Sunt momente în viață când fiecare din noi are nevoie de un sfat. Dacă sfatul este bun, poate schimba vieți și cariere. În Batalionul 32 Cercetare-Supraveghere Mircea, din cadrul Brigăzii 18 Decebal din Timișoara, persoana care ascultă problemele militarilor – de aproape 20 de ani – este locotenentul psiholog Ciprian Angheluță, care știe să ofere sfatul potrivit, indiferent dacă problema vine din mediul profesional sau din afara lui.

Într-o zi obișnuită de muncă, locotenentul psiholog Ciprian Angheluță intră pe poarta unității sale – Batalionul 32 Cercetare-Supraveghere Mircea din Timișoara – pe la 7.50. Schimbă câteva vorbe cu militarul care a făcut serviciul de noapte. Îl întreabă dacă i-a fost frig sau poate prea cald, dacă a avut o noapte liniștită și dacă a avut parte de toate condițiile necesare.

Apoi intră în mijlocul militarilor din unitate, în locul unde-și beau cafeaua și-și fumează țigara de dimineață. Ia, astfel, pulsul zilei. Îi ascultă cum vorbesc, ce povestesc, ce-i macină și observă care e starea de spirit. După care merge în propriul birou.

Urmează câteva ore de completat hârtii, fișe psihologice, rapoarte. Profită de răgazul în care militarii își iau sarcinile în primire și își planifică ziua, pentru că este mai liber. Apoi, cam pe la ora 10, începe să-i bată la ușă, timid, câte-un militar. Fiecare cu problemele sale. Educatoarea mi-a zis că fiul meu se comportă diferit. Este cazul să mă îngrijorez? Psihologul îi dă sfaturile potrivite.

Pe la ora 12.00, își începe sesiunile de consiliere programate. Mulți vin pentru zona de performanță, pentru că sunt oameni foarte dedicați, care vor să urce pe scara ierarhiei militare, care se pregătesc din punctul acesta de vedere cu diferite aspecte psihologice, care caută răspunsuri, care vin în ședințe de coaching. Pentru zona asta de creștere, explică Angheluță.

Este vorba de militari care au oportunitatea unei funcții superioare și care au dubii, pentru că implică schimbări radicale în viața lor de zi cu zi: necesită relocare, resurse materiale sau simt, pur și simplu, o reticență la schimbare. În astfel de cazuri, programul de consiliere este dezvoltat pentru câteva săptămâni.

Ciprian Angheluță a insistat să facă serviciul militar, după ce a absolvit facultatea. Timp de șase luni, l-a îndeplinit la Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră Avram Iancu, după care a fost angajat la o școală generală.

A mai trecut și pe la o firmă privată, înainte să găsească un post liber de psiholog la Centrul Militar Zonal Timiș, în 2002. Patru ani mai târziu, s-a transferat la Brigada 18 Infanterie Banat (acum Brigada 18 Cercetare-Supraveghere Decebal).

În prezent este unul din cei doi psihologi militari care asigură nevoile psihologice ale garnizoanei, precum și a unităților din apropiere, cum sunt cele din Lugoj sau Caransebeș.

Este foarte clar că suntem puțini și dacă ar mai fi măcar încă doi pe brigadă ne-am putea împărți sarcinile mai bine, spune el.

Pentru că nu știu mai nimic despre specificul meseriei sale, îl întreb. Este foarte greu să ne imaginăm profunzimea aspectelor care intervin în activitatea militară. Asta datorită faptului că e un mediu de lucru în care procesul adaptării trebuie să se desfășoare foarte rapid. Militarii trebuie să dea dovadă de o responsabilitate foarte mare. Sunt o multitudine de factori care fac din această profesie o activitate un pic mai specifică.

Trebuie să fii alături de militar când merge în tabere, în misiuni, pe munte, în momentul în care face pază, pentru a ști ce se întâmplă acolo, pentru a ști la ce se expune. Doar așa îl poți ajuta practic.

Locotenent psiholog Ciprian Angheluță

Un militar nu are luxul să se deconecteze după opt ore de program, ci trebuie să fie pregătit 24/7, ceea ce necesită capacități specifice.

Îmi explică faptul că sarcina de bază a psihologului militar este de a crea instrumente și de a descoperi permanent modalitățile prin care militarii să fie într-o formă psihică la un nivel optim funcțional. Orice problemă care ar putea apărea s-ar repercuta asupra două mari zone: militarul în sine și sistemul militar. Spre deosebire de un psiholog civil, cel militar are – spus în mod plastic – doi clienți.

În acest moment ridic o sprânceană. Această dublă responsabilitate pare greu de balansat.

Tind să spun că psihologia militară, spre deosebire de cea civilă, este o artă, datorită faptului că trebuie să sădești încrederea în militar. Militarul trebuie să aibă încredere maximă în tine în momentul în care vine la birou.

În anii de activitate consideră că a reușit acest lucru. Învestindu-mă cu această încredere, nu ezită ca în momentul în care are o problemă să bată la ușa cabinetului, unde știe că indiferent ce aș avea de lucru las totul jos și el devine cel mai important. Asta contează foarte mult. Astfel s-a creat un liant, o legătură.

Atunci când intră în biroul psihologului, militarii brigăzii știu că gradele nu mai contează. Este o rețetă pe care a creat-o Ciprian Angheluță, pentru că, în mod normal, există o reticență sau un disconfort psihologic, după cum îmi explică.

Problemele cu care vin militarii sunt diferite. Există anumite probleme generate de sistem, de unitate, de responsabilitățile de zi cu zi, dar și probleme obișnuite cauzate de familie, de partener, de zona civilă, în general.

În momentul în care militarii au probleme existențiale sau diferite alte probleme la care nu pot face față, primul care știe este psihologul militar. Uneori, aș putea acoperi trei-patru ore pe zi cu probleme care nu au legătură cu funcționalitatea, ci cu viața civilă.

Cele care vin din zona militară, sunt rezolvate prin adaptare, înțelegere și reinserare. Prin ședințe de terapie, de consiliere ajungem să diminuăm impactul lor și să ne întoarcem la o zonă funcțională. Ca în orice instituție, poate apărea burnout-ul, stresul, dar de obicei găsim soluții, implicând și celelalte compartimente ale organigramei, transmite psihologul.

Locotenentul psiholog Ciprian Angheluță este de părere că pentru a putea înțelege problemele cu care se confruntă un militar trebuie să fii alături de el în toate contextele vieții sale profesionale.

Trebuie să fii cu el când merge în tabere, în misiuni, pe munte, în momentul în care face pază, pentru a ști ce se întâmplă acolo, pentru a ști la ce se expune. Doar așa îl poți ajuta practic, consider eu.

După ce a ajutat, peste 20 de ani, militarii brigăzii să navigheze mai ușor prin problemele lor de zi cu zi, fie din unitate, fie din afara ei, Ciprian Angheluță simte și el nevoia de schimbare.

În acest moment este în proces de transfer la Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu Sfântul Iosif cel Nou din Arad, care se află în administrația Spitalului Clinic Militar de Urgență Dr. Victor Popescu Timișoara.

Acum activitatea mea este împărțită în multe alte activități, printre care selecție, evaluare periodică. La Arad m-aș putea concentra doar pe partea de psihoterapie, aș îndrăzni să-i spun psihoterapie de performanță. Consider că aș putea să-i ajut mai mult pe militari pe partea de psihoterapie-intervenție. Aș putea face numai asta și aș putea fi dedicat, mărturisește el. (D. Luca).