Indiferent cât de performantă ar fi tehnica, eficiența muncii militarilor care o deservesc este esențială. La bordul Vânătorului de mine M 270 Sublocotenent Ion Ghiculescu echipajul se instruiește intens pentru misiunile viitoare.

Minele marine reprezintă una dintre cele mai mari amenințări de la Marea Neagră. Forțele Navale române sunt la datorie zi și noapte, iar marinarii militari fac tot posibilul pentru a asigura liberatea și siguranța căilor de navigație.

La bordul Vânătorului de mine M 270 Sublocotenent Ion Ghiculescu, instruirea este intensă. Nava comandată de locotenent-comandorul Denis Giubernea urmează programe de instruire specifice pentru lupta contra minelor. Nu este ușor, mai ales că echipajul este de 40 de marinari și sarcinile sunt multiple la bord.

Maistrul militar clasa a II-a Bogdan Bodorin are 33 de ani și încadrează o funcție de specialitate în cadrul serviciului de luptă senzori și armamente, adică lucrează în opsroom, camera de conducere a luptei.

Vânătorul de mine are echipaj mai mic, aşa că fiecare membru este policalificat. Bogdan, pe lângă funcţia sa de bază, execută cart la timonă şi este șef ambarcațiune.

Am executat misiuni internaționale cu dragoarele maritime, apoi am auzit de acest program cu vânătoarele de mine. Fiind tânăr și în putere, am considerat că trebuie să fac parte din primul echipaj al acestui vânător de mine. Pregătirea în Scoția a fost o adevărată provocare. Am fost instruiți de cei mai buni, consider eu, din Royal Navy. Ne-au antrenat cu simț de răspundere, ne-au stors de energie, dar am simțit când am dat mola spre țară că suntem pregătiți să operăm această navă.

 Maistru militar clasa a II-a Bogdan Bodorin

Povestea sa cu marina militară începe de copil. Pasiunea pentru meserie i-a fost insuflată de tatăl său, care a fost tot maistru militar de marină. Acesta a urmat liceul militar, apoi Școala Militară de Maiștri Militari a Forţelor Navale, promoție ‘92. Datorită rezultatelor bune, a ocupat o funcție la submarinul Delfinul.

L-a prins activ, a ieșit cu el pe mare și acolo și-a desfășurat toată cariera, până la pensie. Bogdan a fost fascinat de această capabilitate a României și şi-a dus acolo, de Ziua Porților Deschise, toți prietenii săi. Este foarte mândru de tatăl său şi nu uită cum prezenta submarinul tuturor. Acum îl sprijină în continuare, inclusiv cu copiii.

Dragostea pentru această profesie a început atunci când eram copil și-l priveam pe tatăl meu când venea acasă îmbrăcat în uniformă, fie cea neagră, cea albă sau de instrucție. Da, sunt fiu de marinar militar. Ştiam de mic ce înseamnă această meserie. Tata mi-a pus în balanță avantajele și dezavantajele reale.

Am cântărit foarte bine această decizie și am observat că nu este nimic banal în ceea ce facem și este total diferit de la o zi la alta, de la o săptămână la alta. Și avem foarte multe provocări și nu prea ajungi la plafonare, a afirmat Bogdan.

Maistrul militar clasa a II-a Bodorin a absolvit școala militară în 2012, aceeași specialitate ca tatăl său, armament și arme sub apă. Repartiția a fost la Dragorul martim 24. A participat la multe activităţi naţionale şi internaţionale cu navele din Divizionul 146 Nave Minare Deminare. Apoi a răspuns provocării numită vânător de mine. A plecat la pregătire în Marea Britanie cu camarazii săi.

Coeziunea echipajului a fost rapidă, deoarece cei de la FOST (n.r. instruirea colectivă a echipajului prin intermediul Fleet Operational Sea Training – FOST. Acesta este un program de instruire recunoscut la nivel mondial şi nici o navă a Royal Navy nu pleacă în misiune până ce nu a trecut prin aceste evaluări) ne-au pus în niște situații în care efectiv am depins unul de altul.

Scenariile exerciţiilor au fost atât de reale, cu fum, cu izolări electrice, cu găuri de apă reale. Au poligoane de antrenament exact ca în filme și ne-a fost de mare ajutor să lucrăm unul cu altul și să ducem treaba la bun sfârșit. La bord am mai multe calificări şi mi-a fost foarte greu, deoarece a trebuit să învăț de la fiecare serviciu de luptă câte ceva. Nu a fost uşor, dar cu puțină ambiție și pasiune sunt pe drumul cel bun.

M-am încadrat foarte bine la navă și toate rolurile ordonate le execut exemplar. Echipajul este unit, ne cunoaștem foarte bine, majoritatea suntem din divizion și am lucrat pe toate vapoarele acestei unități. Sunt mândru de ce am realizat până acum eu şi camarazii mei, indiferent de grad sau funcţie.

Recent am obţinut şi certificarea navei. A fost un moment de mândrie, să zic așa, pentru că este rezultatul final al tuturor eforturilor depuse. E sfârșitul unei etape, o să înceapă altele, sunt convins de aceasta, dar suntem toţi la datorie, gata de acţiune, chiar dacă am parcurs etape grele, epuizante, afirmă maistrul militar clasa a II-a Bodorin.

Fruntaşul Cristian Ohriniuc este radiotelegrafist. Este în armată şi la vapoare de patru ani. A lucrat la Dragorul maritim 30 timp de trei ani, după care s-a mutat la vânătorul de mine M 270. Este de loc din Iași. A îndeplinit o misiune externă cu Puitorul de mine și plase Viceamiral Constantin Bălescu în cadrul EUNAVFOR MED IRINI.

Pregătirea din Marea Britanie nu a fost ușoară, dar am avut colegi care ne-au ajutat și ne-am sprijinit unii pe alții. A fost o experiență unică, pe care nu am întâlnit-o în România. Cel mai greu a fost cursul FOST. Tehnica nouă a fost puțin dificil de învățat, dar ajutându-ne unii pe alții am reușit să o ducem la capăt. Acum am mai trecut un alt examen al vânătorului, al certificării. Niciun pas nu este uşor, din contră, dar cred că experiența pe care am dobândit-o în ultima perioadă mă va ajuta pe mine și camarazii mei să ne dezvoltăm.

 Fruntaş Cristian Ohriniuc

Am vrut să vin aici, la mare, de mic! Mi-am dorit să călătoresc cu vaporul. Mi-au plăcut comunicațiile, am avut impulsul acesta, iar acum fac ceea ce îmi place. Chiar din prima zi în marina militară, când am venit la divizion, am ieșit pe mare cu Puitorul de mine și plase și a fost o experiență extraordinară.

Mi s-a îndeplinit visul! Atunci am realizat că pot să fiu marinar, mai ales pentru unul venit de pe dealurile Iașului. Viața de gradat profesionit nu e așa roz și totuși am rămas aici în Constanța. Îmi place ceea ce fac, marina, îmi plac comunicațiile!, spune Cristian.

Fruntaşul Ohriniuc a acumulat experienţă, aşa că pasul către vânătorul de mine a venit inevitabil. A tras din greu la pregătirea din Scoţia. A fost şi este mult de învăţat. Muncă, efort, instruire, stres sunt doar câteva cuvinte, dar ce simte Cristian e mult mai complex.

Simți cum crește acest echipaj. Eu zic că suntem din același aluat. Toți avem această tragere către mare și marina militară. Aceasta ne unește!, spune el. (L. Irimia).