Cazul Nicușor Dan-puiuț al Securității a explodat, prin prezentarea publică a unui document ce atestă felul în care acesta a colaborat cu securiștii în calitatea sa de elev olimpic la matematică.

Această prezentare publică a stârnit multă emoție în taberele politice aflate în confruntare pentru București. Pe mine nu m-a mirat acest lucru; sunt din aceeași generație cu Nicușor Dan, el e mai mare ca mine cu vreo șase luni, și mecanismele prin care erau recrutați de către Securitate mai ales elevii cu rezultate superioare îmi sunt familiare. Și eu am fost cel mai bun la fizică și matematică la nivelul liceului meu din Câmpia Turzii, unul dintre cele mai bune din județul Cluj, dar n-am prins loturile naționale olimpice. Eram deficitar la capitolul obediență și mai aveam și nota scăzută la purtare pentru că nu prestam corespunzător la învățământul politic. Dar noi îi știam pe cei ca Nicușor Dan, nici nu erau mulți, îi izolăm sau pedepseam, după caz și corespunzător vremurilor. Nu vă gândiți la lucruri complicate: mai un șut în fund, mai un tras de urechi pentru faptul că turnau la securiști.

Că Nicușor Dan e încă un securică din USR nici nu e mare știre, e unul în plus la câți sunt acolo. Dacă era vreun primar bun, această știre era trecută cu vederea. Faptul, însă, că a mințit prin omisiune îl încurcă rău în campanie, unde el a insistat mereu asupra calității sale de fost olimpic la matematică. Însă dacă peste asta se lipește și eticheta de turnător al colegilor lui de lot olimpic, imaginea lui se prăbușește. Desigur că pentru cei fanatizați nu contează, însă la nivelul electoratului USR mai există o categorie importantă, cea a intransigenților, care nu înghit așa ceva. Nicușor Dan, însă, a reacționat exact ca un turnător. A zis textual și citez „Nu am semnat niciun angajament!”, de parcă de asta ar fi fost acuzat. Nu de asta a fost acuzat, ci de faptul că a turnat sub nume personal niște colegi de lot olimpic. Mai mult, în comunicatul dat imediat de către el a recunoscut situațiile și, și mai mult, în creierii nopții și-a șters postarea de recunoaștere îngropându-se, după părerea mea, și mai tare din punct de vedere mediatic și întărind eticheta de mincinos, de care nu va mai scăpa.

UM-urile de presă au sărit disperate în apărarea sa în mod total neargumentat, acuzând, vezi Doamne, PSD că a conceput acest document și că acest document este unul fals. Se face apel la CNSAS. Dar vă întreb eu, prieteni goldiști, cine să mai aibă încredere în CNSAS după episodul Băsescu-Petrov, verificat de nu știu câte ori în 20 de ani și abia după 20 de ani, cu forcepsul, când a fluierat în biserică Băse, i s-a găsit și calitatea pe care o avea dintotdeauna, aceea de turnător? Dar cel mai tare l-a apărat pe Nicușor Dan însuși „maestrul nervos”, după cum l-a poreclit Robert Turcescu, anume Ion Cristoiu, care a concluzionat că acest scandal ar îngropa-o de fapt pe Gabriela Firea, iar în sprijinul argumentației sale Cristoiu a prezentat o teorie abracadabrantă, dar demnă de un apărător al Statului Paralel și al generalilor-interlopi, așa cum din păcate a ajuns să fie Cristoiu, metamorfozându-se grav în ultimele săptămâni. La fondatorul EVZ funcționează și instinctul de conservare, el însuși fiind un informator dovedit al Securității. A turnat sub numele de cod Coroiu (există documente și supraviețuitori care au depus mărturii legat de asta), iar acest defect de biografie a lui Cristoiu a fost mereu exploatat în cazul său de securiști, precum ar fi Coldea, care știu bine povestea lui de care n-a fost în stare să se debaraseze printr-o spovedanie publică.

Ultimul pe listă apărătorilor lui Nicușor Dan este (nu putea să lipsească) Cornel Nistorescu, cel mai bogat jurnalist din Europa – are acest titlu la activ, cel mai bogat jurnalist din Europa, repet, dar la el este de înțeles. Îl apără pe turnătorul Nicușor Dan până la ultimul ban dat pe tramvaiele de la Arad cumpărate pentru București de la sponsorul său, proprietarul fabricii Vagoane Arad, care este tot omul lui Coldea. Oricum, Cristoiu și Nistorescu sunt doi rezerviști ai presei, așa îi botezăm de astăzi, de care va fi necesar, din păcate, să ne ocupăm. Am doar două dileme:

Dacă foștii colegi ai lui Nicușor Dan, cei turnați de către el în adolescență, vor confirma acest lucru sau vor prefera tăcerea sau, de ce nu, poate vor prefera să mintă la rândul lor și să-i ia apărarea fostului lor coleg turnător.
Dacă și cine dintre foștii elevi ai lui Cristoiu va face efortul să-l descarcereze pe „maestrul nervos”, ce s-a îngropat brusc sub presiunile lui Coldea și ale Statului Paralel, exact când îl aștepta o bătrânețe senină, dar și interesantă.

(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Autor: Cozmin Gușă