Taiwanul este recunoscut de ONU, SUA, Marea Britanie, UE și qvasi totlaitatea națiunilor de pe Pământ ca parte a Chinei. Toată planeta recunoaste, în cadrul politicilor „O singură China”, Republica Populară Chineză (RPC) cu capital la ca „singurul guvern legitim al întregii China”. Acesta este un fapt simplu, juridic, istoric și nu poate fi falsificat de nici o propaganda mincinoasă, ori de unde ar veni ea.

În ciuda acestui fapt, Occidentul anglo-saxon, cu americanii în frunte, a sprijinit separatismul Taiwanului cu banii și infrastructura lor economică și politică. Mass-media occidentală scrie permanent despre Taiwan într-o manieră care face cititorul să perceapă Taiwanul ca o țară independentă, iar China a fost prezentată ca fiind o țară imperialistă care are „revendicări” asupra Taiwanului, făcând eforturi pentru unificare, în ciuda dorințelor de independență ale „poporului taiwanez”. Vă prezint un articol de la BBC care este exemplul perfect al unei astfel de manipulări.

Interesant pentru oricine citește acest articol (sunt cu miile astfel de texte publicate în ecosistemul de propagandă vestic) este că deși țările occidentale nu doresc distrugerea dialogului cu China, consideră însă că au dreptul, să mintă, printînd aceeași propagandă mincinoasă și plină de minciună. Ca atare vă invit să citiți articolul și să observați formularea de acolo: …Ea (China) vede insula de 23 de milioane ca o provincie separatistă care va fi în cele din urmă sub controlul Beijingului. „Vede”, „pretinde”, toate aceste verbe sunt concepute pentru a oferi cititorului impresia că Taiwan este o țară independentă și că China îi încalcă suveranitatea. Totul este conceput astfel încât Occidentul Colectiv să poată pretinde mai târziu că protejează democrația taiwaneză împotriva tiranului/invadatorului chinez.

Acest tip de manipulare a avut loc încă de la apariția comunicatului comun SUA-RP Chineză din anul 1979 în care se specific foarte clar că: „Guvernul Statelor Unite ale Americii recunoaște poziția chineză conform căreia există doar o singură China și Taiwanul face parte din China”. Declarația solemnă a fost citită de președintele Carter într-o emisie televizată special pentru poporul american. Aceast text nu a fost niciodată retras, modificat sau contestat oficial de nimeni din lume. Și totusi, în mod neoficial, lumea anglo-saxonă, continuă cu obraznicie să considere că furtul teritorial organizat de către Anglia din secolul rușinii poate și astăzi continua.

Iar cu ocazia alegerilor bine influențate de către SUA,din Taiwan, de acum câteva zile, propaganda de limbă engleză practic a luat foc. Alegerea unui individ din Taiwan ca să fie noul supus al hegemonului american nu ar fi trebuit să fie subiect de mare interes pentru presa occidental. Sărăcia, inflația, marile probleme economice, răboiul din Ucraina finanțat de către Occidentul colectiv, iată subiecte reale care ar fi trebuit să preocupe aparatul de propaganda american. Pentru propaganda occidentală, alegerile noului supus de pe insula Taiwan a reprezentant o noua formă de atac la adresa Chinei și suveranității sale teritoriale.

Pe de altă parte, în chiar comunicatele așa zisei armate taiwaneze, se specifică faptul că pe perioada alegerile, RP Chineză s-a abținut de la orice gest care ar fi vazut ca o iritare a alegătorilor taiwanezi. Ministerul Apărării din Taiwan a declarat că PLA se va menține la patrule regulate în „zona gri” ca element de descurajare împotriva Taiwanului, iar China este de așteptat să efectueze exerciții rapide în strâmtoarea Taiwan din martie a acestui an, pe măsură ce condițiile meteorologice se îmbunătățesc. Departamentul de apărare al insulei a remarcat că nu a observat nimic neobișnuit în natura activităților PLA în perioada alegerilor prezidențiale. Prin urmare, China a continuat doar elementele normale de activitate militară și anume antrenament zilnic de luptă, activitate militară combinată și menținerea monitorizării zonei de contact cu Taiwan în strâmtoarea cu același nume. Și totusi propaganda furibundă despre imperialismul Chinei a continuat nestingherită pe întreaga durată a alegerilor din insula rebelă Taiwan.

La o altă scară a manipulării, dar în exact același dictionar al continuității nedreptăților, ni s-a întâmplat și noua românilor, când furtul teritorial organizat de către Hitler și Stalin a continuat și după căderea URSS. Să ne amintim că puterile occidentale au refuzat arogant ca România să își reîntregească teritoriul mutilat. Mai mult astăzi vedem cum o cucoană de la Chișinău este premiată de tot felul de cetățeni germani, unul devenit primar la Timișoara, fără ca nimeni să observe lipsa de democrație, de pace și de prosperitate pe care Maia Sandu a adus-o Basarabiei. Observăm aceeași propagandă de conflict intern ca și în Taiwan, unde în numele menținerii furtului britanic de teritorii, un individ devine președinte al unei provincii rebele chineze, supuse hegemonului anglo-saxon, fiind lăudat de imperiile vestice și de puradeii săi pacifici cum ar fi Australia.

