În timp ce atuul Israelului este o armată puternică, Hamas se bazează pe suferinţa palestinienilor şi soarta celor 130 de ostatici, din care nu se ştie câţi mai sunt în viaţă, pentru a forţa oprirea luptelor.

Poporul palestinian a pierdut, însă, cel mai mult, de la vieţi umane la proprietăţi şi afaceri. Hamas declară că peste 30.000 au murit, peste 70.000 sunt răniţi, au casele şi afacerile distruse. Condiţiile grele de trai ale palestinienilor sunt folosite de Hamas pentru a forţa oprirea înaintării armatei Israelului.

Un acord pentru încetarea focului pentru şase săptămâni, pe timpul Ramadanului, este ţinut în aer de Hamas, care nu vrea să transmită Israelului lista cu ostaticii aflaţi în viaţă. Conform unei declaraţii de sâmbătă a şefului Mossad, David Barnea, după întâlnirea cu şeful CIA, Bill Burns, din Iordania, Hamas ar dori să prelungească războiul şi pe timpul Ramadanului tocmai pentru a creşte presiunea internaţională asupra Israelului.

„În acest stadiu, Hamas îşi consolidează poziţia ca şi cum nu ar fi interesată de un acord şi se străduieşte să extindă războiul în regiune în timpul Ramadanului în detrimentul populaţiei palestiniene din Fâşia Gaza”, a precizat Mossad, conform Times of Israel.

Dacă la nivel tactic, Israelul câştigă fără probleme războiul şi controlează toată Gaza, mai puţin oraşul Rafah, la nivel strategic Hamas pare în avantaj. Tot mai multe ţări, inclusiv SUA şi state membre UE, aliaţi tradiţionali ai Israelului, cer soluţia a două state pentru regiune şi retragerea israelienilor din teritoriile ocupate.

Din punct de vedere militar, armata Israelului a zdrobit cu uşurinţă brigăzile Hamas, dar nu a reuşit să atingă cele două obiective importante, eliberarea ostaticilor şi prinderea sau eliminarea principalului lider Hamas care a dat ordinul pentru atacul din 7 octombrie.

Israelul a demonstrat că poate să mobilizeze peste 300.000 de rezervişti şi să-i trimită în luptă în câteva săptămâni. Cu toate acestea, Israelul este poate singura ţară care nu-şi permite un război de durată din cauza faptului că este înconjurată de state arabe, iar ţări puternice, precum Rusia, Turcia, Iran, susţin mişcarea de eliberare palestiniană, care are şi un sprijin puternic în principalele capitale occidentale unde s-au organizat marşuri în favoarea palestinienilor.

S-a ajuns până acolo încât preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat sâmbătă că Ankara „sprijină ferm” grupul terorist palestinian Hamas. „Nimeni nu ne poate face să calificăm Hamas drept organizaţie teroristă”, a spus el într-un discurs la Istanbul. „Turcia este o ţară care vorbeşte deschis cu liderii Hamas şi îi susţine ferm”. Erdogan a făcut aceste precizări în timp ce Hamas este listată ca organizaţie teroristă de către SUA, Israel, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări.

Din primele lecţii învăţate, rezultă că Israelul nu a reuşit să prevină atacul, principalele instituţii de forţă, precum Armata, Mossadul şi Shin Betul au fost concentrate pe luptele interne declanşate de reformele în justiţie ale lui Netanyahu, care au dus la proteste violente şi scindarea societăţii.

De altfel, chiar preşedintele Joe Biden a declarat sâmtătă la un post de televiziune că Netanyahu „face mai mult rău Israelului decât bine”. Biden a sugerat că vrea să meargă din nou în Israel şi a precizat că intrarea armatei Israelului în Rafah ar putea face zeci de mii de victime, dar cu toate acestea nu va abandona niciodată Israelul şi nu va opri livrările de arme şi muniţii.

Prin acţiunea din 7 octombrie, organizaţia Hamas a dus la distrugerea oraşelor din Gaza, la zeci de mii de victime, nu a reuşit să implice direct în conflict statele vecine sau organizaţiile extremiste precum Hezbollah, dar este aproape de atingerea unui obiectiv strategic, formarea statului Palestina. În plus, ţări care încercau refacerea relaţiilor cu Israelul, precum Turcia, sunt acum total de partea organizaţiei şi cauzei palestiniene.

Luptele din Gaza nu mai pot dura mult, deoarece presiunea internaţională referitoare la starea palestinienilor este una foarte mare, aşa că următoarele mişcări făcute de Israel şi Hamas ar putea fi determinante pentru a stabili cine a câştigat războiul. Hamas pune condiţii pentru un acord de încetare a focului greu de acceptat pentru Israel. Fără să ofere nicio garanţie despre starea ostaticilor, cere eliberarea tuturor deţinuţilor, inclusiv a celor care au participat la masacrele din 7 octombrie, încetarea completă a luptelor şi retragerea militarilor israelieni.

Ca să-şi declare victoria, Israelul are nevoie să elibereze ostaticii şi să-l prindă pe liderul Hamas Yahya Sinwar, care s-ar ascunde în Khan Younis sau Rafah. Toate încercările armatei, inclusiv prin incursiuni ale forţelor pentru operaţii speciale, au eşuat şi doar trei ostatici au fost eliberaţi în două operaţiuni separate.

Fără un acord de încetare a focului, singura carte nejucată a Israelului este ocuparea oraşului Rafah, unde sunt peste 1,2 milioane de refugiaţi, lucru parcă dorit de Hamas. Biden a avertizat deja că ar fi depăşită o linie roşie intrarea în Rafah, estimând pierderi de zeci de mii în rândul palestinienilor. Acest curs de acţiune ar forţa comunitatea internaţională să ia o atitudine şi mai severă împotriva Israelului. (F. Jipa).