Connect with us

Featured

Participarea ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, la emisiunea „Ediție Specială”, difuzată de postul de televiziune Antena 3 CNN

Publicat

pe

Moderator: Radu Tudor

 Invitați în platou: Cătălin Predoiu, Viceprim-ministru, ministrul Afacerilor Interne

                                      Luminița Obobescu, ministrul Afacerilor Externe

Radu Tudor:

În această seară o să aflăm toate secretele negocierii pentru aderarea României la spațiul Schengen și modul în care am reușit să întoarcem într-un mod spectaculos decizia Austriei.

Alături de mine, în platoul Antena 3 CNN, ministrul Afacerilor Externe, Luminița Odobescu, ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu.

Luminița Odobescu:

Bună seara! La mulți ani!

Cătălin Predoiu:

Bună seara! La mulți ani! Mulțumesc pentru invitație!

Radu Tudor:

 Doamnă ministru, domnule ministru, chiar acum intrăm într-un dialog de 5 minute cu analistul militar al CNN, generalul Wesley Clark, pe care îl salut! (…) Acesta a fost fostul comandant suprem al forțelor aliate din Europa, generalul Wesley Clark, un personaj care cunoaște în profunzime tot ce implică, din perspectiva reacției noastre pentru amenințarea rusească din ce în ce mai mare.

Ne întoarcem la această, aș spune, victorie uriașă, unii spuneau că nesperată, a României de a adera la spațiul Schengen și, împreună cu ministrul Afacerilor Externe, Luminița Odobescu, cu ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, urmărim declarația făcută de premierul Marcel Ciolacu chiar astăzi.

Este inserată declarația premierului Marcel Ciolacu

Radu Tudor:

 Înainte de toate, Luminița Odobescu, Cătălin Predoiu, suntem sau nu suntem în Schengen începând cu 2024? Pentru că încă opinia publică, după 12 ani de așteptare, mai are unele îndoieli.

Luminița Odobescu:

Eu spun că suntem în Schengen, pentru că dacă ne uităm la textul deciziei publicate astăzi, spune despre aplicarea integrală a aquis-ului Schengen. Sigur, mai avem o etapă, dar este un pas important în procesul de aderare completă la Schengen, un pas pentru care s-au depus eforturi diplomatice în strânsă coordonare cu Ministerul de Interne și cu colegi, a fost o muncă de echipă, sub coordonarea strânsă a președintelui României, a primului ministru. Am muncit până aproape în ultima zi. Eforturile noastre au fost intense, mai ales în ultima perioadă, dar cred că putem spune cu satisfacție că am trecut o etapă. Mai avem de lucru, într-adevăr, dar o etapă importantă, pentru că odată ce suntem acolo, procesul va continua.

Radu Tudor:

Haideți să vedem această decizie despre care spuneți, doamna ministru. Astăzi a apărut pe site-ul Comisiei Europene, decizia aceasta, în privința României și a Bulgariei. Ca să nu mai existe niciun fel de îndoială, e un document scris, îl vedem chiar acum, o să-l citim și o să-i rugăm pe invitații noștri să îl explice și apoi trecem la detalierea lui. Luminița Odobescu, Cătălin Predoiu, documentul publicat astăzi pe site-ul, iată, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Din motive tehnice, operaționale, este oportun să se elimine mai întâi controalele la frontierele aeriene și maritime interne cât mai curând posibil în 2024. Aceste controale ar trebui eliminate la prima dată posibilă care corespunde schimbării sezoniere a programului IATA.

Ce înseamnă lucrul acesta, domnule Predoiu?

Cătălin Predoiu:

În primul rând, aș pleca și eu de la întrebarea dumneavoastră. Fără îndoială, suntem stat membru Schengen în virtutea și în temeiul acestei decizii a Consiliului.

Radu Tudor:

Pentru asta ați luptat luni de zile?

Cătălin Predoiu:

… și cred că acesta este principalul avantaj, faptul că am dobândit statutul de stat membru Schengen, membru al clubului, dacă vreți, ceea ce face mai ușoară munca în continuare pentru punctul rămas în discuție, ceea ce profilează mai bine România în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, ceea ce consolidează influența noastră la nivelul consiliilor în care lucrăm, fiecare pe zona lui de competență.

 Radu Tudor:

Consiliul Afaceri Externe, Consiliul Justiție și Afaceri Interne.

 Cătălin Predoiu:

Consiliul JAI, secțiunea Afaceri Interne, ceea ce ne pune în poziția să ne apărăm mai bine interesele de țară, nu numai în dosarul Schengen, ci și în alte dosare. Deci este o victorie a României, o victorie politică, în primul rând, dincolo de avantajele și efectele tehnice, care simplu tradus înseamnă ridicarea controalelor la frontiera aeriană și frontiera navală și transformarea călătoriilor aeriene, respectiv navale în interiorul statelor membre Schengen, ca și o călătorie în interiorul țării. Dincolo de aceste avantaje tehnice și poziționarea pentru continuarea dosarului mai departe, înseamnă o subliniere politică foarte importantă în rândul statelor membre.

