Actualitate
Desfășurarea războiului de azi validează, încă o dată, consistența strategiei Trump
Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu, ar trebui să ne întoarcem în urmă cu exact trei ani, la 5 ianuarie 2021, atunci când intra în vigoare, oficial, normalizarea deplină a relațiilor Israelului cu a doua cea mai importantă monarhie sunnită din lume, încununând ani buni de eforturi diplomatice din partea (pe atunci, încă) președintelui american Donald Trump de a schimba total arhitectura celei mai fierbinți zone geopolitice de pe planetă.
Cu doar trei ani înainte, la finalul primului său an ca președinte, Donald Trump semnase recunoașterea Ierusalimului drept capitala statului evreu și decisese mutarea ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim.
Trecuse, în acel 5 ianuarie 2021, un singur an de la alt eveniment important care a condus la re-modelarea regiunii: în 3 ianuarie 2020, pe aeroportul din Bagdad, o dronă americană îl ucidea pe Qasem Soleimani, un legendar general iranian, comandantul batalionului Quds din Gărzile Revoluționare Islamice, unul dintre principalii artizani ai forțelor militare anti-americane din Siria, Liban și Irak. Deloc întâmplător, generalul Soleimani se afla în drum spre o întâlnire cu Adil Abdul-Mahdi al-Muntafiki, premierul șiit al Irakului de atunci. Soleimani era, se pare, creierul operațiunii de atacare a sediului ambasadei americane de la Bagdad, petrecută câteva zile mai devreme, la 31 decembrie 2019, atunci când militanții Forțelor de Mobilizare Populare – al-Hashd al-Sha’abi au pătruns în zona „verde” din capitala irakiană, fără a fi deranjate de către trupele de securitate locale.
Tratatele de normalizare a relațiilor dintre Israel pe de o parte și Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Maroc și Sudan pe de altă parte, dar și eliminarea lui Soleimani au desenat un alt Orient Mijlociu, clar diferit de ceea ce fusese până atunci. Lumea Golfului arab devenea neutru față de statul evreu, iar pe de altă parte Iranului i se fixaseră limitele pe care nu avea voie să le depășească. Americanii și-au pacificat, practic, aliații lor din zonă, iar iranienii au rămas doar cu victoriile din Siria și cu controlarea cvasi-totală a Libanului, prin intermediul Hezbollah.
La 15 septembrie 2020, cu câteva luni înainte de finalul primului mandat al președintelui Trump, acesta a mijlocit semnarea, la Casa Albă, a unui tratat istoric, supra-numit „avraamic”: Tratatul de pace, relații diplomatice și deplină normalizare între Emiratele arabe Unite și statul Israel. Acordul a fost numit „avraamic” pentru că era încheiat între națiuni constituite din urmașii fiilor patriarhului Avraam, Isaac (copilul patriarhului cu soția legitimă, Sara) și Ismael (fiul lui Abraham cu slujnica egipteancă Agar). Denumirea aceasta este cât se poate de simbolică, făcând referire la modul în care profetul Mahomed se raportează la Ismael chiar în Coran (sura a -II-a, 127-128):
„Și când Avraam și Ismail au ridicat temeliile Casei au zis: (…) Doamne fă-ne pe noi supuși Ție și fă din urmașii noștri o comunitate supusă Ție (…) Doamne trimite-le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale și să îi învețe Cartea”.
De altfel, Mahomed însuși aparținea tribului Quraișit, pe care tradiția islamică îl consideră ca descendent al lui Chedar, unul din fii lui Ismail. Bahrein și Maroc au fost următoarele monarhii arabe care au decis, tot în 2020, să-și normalizeze relațiile cu Israelul.
Cea mai importantă monarhie sunnită, Arabia Saudită a păstrat o neutralitate binevoitoare față de acest tratat. Binevoitoare din două motive: întâi pentru că ministrul de externe Faisal bin Farhan Al Saud a comentat acordul ca „putând fi privit drept pozitiv”, chiar dacă țara sa nu va normaliza relațiile cu Israelul înainte de semnarea păcii între statul evreu și palestinieni și, în al doilea rând, pentru că guvernul de la Riad, încă din 1 septembrie 2020 și-a deschis spațiul aerian pentru aeronavele israeliene care zboară către și din Emiratele Arabe Unite.
