Întotdeauna se întâmplă ca prevederile actelor normative să nu avantajeze pe toată lumea, ceea ce generează nu numai multe discuții în spațiul public, dar și nemulțumiri. Modificările legislative frecvente creează, uneori, probleme și specialiștilor care trebuie să le pună în aplicare. Un act normativ trebuie să fie concis, sobru, clar și precis, să excludă orice echivoc, redactarea fiind subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de destinatarii acestuia. Așa prevăd normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Avem însă multe exemple contra acestor dispoziții. În același act normativ, la un articol se dispune ceva, iar la altul se anulează sau restricționează, pentru o anumită perioadă, dreptul respectiv. Mă voi referi, la un asemenea exemplu, în rândurile următoare.

Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii prevedea, la art. 37, că atât cadrele militare în activitate, cât şi salariaţii civili, care au obținut titlul ştiinţific de doctor, beneficiază de un spor de 15% din solda de funcţie/salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care au titlul.

Prevederile respective au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009, care, la numai un an de la intrarea sa în vigoare, a fost abrogată de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Aceasta, în numai șapte ani de aplicabilitate parțială, a fost modificată de peste 30 de ori! Ne amintim reducerea cu 25% a soldelor/salariilor, a amânării aplicării dispozițiilor.

Prin Legea nr. 193/2016, a fost completată cu o dispoziție care prevedea că personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din solda funcției de bază/ salariul de bază, dacă îndeplinește cumulativ două condiții: își desfășoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul științific sau conducătorul instituției apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă; nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie.

A venit anul 2017 cu o nouă lege-cadru, 153, în cuprinsul căreia se preciza că prevederile se aplică etapizat, începând cu 1 iulie 2017. Aceasta prevedea că personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. De asemenea, se preciza că indemnizația respectivă nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și celorlalte drepturi bănești.

Până în ianuarie 2022, soldele/salariile trebuiau să ajungă la un anumit nivel, precizat în anexele legii. Nu s-a întâmplat așa, la sfârșitul fiecărui an apărea câte o ordonanță sau lege ce prevedea că sporurile, indemnizațiile etc. se mențin la același nivel ca în luna decembrie a anului precedent. De fapt, până acum, prevederile legii inițiale au fost modificate și completate de 55 de ori.

Şi a venit, la finele anului 2023, trenuleţul, OUG nr. 115. Referitor la personalul care deține titlul științific de doctor, precizează că acesta beneficiază de o indemnizație în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care se acordă lunar numai dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar.

O prevedere corectă, în principiu, că doar nu poți beneficia de indemnizație dacă ești doctor în finanțe și îți desfășori activitatea ca actor. La dispoziția subliniată mai sus, s-au emis precizări de aplicare. Nu pentru prima parte, cea cu 50%, că doar trenulețul spune că indemnizațiile, compensațiile și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se mențin la nivelul lunii decembrie 2023. De fapt, indemnizația, rămasă an de an la nivelul lunii decembrie a anului anterior, reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în anul 2017.

Pentru partea a doua, s-a considerat că nu este suficient să fie prevăzute în fișa postului atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea beneficiarului este valorificată în mod suplimentar. Astfel, s-a decis ca fiecare persoană care deține titlul de doctor să prezinte lunar, în scris, compartimentului financiar-contabil, cu avizul șefului nemijlocit, activitatea desfășurată, astfel încât să reiasă că este valorificată suplimentar.

De ce s-a venit cu această precizare în plus față de lege, n-am putut afla, deși am încercat. De ce este nevoie de hârtii în epoca digitalizării, este iarăși de neînțeles. Se dorește oare descurajarea celor care, prin muncă cinstită, caută să evolueze, să-și dezvolte aptitudinile intelectuale, doar pentru a se face economie la buget?

Un titlu de doctor reprezintă un avantaj financiar pentru acela care îl deține, dar, în același timp, este și în beneficiul instituției. Spun asta având în vedere și o decizie, din 2019, a Curții Constituționale, care aprecia că indemnizaţia pentru titlul științific de doctor face parte din categoria drepturilor salariale suplimentare, iar raţiunea acordării acesteia este încurajarea personalului plătit din fonduri publice de a participa activ în viaţa ştiinţifică, de a-şi perfecţiona cunoştinţele într-un domeniu dat şi de a-și îmbunătăţi performanţele profesionale la locul de muncă.

