În iunie 2023, membrii Comitetului pentru Servicii Armate al Camerei Reprezentanților din SUA au încercat să impună niște limite în legislația anuală privind politica de apărare, vizând eforturile inițiale ale Forțelor Aeriene și Marine de a dezvolta flote de drone acompaniatoare.

Legea dorea în special să definească trei categorii pentru viitoarele programe de Avioane Colaborative de Luptă (CCA), atașând definiții funcționale și plafoane de preț pentru fiecare. După ce a primit o critică puternică din partea secretarului Forțelor Aeriene, Frank Kendall, ideea nu a fost adoptată — Congresul a optat în schimb să ceară matrice detaliate de costuri și praguri pentru factura de politică fiscală din 2024. Între timp, oficialii Forțelor Aeriene au fost nevoiți să ceară permisiunea legislatorilor de a direcționa mai mulți bani către acest efort, motivând că o strategie de achiziție recent aprobată a determinat serviciul să își refineze estimările.

În acest context, Rob Wittman, Republican din Virginia și președinte al subcomitetului pentru forțele aeriene și terestre, a declarat pentru Breaking Defense că nu are îngrijorări legate de costurile CCA.

„Nu am rezerve în privința accesibilității CCA, deoarece cred că, prin natura lor, vor fi mult mai puțin costisitoare,” a spus Wittman, referindu-se probabil la costurile comparative ale avioanelor de vânătoare cu pilot.

„Ceea ce vreau să mă asigur este că nu încercăm să transformăm un CCA, care este o platformă de bază, adăugându-i costuri suplimentare, din cauza fenomenului de căutare a cerințelor,” a continuat el, susținând necesitatea de a evita adăugarea nejustificată de cerințe. „Așadar, cred că, atâta timp cât păstrează lucrurile simple și directe, cred că se poate menține în acel domeniu al accesibilității.”

Menținerea costurilor rezonabile pentru acest program va fi critică, afirmă oficialii, deoarece dacă prețul unitar al dronelor este prea ridicat, Forțele Aeriene nu vor putea produce suficiente unități. Totuși, în același timp, serviciul are cerințe de capacitate pe care trebuie să le îndeplinească, ceea ce poate duce adesea la costuri mai mari.

Găsirea acestui echilibru va fi o provocare pentru programul nascent CCA al Forțelor Aeriene, care are deja doi furnizori, General Atomics și Anduril, sub contract, alături de o bază paralelă (și secretizată) de dezvoltatori de software. Dar, deși există implicații reale de costuri pentru reducerea performanței, acest lucru nu înseamnă că guvernul ar trebui să ofere o scutire industriei pentru a găsi alte modalități de a evita prețurile mari, conform unui raport recent publicat de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

„Dacă [Forțele Aeriene] vor cheltui 30 de milioane de dolari pentru un avion, și vor obține ceva care este de 10 ori mai bun decât un F-35, ei bine, este greu de spus că fac o afacere proastă, nu?” a afirmat Gregory Allen, directorul Centrului Wadhwani pentru AI și Tehnologii Avansate de la CSIS, coautor al raportului.

„Dar dacă vor cheltui 30 de milioane de dolari pentru un avion — care este cam o treime din costul unui F-35 — și vor obține ceva care este doar o treime din performanța unui F-35, cred că este echitabil să ne întrebăm, este aceasta strategia corectă?”

Costuri și Capacitate
În loc să sacrifice neapărat capacitatea, Allen și coautorul său, Isaac Goldston, susțin că programul ar trebui să ofere oportunități pentru a găsi modalități inovatoare de a reduce prețurile.

„…[A]proape toată discuția despre reducerea costurilor în jurul CCA și al succesoarelor sale s-a concentrat pe sacrificarea performanței și duratei de viață, mai degrabă decât pe simpla îmbunătățire a eficienței operaționale a unei baze industriale aerospațiale și de apărare care este frecvent supraîncărcată și lentă,” scriu ei. „Economiile de costuri rezultate din sacrificarea performanței și duratei de viață sunt reale: un motor destinat să dureze 50 de ani va costa, desigur, mai mult decât unul destinat să dureze câteva luni. Dar acest program este, de asemenea, o oportunitate pentru Forțele Aeriene de a cere mai mult de la industrie și de a folosi presiunea competitivă pentru a obține rezultate mai bune.”