Mai mult, după ce l-au acuzat pe Trump că destabilizează Orientul Mijlociu cu inițiativa sa de normalizare a relațiilor dintre Ierusalim și statele arabe sunnite din Golf, democrații lui Biden au continuat, cu nonșalanță, politica precedentei administrații de a obține alăturarea saudiților la acordurile de pace avraamice. Ba chiar au păstrat sediul ambasadei americane în suburbia Talpiot a Ierusalimului, după ce își sfâșiaseră hainele de pe ei în 2017 că mută Trump ambasada într-un teritoriu cucerit în războiul de șase zile din 1967, adică fix acolo unde chiar legea americană o prevedea, conform Jerusalem Embassy Act din 23 Octombrie 23 1995.
Într-o mișcare clară de continuitate cu viziunea geopolitică a lui Donald Trump, în luna mai 2023, consilierul pentru securitate al lui Joe Biden, Jake Sullivan, a mers la Riad pentru a discuta cu prințul Mohammed bin Salman Al Saud’s planul american de normalizare a relațiilor monarhiei saudite cu Israelul. Prințul Salman a răspuns pozitiv, indicând condițiile sale pentru acest lucru: unele concesii care ar trebui făcute palestinienilor plus un acord de tipul articolului 5 din tratatul NATO, de garantare a securității de către americani.
Luna următoare, secretarul de stat Antony Blinken s-a dus și el la Riad în același scop, după care americanii l-au primit la Washington, în iulie, pe șeful Mossad, David Barnea.
La 28 iulie 2023, președintele american Biden a declarat următoarele: „there’s a rapprochement maybe under way between Saudi Arabia and Israel” (este în lucru o reabordare între Israel și Arabia Saudită), iar purtătorul de cuvânt al ambasadei saudite la Washington, Fahad Nazer, a replicat:, „Israel has a lot of potential, normalization can do wonders; trade, cultural exchanges, but for that to happen, for the kingdom to take that step, we need that core dispute to be resolved.” (Israelul are un mare potențial, putem să ne imaginăm normalizarea cu ei în comerț și schimburi culturale, dar regatul așteaptă să se încheie disputa centrală, cea cu palestinienii)” .
Revenind la geopolitica inițiată de Trump, iată că ceea ce se întâmplă acum, în urma atacului Hamas din 7 octombrie și a războiului început în Gaza, nu face decât să confirme justețea viziunii lui Donald Trump. Practic, monarhiile arabe din Golf, cele mai puternice economii din lumea arabă, asistă, de departe la lupta dintre israelieni și Hamas. Iar asta determină o poziție delicată pentru Turcia lui Erdogan, care critică extrem de vocal Israelul, dar nu recurge la alte măsuri (în fara celor retorice) împotriva Ierusalimului. Iranul, marea putere șiită, deși în curs de apropiere de monarhiile arabe sunnite, nu riscă nici el, oricât de mare i-ar fi armata o confruntare militară directă cu evreii. Iar Hezbollah, brațul înarmat al iranienilor în regiune, se mărginește, cel puțin deocamdată, la isterii verbale în lupta cu armata israeliană.
Soliditatea strategică a alegerilor făcute de către precedentul președinte american s-a observat încă din primele zile de după 7 octombrie 2023, atunci când reprimarea militanților Hamas a fost demarată în forță de către Țahal (armata israeliană) și mult-clamata „solidaritate” arabă nu a funcționat: saudiții și celelalte state din golf s-au mărginit să avertizeze asupra pierderilor de vieți omenești din rândurile civililor, iar Recep Tayyip Erdogan a organizat mai multe mitinguri de solidaritate cu cauza „poporului palestinian”.
De altfel, nici până astăzi, după trei luni de război, niciun stat musulman nu s-a angajat într-o dispută de altă natură decât cea verbală cu guvernul lui Benjamin Netanyahu. Teheranul, cel mai motivat și mai puternic dintre potențialii inamici ai evreilor, a preferat să condamne intervenția din Gaza, dar să nu intre în conflictul real.