Radu Tudor:

Ce înseamnă această schimbare sezonieră a programului IATA? Adică?

Cătălin Predoiu:

Este vorba de faptul că de 2 ori pe an, în lunile martie și octombrie, companiile aeriene își reorganizează programul, rutele, orarul de zbor, în strânsă legătură cu aeroporturile din toată lumea și atunci numai în aceste două momente, martie-octombrie, s-ar fi putut face această acordare, această trecere la un nou regim, dacă vreți, al călătoriilor cetățenilor români, în ceea ce privește mijlocul de transport aerian. În plus, sunt și câteva luni de pregătire, dacă vreți, a unor măsuri tehnice care mai trebuie luate pentru a organiza efectiv punerea în aplicare a deciziei.

 Radu Tudor:

Citim și punctul 10, O altă decizie ar trebui luată de Consiliu, hotărând în unanimitate, în conformitate cu articolul 4, alineatul 2 din actul de aderare a Republicii Bulgaria și a României din 2005, pentru a stabili o dată adecvată pentru eliminarea controalelor la frontierele terestre interne, ținând seama de dispozițiile de ordin tehnic și operațional relevante la aceste frontiere și de situația actuală a cooperării reciproce menționate la considerentul 11. Statele membre și Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a permite Consiliului să ia o astfel de decizie, așadar, eliminarea controalelor la frontiera internă terestră.

Ce înseamnă, Luminița Odobescu? Care sunt eforturile pe care trebuie să le facem noi?

Luminița Odobescu:

Este un al doilea pas pentru finalizarea procesului de aderare deplină la Schengen și practic vom continua demersurile diplomatice împreună anul acesta, pentru a ne atinge și acest obiectiv. Așa cum am făcut în ultimele luni, vom continua în strânsă coordonare și la nivel politic, evident, dialogul, în primul rând cu Austria și, cu sprijinul Comisiei Europene și cu sprijinul celorlalte state membre, sperăm ca în acest an să reușim să ne atingem și acest obiectiv.

Radu Tudor:

Deci sunteți optimistă că anul acesta România ar putea intra deplin în Schengen și cu frontierele terestre.

Luminița Odobescu:

Acesta este obiectivul nostru.

Radu Tudor:

Ce vă face să fiți optimistă, pentru că până acum am avut parte numai de piedici și de atitudini aș spune foarte dure din partea Austriei în ceea ce ne privește pe noi?

 Luminița Odobescu:

Cred că dacă vom continua eforturile de echipă, ca să spun așa, și strâns coordonate cu Comisia Europeană, cu celelalte state membre, vom reuși. Dacă ne uităm, acum câteva luni nu aveam șanse foarte mari ca să facem și acest pas, dacă ne uităm la luna august, ca să spun așa…

Radu Tudor:

În septembrie deja se vorbea în România, în toate mediile, de faptul că gata, nu intrăm în Schengen nici în 2025.

Luminița Odobescu:

Și nu am renunțat. Într-un efort coordonat, cum am spus, pe diverse canale, pe canalul Ministerului de Interne, pe canalul Ministerului de Externe, pe canalele politice la cel mai înalt nivel, la nivelul domnului președinte, al domnului prim-ministru, cu sprijinul, cum am spus, al celorlalte state membre, cu sprijinul Comisiei Europene. De altfel, noi am lucrat în strânsă cooperare, inclusiv pentru pregătirea acestei decizii, cu partenerii noștri din Comisia Europeană, cu europarlamentarii români, și nu numai cu europarlamentarii români. De aceea spun că este un efort de echipă.

Ceea ce vreau să subliniez, poate un alt element care este de interes direct pentru Ministerul de Externe, de la 31 martie vom acorda și vize de scurtă ședere Schengen. Noi, când am plecat la acest obiectiv, practic, Austria prima dată și-a dat acordul doar pentru frontierele aeriene. Între timp, am negociat și frontierele maritime și practic eliberarea de către România a vizelor de scurtă ședere Schengen de la 31 martie, iar noi am trecut cu bine un proces de evaluare pentru a putea acorda aceste vize Schengen.

Radu Tudor:

Domnule ministru Predoiu…

Cătălin Predoiu:

Aceasta, dacă îmi permiteți, această clauză, clauza 10, a fost discutată îndelung, începând din data de 12 decembrie, de la forumul Salzburg din Slovenia de la Bordeaux, permanent, pentru a fi inclusă în acordul politic și în decizie. Și, în mod intens în ultima săptămână, practic, toată ziua de 28 și 29 până târziu în noapte a fost o bătălie pentru aceste 2, 4, 8 rânduri, pentru că ele înseamnă deschiderea perspectivei în anul viitor.