Allen și Goldston dau exemplul SpaceX, al cărei intrare pe piața dominată de ULA în urmă cu opt ani a contribuit rapid la reducerea prețurilor fără a sacrifica calitatea. Dezvoltările de acest tip, susțin ei, înseamnă că Pentagonul „ar trebui să fie sceptic” atunci când companiile afirmă că reducerile de costuri pot veni doar cu sacrificiul performanței.

„Natura succesului SpaceX a fost o dedicație fanatică față de reducerea costurilor și o disponibilitate de a integra vertical și de a dezvolta tehnologii în jurul seturilor de probleme existente care erau rezolvate într-un mod costisitor,” a spus Allen. Acest lucru a inclus gândirea inovativă, adăugând un exemplu în care SpaceX a evitat necesitatea unor cipuri scumpe, rezistente la radiații, alegând în schimb avionică redundantă alimentată de semiconductori disponibili comercial.

În această etapă, nu este clar exact ce va putea realiza CCA pe baza informațiilor publice, a spus Allen, evidențiind o lipsă de detalii despre caracteristici precum stealth și rază. Și există alte considerații de cost, cum ar fi R&D și întreținerea, care nu sunt capturate în mod clar într-un preț unitar, cu acestea din urmă reprezentând, tradițional, cea mai mare parte a costurilor unui program.

CCA, totuși, poate fi un program care, prin natura sa, poate schimba ecuația tradițională a costurilor.

Oficiali precum generalul David Allvin, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, au discutat despre eliminarea unor lungi lanțuri logistice de la CCA — însemnând probabil că dronelor le va lua în mod special mai puțin timp să fie înlocuite decât avioanele standard. Acest lucru poate însemna costuri mai mari de procurare pe măsură ce dronele sunt rapid înlocuite, dar atâta timp cât volumul de producție este suficient de mare, prețurile ar trebui să scadă datorită economiilor de scară, a rezonat Allen.

„Indiferent dacă obțin un bun raport calitate-preț, îmi rezerv dreptul de a păstra o opinie rezervată în această etapă,” a spus Allen. Totuși, el a remarcat că jocurile de război sofisticate desfășurate de CSIS sugerează că vasta majoritate a avioanelor vor fi distruse la sol, în loc de aer, în scenarii de tip război cu China, avioanele F-35 fiind la fel de vulnerabile ca CCA în acel scenariu. Având în vedere acest lucru, „probabil că nu avem nevoie de un avion care să fie și mai uluitor de capabil decât F-35, ceea ce avem cu adevărat nevoie sunt mai multe avioane.”

Certo, Allen și Goldston subliniază în raportul lor că Forțele Aeriene fac multe lucruri bine în abordarea lor CCA, cum ar fi separarea achiziției hardware și software, includerea firmelor non-tradiționale și angajarea în competiție continuă. Totuși, dacă Pentagonul va obține capabilitățile de care are nevoie pentru a câștiga o luptă viitoare, Allen a subliniat că industria trebuie să își asume riscuri, în special cele care ar putea pune în pericol profiturile.

Unele dintre acestea se întâmplă deja, a spus Allen, cum ar fi decizia Anduril de a lansa o nouă fabrică cu fonduri de investitori care ar putea produce platforme, precum CCA, din competiții pe care compania nu le-a câștigat încă. În mod similar, Northrop Grumman a avansat evident în propriile teste de zbor pentru avionul Model 437, produs de subsidiarele Scaled Composites, deși compania este secretizată în legătură cu planurile sale.

„Cred că este o validare incredibilă a înțelepciunii acestei abordări. Felicitări, Northrop, pentru că s-au crezut pe sine și au fost dispuși să investească banii investitorilor lor în asta,” a spus Allen. „DoD are nevoie ca companiile să fie dispuse să își asume riscuri financiare.”