Asasinarea, pe 2 ianuarie 2024, la Beirut a numărului doi din ierarhia Hamas, Saleh al-Arouri, tot de către o dronă, ar fi marcat, într-o altă arhitectură regională, o amplificare importantă a războiului din Gaza și o extindere a acestuia cel puțin în zona Malului de Vest (West Bank pentru occidentali, Cisiordania pentru arabi și Iudeea și Samaria pentru evrei). Doar că și de această dată răspunsul a fost tot… unul retoric. Erdogan a organizat un miting de protest, iar liderii iranieni au mai amenințat încă o dată cu contra-măsuri. Cea mai mare violență verbală a fost însă atinsă în cazul liderilor Hezbollah.
Acum să vedem câteva amănunte importante: în primul rând, al Arouri a fost născut în Malul de Vest, el nu era din Gaza. Era, deci, mai predispus unei colaborări cu Hezbollah, o mișcare șiită, în relații destul de reci cu sunniții din Hamas.
Deși el fondase aripa militară a Hamas, Izz ad-Din al-Qassam Brigades , rolul său de șef al aripii militare din Malul de Vest, nu era unul de prim-plan, atâta timp cât acolo nu există operațiuni militare ale Hamas. Deci, practic, contribuția sa la operațiunile Hamas era cel puțin neglijabilă, dar el a fost ucis ca un mesaj foarte clar transmis direct către Teheran, căci Saleh al-Arouri era omul iranienilor în Hamas și singurul capabil să coalizeze Hezbollah în vederea alăturări luptei efective duse de propria sa organizație în Gaza.
Al -Arouri a fost acuzat că a pus la cale atacul din 7 octombrie, dar acest lucru trebuie înțeles mai mult ca o figură de stil, căci el nu prea avea cum să ajungă în Gaza. De fapt, uciderea lui este o nouă avertizare pentru Iran, să nu intervină militar împotriva Israelului, fiind în același timp un avertisment clar și pentru Hezbollah.
Al-Arouri a fost arestat în Israel de câteva ori, dar a fost eliberat în 2010 și deportat în Siria, unde a ales să se stabilească, alături de liderul Hamas, Khaled Meshaal. Atunci când a început războiul civil din Siria, în decembrie 2011, Khaled Meshaal s-a mutat în Qatar, iar al – Arouri în Istanbul. Vice-liderul Hamas a părăsit Istanbulul în 2015, motivat fiind de decizia lui Erdogan de a se reconcilia cu Israelul.
Între timp, relațiile dintre Hamas și Hezbollah s-au deteriorat dramatic, ca urmare a războiului sirian. În acest conflict, șiiții din Hezbollah au luptat de partea președintelui Bashar al-Assad, în vreme ce premierul Hamas, Ismael Haniyeh ținea o cuvântare lacrimogenă în moscheea din Cairo, lăudând eroismul rebelilor sirieni și încheind cu îndemnul: „ Să spunem NU Iranului și Hezbollah-ului!”.
Libanul, care îl găzduia pe al-Arouri, este o țară capturată de către miliția șiită Hezbollah. La ultimele alegeri, cele din 2022, Hezbollah a obținut 18,56% din voturi, adică 13 din cele 128 de locuri din Parlament (64 alocate creștinilor, iar câte 27 șiiților și sunniților), iar alianța din care face parte s-a ales cu aproape 40% din voturi, adică cu 41 de mandate. Hezbollah participă și la guvernare cu 2 miniștri și încă 9 miniștri din partidele afiliate.
Pentru a vedea justețea viziunii lui Trump și în cazul libanez, să spunem că aliatul creștin principal al Hezbollah, Mișcarea Liberă Populară condusă de către Michel Aoun a ajuns la doar 20 de parlamentari și 8 miniștri, fiind egalată de către Forțele Libaneze, partid creștin condus de către Samir Geagea și apropiat… Arabiei Saudite (tot 20 de locuri).
