Emoționați și entuziasmați deopotrivă. Pentru fiecare în parte e prima ședință de tragere, după câteva săptămâni de instrucție la Școala de Instruire Interarme a Forțelor Navale  Viceamiral Constantin Bălescu. Însă toți ascund, în spatele uniformei, o poveste. Care le-a ghidat pașii până în ziua când au ales un nou drum.

Florentin Mihai Rusu rostește, mândru, o frază devenită cumva clișeu: Mi-am dorit dintotdeauna să urmez o carieră militară. Mă asigură că e sincer și că nu e prima dată când încearcă să intre în armată. Acum chiar a reușit.

Încă de mic am vrut să merg la liceul militar, însă am fost o fire mai mămoasă și mi-a luat ceva timp până să mă maturizez. Nu am avut colegi sau prieteni care să se fi orientat către zona aceasta militară, deci nu aveam informații prea multe. Poate dacă aș fi avut, m-aș fi zbătut mai mult să intru.

Acum are 22 de ani și, după ce a absolvit un liceu civil în Constanța, Mihai a îmbrăcat o uniformă, însă cea de pompier. Până recent, a ocupat funcția de servant pompier la Rafinăria Petromidia din Năvodari. Am ajuns să lucrez în acest domeniu la îndrumarea unui prieten. A fost o activitate care mi-a plăcut foarte mult, pentru că am avut șansa să avansez în carieră, inclusiv ca șef de tură și șef de grupă, la pompieri.

Ca orice tânăr, visa la o carieră lungă, însă lipsa unui salariu motivant și riscurile meseriei l-au determinat să-și reevalueze opțiunile. Să vă spun sincer, am renunțat din cauza banilor. În mediul privat nu se câștigă așa de bine și, să fim serioși, avem nevoie de bani ca să putem trăi decent, să ne întemeiem o familie.

Mihai îmi povestește că, acum doi ani când a avut loc o explozie la rafinărie, ar fi putut fi una dintre victime. El a avut noroc, nu și prietenul său.

Dacă vă aduceți aminte, acum doi ani a fost o explozie, urmată de un incendiu de mari proporții. Eram în prima linie. Norocul meu a fost că am primit un ordin să plec cu jumătate de oră mai devreme. Prietenul meu lucra în rafinărie, era operator chimist.

Dintre prietenii apropiați din prezent fac parte și mulți soldați, care l-au sfătuit să-și urmeze visul și să încerce să intre în sistem. Am participat la multe evenimente militare, inclusiv la Ziua Drapelului. Am fost invitat de un ofițer ca să filmez. Este un hobby mai vechi.

Mihai știe care sunt salariile în armată, nu am fost păcălit cu nimic. Mi-au plăcut disciplina și ordinea, iar aici, în stagiul militar pe care l-am efectuat până acum, am avut parte de toate acestea. Familia și prietenii sunt mândri de pasul pe care l-a făcut. Aici toți suntem colegi, suntem camarazi și am învățat că nimeni nu rămâne în urmă. Sper să am parte de o carieră frumoasă și să am multe satisfacții. Le sugerez tuturor să ia în calcul un astfel de pas.

Carmen Niță este o tânără de 24 de ani care este soție și mamă și, de scurt timp, militar. Carmen a învățat să iubească uniforma după ce s-a căsătorit cu un militar. Pașii i-au fost ghidați chiar de socrul ei, militar cu peste 35 de ani de experiență. Mi-am dorit să intru în sistem de ceva timp și am și încercat de câteva ori, ca soldat. Nu a fost nevoie să mă convingă soțul și socrul meu să fac acest pas. M-au încurajat, la fel și părinții mei, chiar dacă nu sunt în sistem.

Carmen este tot din județul Constanța, iar faptul că va lucra într-o unitate aproape de casă a fost ceea ce a cântărit cel mai mult în luarea deciziei. Până acum pot spune, cu toată sinceritatea, că iubesc absolut totul, de la trageri la sarcinile de zi cu zi. Am tras și cu pistolul mitralieră, nu am avut niciun incident.

