Actualitate
Pax Americana a durat peste 75 de ani
Prin PAX AMERICANA geopoliticienii descriu perioada scursă de după al doilea război mondial, mai precis imediat după august 1945 când, după ce au lansat cele două bombe atomice asupra Japoniei, SUA s-au autoproclamat ca fiind puterea militară numărul 1 a planetei, la pachet cu statutul de cel mai important aliat dintre învingătorii în război, statut contestat încă și azi de către Rusia, care consideră că armata lui Stalin a avut cea mai mare contribuție la victoria contra Germaniei lui Hitler.
În baza acestui statut, consolidat prin preluarea tuturor bazelor maritime militare ale fostului imperiu britanic imediat după război, statut completat de americani prin investițiile uriașe în dezvoltare (aveau bugetul puțin afectat de efortul de război), incluzând aici planul Marshall pentru reconstrucția Europei occidentale, americanii și-au început lunga perioadă de dominație asupra lumii, în care au avut drept concurent pentru vreo 4 decenii doar URSS-ul, perioadă cunoscută sub numele de Războiul Rece. Putem spune însă că această Pax Americana a durat peste 75 de ani, timp în care n-au existat războaie între marile puteri, deci am beneficiat, mai ales în spațiul euroatlantic, de mulți ani de pace în care țările și cetățenii lor s-au putut dezvolta.
Nu mai sunt dubii azi că perioada de dominație a Americii asupra lumii s-a sfârșit, din acest moment mai chestionăm doar cum anume se va face tranziția către Noua Ordine Mondială, apoi să deducem cum se va împărți puterea între marii actori geopolitici.
Știm azi că SUA, conștiente fiind că au rămas doar cu statutul de cea mai importantă putere militară, consumându-și rapid potențialul de influențare economico-culturalo-civilizațional, au încercat un ultim atac asupra competitorilor ruso-chinezi prin declanșarea războiului ucrainean, respectiv prin conflictualizarea din Taiwan. Strategii americani au calculat că Rusia nu va putea rezista pentru mult timp efortului militar din Ucraina, dublat de sancțiunile comerciale impuse rușilor de către Occidentul Colectiv, și că-n acest fel Putin și-ai lui vor fi obligați să fluture steagul alb al păcii, americanii căpătând astfel avantajul unei Rusii pusă la pământ de efortul de război.
Calculele americanilor au fost greșite însă și, strategia excelentă a rușilor, susținută prin relațiile geoeconomice consolidate de către ei în ultimele decenii în spațiul eurasiatic, respectiv al Orientului Mijlociu, au dat posibilitatea Rusiei să iasă chiar întărită după doi ani de confruntări, „capcana ucraineană” pregătită pentru ei de către americani acționând cu efect de bumerang, cvasiletal, chiar asupra lumii occidentale condusă încă de către SUA. La rândul său China, simțind slăbiciunea planurilor americane, și-a consolidat în plus în ultimii doi ani relaționarea strategică cu Rusia, n-a sprijinit-o militar în mod direct, dar a sporit mult comerțul bilateral și investițiile comune ruso-chineze, accelerând în mod decisiv organizarea și extinderea BRICS, dând astfel un teribil șah geoeconomic Americii, ce nu poate oferi ceva similar partenerilor săi occidentali tocmai din lipsă de resurse economico-financiare dedicate investițiilor și dezvoltării.
Așa stăm azi în mod concret, restul descrierilor se înscriu în efortul disperat de propagandă al Occidentului Colectiv. Analizând substratul comunicărilor oficiale pe linia Moscova-Beijing, precum și mișcările lor în plan internațional, din Africa, Orientul Mijlociu, America de Sud, am dedus esența contrastrategiei ruso-chineză, menită să accelereze procesul de decădere al așa-zisului „Imperiu American”. Desigur că în prim-plan stă resetarea relaționării economico-financiare pe planetă, operațiune sintetizată prin termenul de dedolarizare, ce va deveni reperabilă în curând prin deciziile ce se vor implementa de la nivelul BRICS+. În afară de asta, și mai presus, vom avea de-a face cu multiplicarea războaielor pe glob în zone unde America va fi obligată să-și apere autoritatea, hegemonia, investițiile, consumându-și astfel resursele interne, ce vor fi slăbite și prin jocul geoeconomic pus la cale prin BRICS+.
Deja conflictul din Orientul Mijlociu, mult amplificat după evenimentele din Liban și Iran din ultimele 48 de ore, apare ca parte din acest scenariu. Forțajul americanilor împotriva regimului președintelui Vucic poate aduce curând un nou conflict în Balcani cu epicentrul în Serbia, iar în Taiwan vor apărea în mod sigur conflicte militare după alegerile din această lună. Sunt semnale clare că Africa se va încălzi conflictual la rândul ei, acolo rușii și chinezii și-au împărțit zonele de dominație, iar din această primăvară vor acționa decisiv pentru alungarea de pe teren a forțelor occidentale. America de Sud nu va rata șansa eliberării de sub dominația unchiului Sam și, din Cuba, unde chinezii au început construcția de baze militare, trecând prin Venezuela, ce vrea să-și fructifice spre dezvoltare economică marele potențial petrolifer, respectiv Argentina, ce nu va rezista sub regimul aventurist al noului președinte proamerican, vedem deci doar focare de viitoare conflicte unde americanii își vor mobiliza forțele spre a bloca militar aceste tendințe.