Oricum, Hezbollah și aliații săi creștini domină componența noului cabinet libanez, deci guvernează Libanul. Poziție din care ar putea să atace Israelul prin nord. Iată de ce a fost atât de important să i se transmită un mesaj atât de clar prin asasinarea lui al-Arouri.
Liderul Hezbollah Hassan Nasrallah, pe de altă parte, își aduce foarte bine aminte războiul din iulie (Ḥarb Tammūz ) 2006, un conflict de 34 de zile, început prin tiruri asupra Haifei și terminat prin intrarea trupelor evreiești în sudul Libanului, război în care au murit 200 de evrei și vreo 1200 de libanezi. Acel război a dus la distrugerea infrastructurii libaneze din sud, demolarea unei mari centrale electrice și pierderea de către Liban a 22% din PIB-ul său (5 miliarde de dolari pierderi). Războiul respectiv nu a fost dus de Israel cu Libanul, ci cu Hezbollah, care a declanșat întreaga nebunie răpind doi soldați evrei. Motiv pentru care Nasrallah știe, de atunci încoace, foarte bine să „citească” liniile roșii trasate de către guvernul israelian.
Iată, deci, cât de bine a înțeles Donald Trump Orientul Mijlociu și cât de valabil rămâne planul său pentru regiune: pace între Israel și statele arabe din Golf, război împotriva milițiilor teroriste simultan cu intimidarea Iranului și a Hezbollah.
Oricât l-au criticat din 2017 până în 2020, democrații s-au văzut siliți să continue aplicarea viziunii lui Trump asupra Orientului Mijlociu. Iar desfășurarea războiului de azi validează, încă o dată, consistența strategiei Trump. Unde mai pui că astăzi a uitat toată lumea de sediul din Ierusalim al ambasadei SUA, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna…
Petrișor Peiu
Actualitate
NGA alocă 708 milioane de dolari Startup-ului Enabled Intelligence: Viziunea artificială, cheia noii generații de informații geospațiale!
Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA) a acordat startup-ului Enabled Intelligence un contract masiv, evaluat la până la 708 milioane de dolari pe o perioadă de maxim șapte ani. Parteneriatul strategic vizează antrenarea sistemelor de viziune computerizată bazate pe inteligență artificială, un pilon esențial pentru viitorul informațiilor geospațiale americane.
Programul Sequoia: Etichetarea datelor pentru ochiul AI din spațiu
Sub umbrela programului Sequoia, Enabled Intelligence va furniza servicii de etichetare a datelor. Această sarcină fundamentală permite sistemelor de inteligență artificială (AI) și învățare automată (ML) să discrimineze cu precizie între diverse obiecte în imagini. Concret, efortul implică învățarea sistemelor să proceseze imagini satelitare complexe și să identifice ținte de interes specifice, o capacitate crucială pentru monitorizarea globală.
O investiție record: Cel mai mare proiect de etichetare AI al Guvernului SUA
Efortul de etichetare a datelor reprezintă o capacitate fundamentală, în special pentru vastul program Maven al NGA. Oficialii NGA confirmă că acest contract reprezintă cel mai mare proiect de etichetare a datelor AI al guvernului american până în prezent. NGA a preluat gestionarea programului Maven de la Departamentul Apărării în 2022, integrând astfel această componentă vitală în strategia sa.
Contribuția NGA și parteneriatele strategice
„Contractul SEQUOIA va sprijini activitățile de etichetare a datelor pentru capabilitățile de AI și învățare automată (AI/ML) în domeniul informațiilor geospațiale (GEOINT) în cadrul mai multor programe și direcții din cadrul NGA și al membrilor comunității mai largi a Departamentului de Război (DoW) și a Comunității de Informații,” se arată într-un comunicat de presă emis luni de Enabled Intelligence. NGA, responsabilă cu colectarea și analiza imaginilor satelitare și aeriene, diseminează produse GEOINT, precum hărți 3D, către utilizatori din întregul guvern american, inclusiv lideri ai DoD și comandanți militari.
