Laurent Guyénot își continuă lectura lui Huntington:
„Una din marile forțe ale Chinei este excepționala solidaritate etnică dintre chinezii din China și chinezii din diaspora instalați în străinătate câteodată de mai multe generații. Pentru chinezi «sângele apă nu se face» (blood is thicker than water), încrederea și angajamentele depind de contacte personale, nu de contracte, de legi sau documente legale”. Această faimoasă „rețea de bambus” (bamboo network) le dă chinezilor din străinătate un mare avantaj în comerțul cu China. Omul de stat singaporean Lee Kuan Yew a spus: „Noi suntem de etnie chineză […]. Noi împărțim anumite caracteristici în virtutea culturii noastre și a strămoșilor comuni […] Oamenii resimt o empatie naturală pentru cei cu care împart atributele lor fizice. Această conștiință a existenței unei proximități este îmtărită de o bază lingvistică și culturală comună. Acestea facilitează încrederea și relațiile care sunt baza tuturor raporturilor în afaceri”.
Subliniez că această puternică solidaritate etnică este încurajată de confucianism și de venerarea strămoșilor. Aceasta din urmă – venerarea strămoșilor – este atât de puternică în China încât Biserica Catolică a renunțat să o mai combată în 1939 și a declarat-o excepțional ca licită pentru catolicii chinezi. Vă trimit la articolul meu despre „elogiul cultului strămoșilor” pentru acest subiect care ar trebui să fie în inima dezbaterii despre civilizații (Laurent Guyénot, op. cit.).
Într-un articol viitor ar trebui să ne ocupăm, pe aceleași baze teoretice și documentare, despre trecutul și viitorul lumii islamice.
Petru Romoșan