Practic, îmi pare clar că rușii și chinezii țintesc și încurajează apariția acestor noi războaie, unde nu vor participa în mod direct decât în cazuri extreme, dar care războaie vor fi dedicate scopului sleirii de putere a SUA. Mare parte dintre aceste conflicte vor fi declanșate chiar pe durata lui 2024, care este an electoral bulversant în America, axa Moscova-Beijing beneficiind și de faptul că la Casa Albă e cineva de nivelul lui Biden, secondat de către altcineva de nivelul Kamalei Harris. Adică și o soluție disperată de eliminare a lui Biden îi lasă pe americani cu Harris la butoane, ceea ce oferă cuplului Putin-Xi o fereastră excepțională de oportunitate pentru cel puțin un an.
Logica prin care putem judeca viitorul pe termen mediu este deci una de război și negociere continue, dură și sofisticată. Perioada următoare o vor traversa cu succes doar statele pregătite pentru scenariul descris azi, ce au un leadership cunoscător și bine relaționat internațional, state ce vor putea astfel să se racordeze trendurilor de succes. Lumea occidentală, componentă a Imperiului American, mă tem că va experimenta o perioadă cenușie de decădere accelerată, în care cei mai înțelepți vor deduce valoarea zicerii românești de înțelepciune, „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”!
Cozmin Gușă
Actualitate
Generalul David Allvin se retrage din funcția de șef al Statului Major al Forțelor Aeriene americane
Anunț surprinzător privind sfârșitul mandatului fulminant
Într-o comunicare oficială, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene ale SUA, generalul David Allvin, a anunțat astăzi că intenționează să se retragă din funcție „în jurul datei de 1 noiembrie,” conform unui comunicat de presă al armatei. Decizia vine cu un oarecare interval de timp în care va rămâne în funcție până la confirmarea înlocuitorului, pentru a asigura o tranziție lină a conducerii.
Retragere bruscă la doar câteva luni de la numire
Allvin a devenit șef al Forțelor Aeriene al SUA pe 2 noiembrie 2023, într-un mandat programat să dureze patru ani. Însă, decizia de a se retrage anticipat marchează un sfârșit rapid pentru această perioadă. Sursele din cadrul armatei nu au oferit încă explicații cu privire la motivul acestei retrageri, iar un reprezentant oficial a refuzat să comenteze în detaliu.
„Mulțumit pentru responsabilitatea de a conduce”
În declarația sa, generalul Allvin și-a exprimat recunoștința pentru oportunitatea de a servi în postura de cel de-al 23-lea șef al Statului Major al Forțelor Aeriene și le-a mulțumit colaboratorilor săi, inclusiv secretarilor Meink și Hegseth, precum și președintelui Donald Trump, pentru încrederea acordată.
„Sunt profund recunoscător pentru șansa de a fi liderul acestei forțe aeriene și sunt mândru să fi făcut parte din echipa de aviatori care trăiesc zilnic valorile noastre fundamentale: integritate, serviciu și excelență, pregătindu-ne să apărim această națiune măreață,” a declarat Allvin, citat în comunicat.
Un avocator vocal pentru modernizarea forței aeriene
Recent, Allvin a devenit un susținător fervent al armatei sale, argumentând într-un interviu exclusiv pentru Breaking Defense că amenințările din partea unor adversari moderni, precum China, impun un accent mai mare pe forța aeriană, chiar dacă asta presupune o alocare mai generoasă de resurse, chiar și în detrimentul altor ramuri militare.
Între timp, numele celui care îl va înlocui nu a fost încă făcut public, iar atmosfera de tranziție rămâne incertă.
Un lider cu experiență vastă și rol în inovare
Generalul Allvin provine din Academia Militară a SUA și s-a remarcat ca pilot de mobilitate. În cele aproape 40 de ani de carieră, el a ocupat funcții de conducere în diverse zone ale lumii, de la Kabul până la Pentagon. În plus, el a avut un rol esențial în lansarea unor programe importante pentru forțele aeriene, inclusiv anunțul câștigării contractului pentru avioanele stealth F-47, o inițiativă prezentată în martie în întâlnirea cu președintele Donald Trump, care l-a descris ca fiind „un om incredibil” alături de Lt. Gen. Dale White.
O carieră impresionantă, de la laude la inițiative strategice
Înainte de a prelua poziția actuală, Allvin a fost al doilea în componența forțelor aeriene și a preluat conducerea după gen. CQ Brown, care ulterior a devenit președintele Comandamentului Forțelor Globale de Strike. El a fost, de asemenea, implicat în numeroase inițiative de modernizare și strategii militare, fiind un pion important în consolidarea capacităților aeriene americane în fața amenințărilor tot mai sofisticate ale lumii.