Un Startup specializat, in miezul securității naționale
Fondată în 2020 și finanțată prin capital de risc, Enabled Intelligence, cu sediul în Virginia, este specializată în etichetarea datelor AI pentru sistemele clasificate. Pentru programul Sequoia, firma a încheiat parteneriate strategice cu giganți precum BAE Systems, Vantor (fostul Maxar Intelligence), Whiteboard Federal și alți jucători importanți din industrie, consolidându-și astfel rolul esențial în modernizarea infrastructurii de informații a Statelor Unite.
Actualitate
Alertă de la supraveghetori: Programul naval de miliarde al Gărzii de Coastă, riscă blocaje și costuri exorbitante
Un organism de supraveghere guvernamental trage un semnal de alarmă serios cu privire la programul de construcție navală al Gărzii de Coastă, destinat să livreze o nouă clasă de nave esențiale pentru misiuni de aplicare a legii și de căutare-salvare. Biroul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) avertizează că decizia Gărzii de Coastă de a începe construcția înainte de a avea un design stabil al navelor Offshore Patrol Cutter (OPC) amenință cu „reparări costisitoare” și „întârzieri de program”.
Programul în cauză vizează înlocuirea vaselor învechite cu o nouă clasă de nave OPC, vitale pentru operațiunile de patrulare și siguranță maritimă. Pentru realizarea acestora, Garda de Coastă a contractat două companii: Eastern Shipbuilding Group din Florida pentru faza 1 și Austal USA din Alabama pentru faza 2.
Faza 2: Început sub amenințarea instabilității designului
Conform raportului GAO publicat marți, constructorul din faza 2, Austal USA, și Garda de Coastă au adoptat unele „bune practici” în timpul dezvoltării designului pentru faza a doua, inclusiv revizuiri colaborative care au facilitat decizii rapide. Însă, avertismentul principal al GAO este că „construcția OPC 5 a început în august 2024 fără un design stabil”. Continuarea construcției altor nave OPC din faza a doua înainte de stabilizarea designului, așa cum intenționează Garda de Coastă, „mărește riscul ca și faza a doua să se confrunte cu reparații costisitoare și întârzieri de program”.
Miliarde de dolari și intârzieri cronice
Programul de construcție navală, care prevede achiziționarea a 25 de nave OPC, va costa Departamentul de Securitate Internă (DHS) peste 17 miliarde de dolari. Raportul GAO a fost elaborat la solicitarea Comitetului pentru Transport și Infrastructură al Camerei Reprezentanților.
Anterior, în acest an, Garda de Coastă a oprit construcția a două dintre cele patru nave OPC pe care Eastern Shipbuilding le avea contractate ca parte a primei faze. Mai mult, programul pentru prima navă este întârziat cu cinci ani, conform GAO, semne îngrijorătoare ale problemelor structurale din program.
Faza 3: Decizii premature și lipsa de testare
Serviciul maritim plănuiește un contract pentru o a treia fază „după testarea dacă designurile existente îndeplinesc obiectivele de performanță ale OPC, ceea ce este în concordanță cu politica Departamentului de Securitate Internă”, se arată în raport.
Cu toate acestea, „este puțin probabil ca programul să aibă rezultatele testelor înainte de a începe activitățile de achiziție pentru faza 3, cum ar fi dezvoltarea cererii de propuneri”, se subliniază în noul raport. GAO sugerează că „încorporarea cunoștințelor dobândite din testare – precum și alte practici de vârf în construcția navală – în procesul de achiziție pentru faza 3 ar putea ajuta Garda de Coastă să ia decizii de investiții mai bune și ar putea îmbunătăți punctualitatea livrărilor viitoare de OPC.”
Reacția DHS: Respingere și flexibilitate asumată
Jeffrey Bobich, directorul de management financiar al DHS, a apărat decizia agenției de a autoriza construcția în faza a doua înainte de atingerea parametrilor de stabilitate a designului sugerați de GAO. El a susținut că Garda de Coastă a stabilit „cerințe minime suficiente pentru maturitatea designului înainte de construcție”.