În ultimii ani, de fiecare dată când încerca să intre în sistemul militar, lumea îi spunea tot felul de lucruri descurajante. Cel mai des, că e greu. Se aud în afară mai multe păreri, deloc adevărate. Eu oricum știam la ce să mă aștept, având doi militari în familie.

Deși e tânără și plină de energie, Carmen ar alege o muncă de birou, pentru început. Am un copil de trei ani, merge la grădiniță și chiar dacă am ajutor din partea soacrei, copilul este încă mic. Eu aș fi vrut mult mai multă acțiune, să mă instruiesc mult pe teren, dar cariera mea abia începe.

Carmen a lucrat, ani buni, ca ospătar, apoi a fost bucătăreasă, dar mediul militar i se pare o cu totul altă lume. Vreau să profit de fiecare oportunitate care se va ivi, visez la o carieră de subofițer.

Cu soldatul Alexandru Cătălin Minea am stat de vorbă la scurt timp după terminarea primei ședințe de tragere. Emoțiile trecuseră, nu și entuziasmul. Sunt aici de aproximativ trei săptămâni. Dacă știam că armata mi se va potrivi atât de bine, cred că făceam pasul acesta cu mult timp în urmă.

Din păcate, am auzit și eu, de-a lungul timpului, tot felul de păreri despre sistem, nu toate bune, evident. Și vorba aceea cum că armata n-are logică este departe de ce am văzut eu până acum. Orice lucru pe care l-am făcut, de la instrucție la activități de ordine și curățenie, toate lucrurile au o logică.

Alexandru are 36 de ani și a ales să vină în armată pentru că a vrut o schimbare. După o carieră de profesor de educație fizică și sport, la Liceul Ovidius din Constanța, unde a avut rezultate foarte frumoase cu elevii, și multe satisfacții, a îmbrăcat haina militară.

Am reușit să ne calificăm de trei ori la competiții la nivel național, la șah și la fotbal. Aș vrea să subliniez faptul că așa cum șahul e un sport al minții, la fel și armata implică mult antrenament, dar nu fără să gândești.

După cele câteva săptămâni de instrucție, Alexandru și-a găsit locul. Le recomand tuturor tinerilor care nu-și găsesc încă busola să facă pasul acesta. Ar fi util măcar să se intereseze, să nu asculte vorbele unora care spun lucruri neadevărate despre armată.

Familia l-a susținut în permanență, iar decizia a venit spontan, văzând că au fost scoase locuri la soldați și gradați profesioniști. În cele câteva săptămâni de când e la Școala de Instruire Interarme a Forţelor Navale Viceamiral Constantin Bălescu din Mangalia s-a concentrat pe învățat.

Instructorii sunt foarte bine pregătiți și, ca fost cadru didactic, am rămas plăcut surprins. Este un mediu bun, un mediu educativ, care te disciplinează, care practic îți fortifică punctele slabe. Mi-am propus să dau mai departe la subofițeri sau chiar la ofițeri. Îmi doresc doar să fiu sănătos și, chiar dacă am o vârstă,  mă simt pregătit și vreau să merg mai departe.

Mi-a plăcut, până acum, fiecare activitate desfășurată aici, de la sectoare și curățenie până la ședința de tragere. Tot ce fac aici, fac cu plăcere. Este o meserie demnă și cred că stagiul militar obligatoriu ar trebui reintrodus. Am planuri mari, vreau să mă pregătesc, în continuare, să devin maistru militar, dar iau fiecare etapă pe rând.

Soldat Florentin Mihai Rusu

Suntem tineri și ne înțelegem foarte bine. Mă bucur că sunt multe fete în această promoție și că am simțit, încă din prima zi, că toți suntem egali. Ne ajutăm între noi în funcție de ce sarcină primim și mă bucur că munca de echipă este apreciată.

Soldat Carmen Niță

Armata s-ar potrivi mănușă celor care vor să se cunoască pe sine. Sunt foarte multe lucruri de învățat la fiecare tragere, trebuie să cunoaștem bine fiecare caracteristică și tehnică în parte. Recent, îi spuneam unui instructor că, de când am venit, entuziasmul meu crește de la o zi la alta.

Soldat Alexandru Cătălin Minea

(A. Motoc).