adică, în loc de ţinte fixe, s-au folosit porumbei, cărora li se dădea drumul să zboare în faţa concurenţilor. Evident, câştigătorul era desemnat cel care la final făcea cele mai multe victime… ce sporturi sunt la jocurile olimpice de vara

“Ţară, ţară, vrem ostaşi” la J.O.

La ediţia J.O. de la Berlin din 1936, printre disciplinele sportive îşi face loc kabaddi. Numele sună exotic, nu? Ca şi sportul pe care îl desemnează, provine din vechea regiune Tamil din India şi înseamnă la bază “a ţine mâinile”. Pe româneşte, un fel de “Ţară, ţară, vrem ostaşi”! Pe un teren de 10×13 m, cele două echipe oponente, cu câte 7 membri, se poziţionează faţă în faţă. Pe rând, fiecare echipă trimite câte un “atacant”, care încearcă să spargă lanţul uman advers. Diferenţa dintre sportul olimpic de atunci şi jocul de copii de la noi? La întoarcerea în propriul teren, “atacantul” trebuie să spună „kabaddi” până când ajunge în mijlocul coechipierilor. Am uitat să precizez: asta în timp ce îşi ţine respiraţia!… ce sunt jocurile olimpice

Înot sincron… solo

Am lăsat pentru finalul acestui articol sportul care mi s-a părut că sună cel mai ciudat. Asta şi pentru că numele lui în sine conţine un nonsens: “sincron solo”! Proba a fost introdusă mai aproape de zilele noastre, în anul 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. În mod absolut surprinzător, chiar a mai rezistat două ediţii, la Seul (1988) şi Barcelona (1992). Dar să vă spun şi în ce consta această probă. Înotătorul, singur în bazin (că doar era probă solo!), trebuia să se sincronizeze (că doar era şi sincron!) cu… muzica. În prezent, înotul sincron este probă olimpică, dar se desfăşoară în parametri normali, adică duo sau pe echipe. ce sunt JO

Vă aşteptăm alături de noi în cea mai mare comunitate de pariuri sportive, „Golden Tips”,
pentru a ne bucura împreună de frumuseţea fotbalului de performanţă cu fenomenul GOLDEN!

Înotul este unul dintre cele mai vechi și mai versatile sporturi, practicabil de oameni de toate vârstele și nivelurile de abilități. Recunoscut pentru beneficiile sale incredibile asupra sănătății, înotul este un sport complet care antrenează întregul corp, fiind în același timp o modalitate excelentă de relaxare și recreere. Fie că este practicat în scopuri competitive, de agrement sau ca parte a unui regim de antrenament, înotul rămâne una dintre cele mai populare activități fizice din întreaga lume, conform 1×2.ro

Istoria înotului

Înotul are o istorie îndelungată, datând de mii de ani. Primele dovezi ale înotului provin din Egiptul Antic și civilizațiile mesopotamiene, unde înotul era practicat atât ca metodă de supraviețuire, cât și ca formă de agrement. Înotul modern competitiv a luat naștere în secolul al XIX-lea în Anglia, când au fost organizate primele competiții oficiale de înot. Începând cu Jocurile Olimpice din 1896, înotul a devenit una dintre cele mai importante discipline sportive la nivel internațional.

Stiluri de înot

Înotul competitiv include patru stiluri principale, fiecare cu propriile sale reguli și tehnici:

1. Crawl (liber): Este cel mai rapid stil de înot, caracterizat de mișcări rapide ale brațelor și de o poziție hidrodinamică a corpului. Crawl-ul este utilizat cel mai frecvent în cursele de viteză și în înotul liber.
2. Spate: Înotul pe spate implică mișcări similare cu crawl-ul, dar se desfășoară în poziție culcată pe spate. Acest stil este cunoscut pentru cerințele sale tehnice legate de menținerea unei direcții drepte și de controlul respirației.
3. Bras: Stilul bras presupune mișcări simetrice ale brațelor și picioarelor, având un ritm mai lent, dar foarte eficient. Este considerat unul dintre cele mai relaxante stiluri de înot, fiind potrivit pentru toate vârstele.
4. Fluture: Acesta este cel mai solicitant stil de înot, caracterizat prin mișcări puternice și sincronizate ale brațelor și o unduire continuă a corpului. Fluturele cere forță și coordonare, fiind adesea considerat cel mai spectaculos stil de înot.

Beneficiile practicării înotului

Înotul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai complete sporturi datorită impactului său benefic asupra sănătății fizice și mentale:

1. Îmbunătățirea sănătății cardiovasculare: Înotul antrenează inima și plămânii, îmbunătățind capacitatea cardiovasculară și reducând riscul de boli cronice, precum hipertensiunea sau bolile de inimă.
2. Antrenament complet pentru întregul corp: Mișcările din apă implică toate grupele musculare, ajutând la tonifierea corpului și la creșterea forței și flexibilității. Înotul solicită în special musculatura picioarelor, brațelor, spatelui și a abdomenului.
3. Reducerea stresului: Înotul are un efect calmant, datorită mișcărilor ritmice și contactului cu apa, care eliberează tensiunea musculară și mentală. Este adesea recomandat ca metodă de relaxare și combatere a anxietății.
4. Impact redus asupra articulațiilor: Fiind un sport desfășurat în apă, înotul este potrivit pentru persoanele care suferă de afecțiuni ale articulațiilor sau pentru cele care doresc un antrenament cu impact redus. Apa reduce greutatea corpului și diminuează presiunea asupra articulațiilor.
5. Creșterea rezistenței și a coordonării: Înotul dezvoltă rezistența fizică și coordonarea, fiind un sport care cere sincronizarea mișcărilor și menținerea unei poziții corecte a corpului în apă.

Înotul competitiv și marii campioni

Înotul este o disciplină olimpică extrem de populară, iar competițiile internaționale, precum Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale de Înot, atrag cei mai buni sportivi din întreaga lume. Printre cei mai faimoși înotători se numără:

• Michael Phelps: Cunoscut ca cel mai titrat sportiv olimpic din toate timpurile, Phelps a câștigat 23 de medalii de aur la Jocurile Olimpice și a stabilit numeroase recorduri mondiale.
• Katie Ledecky: O altă legendă a înotului, Ledecky este renumită pentru performanțele sale la stilul liber pe distanțe lungi, având multiple titluri olimpice și mondiale.
• Ian Thorpe: Supranumit „Thorpedo”, Thorpe a dominat stilul liber pe distanțe medii și lungi la începutul anilor 2000, câștigând cinci medalii olimpice de aur pentru Australia.