Întotdeauna se întâmplă ca prevederile actelor normative să nu avantajeze pe toată lumea, ceea ce generează nu numai multe discuții în spațiul public, dar și nemulțumiri. Modificările legislative frecvente creează, uneori, probleme și specialiștilor care trebuie să le pună în aplicare. Un act normativ trebuie să fie concis, sobru, clar și precis, să excludă orice echivoc, redactarea fiind subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de destinatarii acestuia. Așa prevăd normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Avem însă multe exemple contra acestor dispoziții. În același act normativ, la un articol se dispune ceva, iar la altul se anulează sau restricționează, pentru o anumită perioadă, dreptul respectiv. Mă voi referi, la un asemenea exemplu, în rândurile următoare.

Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii prevedea, la art. 37, că atât cadrele militare în activitate, cât şi salariaţii civili, care au obținut titlul ştiinţific de doctor, beneficiază de un spor de 15% din solda de funcţie/salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care au titlul.

Prevederile respective au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009, care, la numai un an de la intrarea sa în vigoare, a fost abrogată de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Aceasta, în numai șapte ani de aplicabilitate parțială, a fost modificată de peste 30 de ori! Ne amintim reducerea cu 25% a soldelor/salariilor, a amânării aplicării dispozițiilor.

Prin Legea nr. 193/2016, a fost completată cu o dispoziție care prevedea că personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din solda funcției de bază/ salariul de bază, dacă îndeplinește cumulativ două condiții: își desfășoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul științific sau conducătorul instituției apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă; nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie.

A venit anul 2017 cu o nouă lege-cadru, 153, în cuprinsul căreia se preciza că prevederile se aplică etapizat, începând cu 1 iulie 2017. Aceasta prevedea că personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. De asemenea, se preciza că indemnizația respectivă nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și celorlalte drepturi bănești.

Până în ianuarie 2022, soldele/salariile trebuiau să ajungă la un anumit nivel, precizat în anexele legii. Nu s-a întâmplat așa, la sfârșitul fiecărui an apărea câte o ordonanță sau lege ce prevedea că sporurile, indemnizațiile etc. se mențin la același nivel ca în luna decembrie a anului precedent. De fapt, până acum, prevederile legii inițiale au fost modificate și completate de 55 de ori.

Şi a venit, la finele anului 2023, trenuleţul, OUG nr. 115. Referitor la personalul care deține titlul științific de doctor, precizează că acesta beneficiază de o indemnizație în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care se acordă lunar numai dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar.

O prevedere corectă, în principiu, că doar nu poți beneficia de indemnizație dacă ești doctor în finanțe și îți desfășori activitatea ca actor. La dispoziția subliniată mai sus, s-au emis precizări de aplicare. Nu pentru prima parte, cea cu 50%, că doar trenulețul spune că indemnizațiile, compensațiile și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se mențin la nivelul lunii decembrie 2023. De fapt, indemnizația, rămasă an de an la nivelul lunii decembrie a anului anterior, reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în anul 2017.

Pentru partea a doua, s-a considerat că nu este suficient să fie prevăzute în fișa postului atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea beneficiarului este valorificată în mod suplimentar. Astfel, s-a decis ca fiecare persoană care deține titlul de doctor să prezinte lunar, în scris, compartimentului financiar-contabil, cu avizul șefului nemijlocit, activitatea desfășurată, astfel încât să reiasă că este valorificată suplimentar.

De ce s-a venit cu această precizare în plus față de lege, n-am putut afla, deși am încercat. De ce este nevoie de hârtii în epoca digitalizării, este iarăși de neînțeles. Se dorește oare descurajarea celor care, prin muncă cinstită, caută să evolueze, să-și dezvolte aptitudinile intelectuale, doar pentru a se face economie la buget?

Un titlu de doctor reprezintă un avantaj financiar pentru acela care îl deține, dar, în același timp, este și în beneficiul instituției. Spun asta având în vedere și o decizie, din 2019, a Curții Constituționale, care aprecia că indemnizaţia pentru titlul științific de doctor face parte din categoria drepturilor salariale suplimentare, iar raţiunea acordării acesteia este încurajarea personalului plătit din fonduri publice de a participa activ în viaţa ştiinţifică, de a-şi perfecţiona cunoştinţele într-un domeniu dat şi de a-și îmbunătăţi performanţele profesionale la locul de muncă. (I. Nedelcu).