Desigur ca noul ales din Taiwan vorbeste de pace, de prosperitate, de demnitate. Identic cum a vorbit în campania sa electorală Volodimir Zelensky (Vladimir i-a fost numele real de când s-a născut, de doar câțiva ani Zelensky și-a ucrainizat numele mic, transformându-l în Volodimir). Dar printre vorbele taiwanezului supus Americii, observăm dorința lui feroce de a continua ruperea teritorială impusă cu forța de către puterile imperial ale secolului XX. Propaganda mincinoasă despre vointa poporului și votul democratic nu mai amăgesc pe nimeni. Taiwan fiind teritoriru chinez, orice recunoaștere a acestui individ ca președinte al insulei, practic duce direct la confirmarea politicii de furt teritorial. Recunoașterea unui președinte ilegal al unei insule rebele echivalează cu recunoașterea de facto a independenței acelea insule. Este exact ceea ce a pățit românia, când prin trădarea masivă a lui Ion Iliescu care a recunoscut independența republicii Moldova, acesta a ratificat si legalizat formal furtul provinciei Basarabie organizat de Germania nazisti și Rusia sovietică. Astfel avem astăzi două românii, iar SUa doresc prin interventia sa internă în Taiwan legalizarea furtului imperial al insulei din secolul trecut. Precedentul moldav pare a da idei actualilor imperiali de la Washington, Londra sau Tokyo.

De aceea trebuie explicat și statuat clar că Taiwan nu este o țară. Simplu și fără ezitare trebuie spus că Taiwan nefiind o țară nu poate fi nici independentă. Taiwan este parte a Chinei. Iar acest fapt nu reprezinta o conversație sau o negociere. Cu excepția cazului în care SUA dorește să-și retragă poziția oficială și să o schimbe, Taiwan nu are statut de țară nici în fața marțienilor. Iar declaratiile prilejuite de alegerea lui Lai Ching-te, nu schimbă cu nimic statul de provincie chienză a insulei. Împotriva evidenței istorice și juridice, a declarațiilor oficiale și tratatelor semnate de SUA, Departamentul de Stat sprijină neoficial și cu ascunsă fermitate independența Taiwanului și finanțează campanii pentru a promova această agendă în Taiwan și către publicul său intern.

Manualul Departamentului de Stat nu este diferit de cel folosit în Ucraina pentru a răsturna guvernul legal de la Kiev în 2014, declanșând un război care se desfășoară până astăzi și care a costat viețile a sute de mii de ucrainieni. Nu este diferit de ceea ce s-a întâmplat acum câteva zile în Serbia, unde „protestatarii” au ieșit în stradă în încercarea de a răsturna rezultatele alegerilor democratice care au dat câștig de cauză partidului lui Vucici. Chiar mă distram că așa zișii leaderi ai protestatrilor cereau ca pancartele să fie în limba engleză că să vadă sponsorii lor că ei execută la literă ordinele hegemonilor. Mă amuzam cu amărăciune că nimeni nu pare a observa că imediat ce interesele comerciale și financiare (adica la făcut bani pe spinarea altor națiuni și popoare) sunt deranjate, apar tot felul de grupuri locale care luptă din greu pentru alinierea țării lor la interesele occidentale. Toate facute în numele democrației. La fel și în Taiwan, la fel și în Ucraina. Nu este loc în lume, probabil că nici pe Marte nu va fi în viitor, să nu existe grupuri bine consolidate cu propagandă și bani care la un semn al guvernatorului american local să nu sară la bătaie și să provoace grave tulburări sociale. Moldova, Ukraina, Taiwan, Serbia, Venezuela și alte state sunt permanent supuse acestor presiuni pentru a se alinia necondiționat la fluxuri de interese non-naționale. Iar grupuri interne fac aceste jocuri tocmai pentru că fac parte din structura de influență mondială a occidentului. Trebuie analizate aceste similitudini comportamentale în diverse țări și observate modelele de lucru pentru a decoda tehnologia de destabilizare propagandistică folosită. Evident, aceste mecanisme de provocari și atac la adresa suveranității statelor care nu se aliniază cu interesele americane și/sau britance sunt intotdeauna devastatoare statelor atacate.

Numai așa vom înțelege că doar diplomația Chinei a făcut ca până acum să nu izbucnească un război în strâmtoarea Taiwan (fosta Formoza). Căci dacă era după pro americanii din insula rebelă, sigur astăzi SUA luptau cu China până la ultimul chinez din Taiwan, exact cum acum luptă cu Rusia, până la ultimul ucrainian din Ucraina.

Ca atare, atrăgând atenția asupra viitoarelor provocări la adresa Chinei pe tema provinciei rebele, voi sublinia faptul că indiferend de manipulările propagandistice și de alegeri, Taiwan rămâne parte a Chinei. Din punct de vedere istoric și juridic, din punct de vedere național și etnic, nu există nici o țară independentă pe această planetă cu numele de Taiwan.

H.D. Hartmann