Magnus Lüning, comandantul Regiunii Militare Centrale, susţine că Garda Naţională nu are capacitatea de a accepta toţi cetăţenii care intenţionează să se alăture. El are peste 40 de ani de experienţă în Marină şi descrie că există o lipsă de facilităţi, instructori şi materiale pentru a putea instrui avalanşa de voluntari care s-au înscris în ultimele 24 de luni, conform unui reportaj El Pais.

În 2022 au primit 29.000 de cereri, cu 700% mai multe decât în anul precedent. Comandantul subliniază, în biroul său din cazarma Kungsängen, că, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, forţele armate suedeze au fost reduse la minimum, armata a fost redusă cu 90%, iar forţele sale navale şi aeriene cu aproape 70%. Investiţiile anuale în apărare au scăzut de la 3% din PIB la aproximativ 1%, dar acest lucru se schimbă acum. „În ultimii ani, tendinţa a fost complet inversată, dar o schimbare de această magnitudine necesită timp”, spune Lüning.

Armata de rezervişti care formează Garda Naţională este unul dintre pilonii sistemului de apărare. Kristina Syk, membră a Asociaţiei Suedeze de Apărare, a petrecut ultimii 15 ani lucrând la dezvoltarea apărării totale sau integrale. „Când am început, era un concept mort. Baza legală era încă în vigoare, dar nimeni nu lucra la ea şi majoritatea cetăţenilor uitaseră de existenţa ei”. Expertul adaugă că, în a doua jumătate a secolului trecut, „întreaga populaţie era conştientă că trebuie să se implice în caz de război”.

Apărarea totală a început să reapară în 2014, anul în care Rusia a anexat ilegal peninsula ucraineană Crimeea şi au început luptele în regiunea Donbas. Trei ani mai târziu, serviciul militar obligatoriu atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei a fost restabilit, deşi afectează acum o mică parte a tinerilor care ajung la vârsta majoratului, selectaţi în fiecare an pe baza diferitelor criterii. Cu toate acestea, se preconizează că numărul recruţilor va creşte progresiv până în 2035.

Guvernul de dreapta care a fost format în toamna anului 2022 a dat un nou impuls apărării cuprinzătoare. Ulf Kristersson, premierul conservator, a declarat la scurt timp după venirea la putere că „componentele civile ale apărării totale au căzut în uitare” şi a anunţat că guvernul său va promova „rezistenţa populaţiei în faţa ameninţărilor hibride, cum ar fi atacurile cibernetice”. Un exemplu clar în acest sens a fost crearea Ministerului Apărării Civile, un caz unic în Uniunea Europeană şi un pas pe care Kristina Syk îl descrie ca fiind „crucial”.

Ministrul Apărării Civile, Carl-Oskar Bohlin, în vârstă de 38 de ani, a insistat că scopul său este să se asigure că, dacă este necesar, „întreaga societate se aliniază efortului de rezistenţă împotriva agresorului” pentru a „păstra existenţa statului”. La sfârşitul lunii ianuarie, Bohlin a anunţat că tinerii cu experienţă în domeniul primului ajutor sau al producţiei şi transportului de energie electrică vor trebui să urmeze cursuri de formare pentru a putea ajuta administraţiile locale în cazul izbucnirii războiului.

Kristersson, Bohlin şi alţi membri ai guvernului suedez au reiterat în ultimele trei luni că există un risc real de confruntare cu Rusia în următorii ani. „Dacă nu eşti dispus să aperi Suedia, nu eşti cetăţean suedez”, a declarat premierul în ianuarie, înainte de a adăuga că „naţionalitatea suedeză nu este doar un document care îţi permite să călătoreşti în lume”. Liderul opoziţiei, fostul premier social-democrat Magdalena Andersson, a fost extrem de critică faţă de mesajele alarmiste ale guvernului care, potrivit ei, „generează multă anxietate”, în special în rândul minorilor. „Situaţia este foarte gravă, dar trebuie să fie clar că nu suntem pe punctul de a intra în război”, a spus Andersson.

Dacă Suedia ar suferi o agresiune străină, guvernul ar putea mobiliza legal orice cetăţean cu vârsta cuprinsă între 16 şi 70 de ani; Ziua de lucru ar fi extinsă la 60 de ore pe săptămână, vacanţele ar fi suspendate şi numai serviciile esenţiale ar rămâne operaţionale.

Guvernul suedez a anunţat, de asemenea, că investiţiile în forţele armate vor creşte cu 30% în acest an, ajungând la 2% din PIB, ţinta minimă de cheltuieli stabilită de NATO. Un sondaj de opinie realizat anul acesta de Ministerul Apărării a constatat că 81% dintre suedezi susţin o creştere a bugetului militar. În plus, diverse sondaje recente plasează Finlanda şi Suedia ca fiind cele două state membre ale UE în care o mare parte a populaţiei ar fi dispusă să „lupte pentru ţară” (aproximativ 65%, de peste trei ori mai mult decât în Germania, Italia sau Spania). (F. Jipa).

Sursă foto: SMG Suedia