De asemenea, Bobich nu a fost de acord cu o recomandare GAO de a stabili un acord formal privind modul în care atât Marina, cât și Garda de Coastă vor supraveghea activitățile de construcție ale Austal pe viitor. „Garda de Coastă menține că coordonarea existentă cu supraveghetorul de construcție, conversie și reparații este suficientă și prezintă un front unit contractorului”, conform unui răspuns scris inclus în raportul GAO.
Totuși, Bobich a fost de acord cu două recomandări separate: revizuirea obiectivelor de cost de bază ale programului și evaluarea planurilor pentru un contract de faza a treia, ținând cont de problemele apărute până în prezent. „Ca parte a acestei evaluări, orice planuri dezvoltate pentru Faza 3 trebuie să rămână flexibile pentru a ține cont de condițiile în evoluție ale programului”, a scris el.
Actualitate
Planul de pace Trump pentru Ucraina: Garanțiile de securitate, piatra de incercare a unui acord secret
Zvonurile privind un acord preliminar între Ucraina și Statele Unite pentru a pune capăt războiului cu Rusia au agitat scena internațională marți, însă marea întrebare rămâne forma viitoarelor garanții de securitate, potrivit analiștilor de la Atlantic Council. Săptămâna trecută, administrația Trump a șocat lumea, prezentând Kievului un „plan de pace” în 28 de puncte. Acesta includea cereri controversate, considerate de unii parlamentari americani drept o „listă de dorințe” a Rusiei, cum ar fi cedarea de către Ucraina a unor teritorii pe care Moscova nu le controlează în prezent și interdicția de a adera la NATO.
Haosul inițial și rafinarea diplomatică
O serie de activități diplomatice intense au urmat, culminând cu întâlniri la nivel înalt la Geneva și Abu Dhabi. Oficiali americani și ucraineni au semnalat că au depășit unele dintre cele mai spinoase puncte de divergență. Cu toate acestea, alte aspecte rămân de rezolvat, iar acest lucru se întâmplă înainte ca Moscova să-și exprime oficial punctul de vedere. Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, a declarat pe platforma X că „există câteva detalii delicate, dar nu insurmontabile, care trebuie soluționate și vor necesita discuții suplimentare între Ucraina, Rusia și Statele Unite.”
În timp ce negocierile continuă, experți de la Atlantic Council au oferit o actualizare a situației. Deși nimeni nu a văzut planul actual, redus la 19 puncte, în totalitate, există sentimentul că acesta ar putea reprezenta un moment de cotitură în război. Daniel Fried, fost ambasador american în Polonia și Asistent al Secretarului de Stat pentru Europa, a rezumat reacția inițială la plan: „Proiectul inițial a fost un haos total.” Totuși, el și-a exprimat speranța că „conturul unui acord sustenabil există. Haosul, graba, titlurile sunt distracții… nu este prima dată când o administrație americană se angajează într-o diplomație grăbită.”
Scepticismul Kievului și lipsa angajamentului Rusiei
Desigur, în ciuda modului în care s-au desfășurat negocierile, acesta nu este un plan de pace între SUA și Ucraina, ci unul între Ucraina și Rusia. În acest sens, a existat un scepticism generalizat că Moscova va accepta altceva decât capitularea totală la cererile sale. „Din perspectiva ucraineană, ei nu văd acest plan în 19 puncte ca pe ceva pe care Rusia îl va accepta,” a declarat Myroslava Gongadze, cercetător asociat în Ucraina, menționând că a petrecut noaptea într-un adăpost antiaerian din cauza atacurilor rusești. „Cu toate acestea, scopul acestui exercițiu nu a fost exact de a ajunge la un acord, ci de a respinge acel plan în 28 de puncte și de a include unele interese ucrainene într-o posibilă negociere și de a arăta că Ucraina este cu adevărat dispusă să discute pacea.”
Garanțiile de securitate: Nodul gordian al păcii
Cea mai mare întrebare, au convenit experții, a fost cum ar arăta o garanție de securitate dacă Ucraina nu poate adera la NATO. Este esențial ca aceasta să asigure o siguranță reală pentru Kiev, atât din partea SUA, cât și a Europei. Planul inițial de 28 de puncte discuta garanțiile de securitate pentru Ucraina, dar într-un mod vag. „Din perspectiva mea, întrebarea esențială pe care trebuie să o punem aici este cea a garanțiilor de securitate. Cine va oferi aceste garanții? Cine va fi responsabil?” a spus Gongadze. „Deci, dacă răspunsurile sunt slabe și nu clare, atunci Ucraina este pregătită pentru o nouă criză.”