Final de mandat și semne de întrebare legate de motivul retragerii
Decizia surprinzătoare de a se retrage a venit după o perioadă marcată de reforme și investiții în forța aeriană, iar în timp ce oficialii evită încă dezvăluirea motivelor, contextul politic și militar actual anunță un moment de schimbare pentru armata americană. Noul șef al Statului Major al Forțelor.
Actualitate
Trump face un joc periculos în direcția Rusiei: Ucraina trebuie să cedeze terenuri pentru a evita un război lung și costisitor
Actualitate
Viitorul conflictelor: Dronele un instrument de adaptare strategică
Șeful în exercițiu al forțelor armate britanice, amiralul Tony Radakin, avertizează asupra entuziasmului excesiv față de drone, subliniind că acestea nu vor asigura singure victoria în conflictele viitoare. Într-o analiză prezentată la centrul de cercetare Center for Strategic and International Studies, Radakin a pledat pentru o abordare echilibrată, care să integreze dronele într-o strategie mai largă.
Importanța platformelor tradiționale și a controlului teritorial
Radakin, care va fi succedat luna viitoare de mareșalul aerului Rich Knighton, a argumentat că platformele tradiționale și menținerea controlului teritorial vor rămâne esențiale pentru sprijinirea operațiunilor din prima linie, alături de utilizarea dronelor. El a subliniat necesitatea de a „ajusta modul în care ne-am luptat în mod tradițional”, fără a abandona complet metodele consacrate.
Ucraina, un model de adaptare, dar nu o soluție universală
Ucraina a demonstrat o capacitate remarcabilă de a utiliza dronele, reușind să „neutralizeze în mare măsură” flota Rusiei din Marea Neagră, după cum a remarcat Radakin. De asemenea, el a menționat că „forța strategică de bombardare a Rusiei a fost decimată de o țară care abia are o forță aeriană”, referindu-se la operațiunea „SpiderWeb” a Serviciului de Securitate al Ucrainei, în care peste 100 de drone au lovit mai multe baze aeriene din interiorul Rusiei.
Cu toate acestea, Radakin a avertizat că succesul Ucrainei nu înseamnă că dronele pot rezolva toate problemele războaielor viitoare. El a subliniat că promisiunea sistemelor autonome este încă departe de a fi pe deplin realizată, majoritatea dronelor utilizate în prezent fiind controlate de la distanță de operatori umani.
Zonele moarte și impactul strategic al dronelor
Proliferarea dronelor a dus la crearea unor „zone moarte” pe câmpul de luptă, unde orice mișcare este monitorizată și riscă să fie eliminată de la distanță. Aceste zone, care se pot extinde până la 20-30 de kilometri, influențează gândirea strategică și impun noi tactici de evitare și contracarare.
Inteligența artificială, o cursă crucială pentru avantaj militar
Radakin și-a exprimat îngrijorarea cu privire la inteligența artificială, afirmând că „cine ajunge la inteligența generală artificială și apoi la super inteligența artificială va avea un avantaj militar enorm”. El a insistat că Regatul Unit și aliații săi trebuie să câștige această cursă, recunoscând în același timp că tehnologia este „privilegiul doar al câtorva”.
El a subliniat că inteligența artificială va schimba ritmul războiului, accelerând timpii de direcționare a țintelor și sporind eficacitatea sistemelor existente. Radakin a avertizat că o întârziere de doar o secundă în dezvoltarea inteligenței artificiale ar putea fi fatală, deoarece ar putea face imposibilă recuperarea decalajului față de adversar.
-
Administratieacum 4 zileBăicoi se pregătește de Zilele Orașului: Trei zile de sărbătoare cu muzică, tradiții și distracție!
-
Exclusivacum 4 zileCoca-Cola: Otrava cu bule – Cum un Trio corupt asfixiază România pe gât cu sifon penal!
-
Exclusivacum o ziPloiești, orașul tunurilor nesfârșite: Cum s-a impărțit prăjitura imobiliară pe bani furați!
-
Exclusivacum o ziRachete criminale pe cerul Prahovei: Antigrindina S.R.L., acuzată de crimă cu premeditare!
-
Exclusivacum 2 zileScandal la DNA: Artiști celebri, avantajați ilegal cu locuri de veci în Cimitirul Ghencea Militar?
-
Exclusivacum 4 zileStrategia de Guvernare pentru Apărare și Ordine Publică: O reformă a apartenențelor, nu a competențelor?
-
Exclusivacum 3 zileAnalfabetismul funcțional, celebrat ca valoare meritoratică în stat – ^Inteligenți asimptomatici redactează acte normative absurde”
-
Administratieacum 4 zileRevoluție în pensiile speciale ale magistraților: Guvernul schimbă regulile jocului