Fried a subliniat că orice garanție de securitate trebuie să includă atât SUA, cât și Europa. „Indiferent dacă SUA lucrează cu Coaliția Celor Dispuși sau cu NATO, sau cu ambele, garanțiile de securitate vor trebui să fie definite într-un mod credibil,” a declarat Fried. „Putin le va urî. Va încerca să ia acest acord ostatic pentru a le elimina. Așadar, în cele din urmă, Trump va trebui să-l înfrunte pe Putin pentru a obține acordul său într-o formă decentă.”
Leslie Shedd, cercetător asociat al Consiliului, a menționat că, în funcție de modul în care este formulată o garanție de securitate, aceasta ar putea necesita ratificarea Senatului SUA. Chiar dacă nu este o cerință legală, ar trimite un semnal important dacă Congresul și-ar arăta sprijinul. „Implicarea atât a Camerei Reprezentanților, cât și a Senatului ar putea fi un mesaj chiar mai puternic decât simpla ratificare a unui tratat prin Senat. Cred că acesta este un pas crucial. Cred, de asemenea, că ar trece cu un sprijin bipartizan semnificativ în ambele camere,” a spus ea. „Rămâne o mare parte a oamenilor de ambele părți ale spectrului politic care sunt foarte frustrați de Rusia, care nu cred că Rusia este prietenul nostru, și, prin urmare, cred că ar exista sprijin pentru asta.” Potrivit Financial Times, acordul va plafona forțele militare ale Ucrainei la 800.000 de soldați. Deși un plafon al forțelor ar părea o victorie pentru Rusia, există întrebări serioase dacă Ucraina ar putea menține oricum o forță atât de mare pentru o perioadă lungă de timp în afara războiului activ.
Ascensiunea lui Dan Driscoll: Secretarul Armatei, jucător cheie neașteptat
De-a lungul acestui proces, Secretarul Armatei, Dan Driscoll, a apărut ca un interlocutor cheie, o apariție rară pentru un secretar de ramură. Driscoll a livrat planul Ucrainei, s-a deplasat la Geneva pentru negocieri cu națiunile europene, iar apoi a călătorit la Abu Dhabi pentru consultări directe cu rușii și ucrainenii. Rolul lui Driscoll în această negociere este puțin probabil să liniștească zvonurile din Washington care îl indică drept viitor secretar al apărării, dacă Pete Hegseth ar părăsi Pentagonul.
Shedd l-a numit pe Driscoll „o stea în ascensiune a administrației,” care a „câștigat încrederea președintelui” până la punctul în care este lăsat să participe la negocieri. „Sunt de acord că este cu siguranță neconvențional, dar Președintele Trump tinde să conducă un cabinet neconvențional, o administrație neconvențională. Și, știți, cred că adesea există părți foarte bune în asta,” a spus Shedd. „Nu vrei să trimiți aceiași oameni în mod repetat dacă simți că a existat un blocaj în negociere.” Fried a fost de acord că Driscoll pare să aibă influență în cadrul administrației și a declarat că, în cele din urmă, este un lucru bun că se află acolo. Cu toate acestea, „aș adăuga că ai nevoie de cineva ca Driscoll, care înțelege detaliile, deoarece rușii se pot aștepta să arunce diverse șiretlicuri deghizate în oferte tentante. Ai nevoie de cineva care să detecteze bombele mirositoare în ambalajul frumos.”
-
Exclusivacum 5 zilePenitenciarul Târgșor: UN NOU ÎNCEPUT DEZVĂLUIT! Interviu EXCLUSIV și reportaj incendiar cu Adrian Grigoroiu, liderul EQUITAS – Marca Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum o ziCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 4 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Featuredacum 4 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 4 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 4 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