Radu Tudor:

Deci pe 29 decembrie, noaptea, încă se negocia.

 Cătălin Predoiu:

Da, decizia a venit, votul a fost încheiat pe data de 30 decembrie, la ora 22:40. Dar pe 28 și 29 decembrie…

Radu Tudor:

Cu cine negociati, domnule ministru?

Cătălin Predoiu:

E o listă.

Radu Tudor:

Vrem să știm, că acum succesul există. Acum dați-ne detalii de culise.

 Cătălin Predoiu:

Au fost discuții încrucișate, dacă vreți. Noi doi și încă o colegă de-ale noastre, de la Ministerul de Interne. Practic, lucram cu 6, 8 persoane în același timp.

Radu Tudor:

Unde se întâmpla asta?

Cătălin Predoiu:

În Austria, în sediul Guvernului, în biroul meu de viceprim-ministru, acolo ne-am strâns toți, acolo a venit și premierul la un moment dat.

Radu Tudor:

Deci pe finalul lunii decembrie, noaptea la Guvern…

Cătălin Predoiu:

… a venit și președintele Ciucă la un moment dat…

Radu Tudor:

Deci haideți să enumerăm cine a fost acolo. Cătălin Predoiu, Luminița Odobescu…

Cătălin Predoiu:

În principal, am fost noi, consilier de stat Drăghiciu de la cabinetul vicepremierului și Ministerul de Interne, evident și a mai fost domnul prim-ministru, a mai trecut pe acolo, domnul vice-premier Neacșu, domnul președinte Ciucă a mai trecut pe acolo.

Radu Tudor:

Și cu cine ați negociat?

Cătălin Predoiu:

Fiecare discuta pe palierul său, cu omologii și tot ce e în jurul omologilor, miniștri, consilieri, șefi de cabinete parlamentare, europarlamentari, membri…

Radu Tudor:

Deci era o adunare zdravănă, europeană acolo, zi și noapte la Palatul Victoria până ați obținut…

Cătălin Predoiu:

Da, a fost o luptă mare pe această clauză 10. Spuneam că a început în Slovenia, pentru că trebuie mers mult în spate, mers până în august, pentru că, așa cum ați spus și dumneavoastră, până către septembrie-octombrie, poziția Austriei a fost extrem de clară și de inflexibilă. Nu sunt condiții, din punctul lor de vedere, nu vizavi de România, ci vizavi de modul în care funcționează spațiul Schengen și modul în care Comisia a întârziat adoptarea pactului pentru migrație și azil, să își schimbe într-un fel poziția față de extinderea spațiului Schengen.

Deci practic, pe românește, pe scurt, era Nu schimbăm poziția față de anul trecut. Asta a fost, dacă vreți, un răspuns recurent pe care l-am întâlnit și eu, l-am întâmpinat și eu și la rândul ei, doamna ministru Odobescu pe canalele Ministerului de Externe, după care am început să modulăm niște tactici, să accesăm și alte tipuri de contacte în comunitatea economică și politico-diplomatică din Austria.

Lucrurile încet, încet am simțit că încep să se miște și a venit acea declarație din 10, 11 decembrie, în presa austriacă, cum că Austria își schimbă poziția. Noi aveam deja semnale din luna octombrie că s-ar putea să fi reușit să spargem acest zid impenetrabil.

Radu Tudor:

Cineva ar spune că atitudinea fermă și dură a României a dat roade.

 Cătălin Predoiu:

Nu știu dacă dură, ci mai degrabă, aș prefera cuvântul adaptat inteligent la situația din teren, când uneori e cazul să fii mai dur, alteori e cazul să fii mai flexibil. Important e să-ți înțelegi…

Radu Tudor:

Reproșul opiniei publice în România a fost că de ce nu suntem noi foarte fermi și de ce nu batem noi cu pumnul în masă la Comisia Europeană sau la Guvernul de la Viena, ca să ne obținem drepturile.

Cătălin Predoiu:

E o întrebare legitimă la care, dacă îmi dați voie, o să răspund puțin mai la târziu, dar ca să închid cu această clauză 10, în Slovenia, la Bordeaux, deja în mod oficial atunci a fost prima dată când ministrul Karner a spus Da, suntem deschiși pentru Air Schengen. Clar, nu ne schimbăm poziția pe frontiera terestră și au urmat negocieri în trilaterală și cu ministrul bulgar, și cu domnul Karner, și bilaterale și ne-am mai…

Radu Tudor:

Deci pe ce dată exactă a zis Karner că e de acord?

Cătălin Predoiu:

În presă, a declarat în 10 sau 11 decembrie. La Bordeaux, în 12 decembrie, la masă a spus Da, într-adevăr, asta este poziția oficială și atunci noi am aruncat în discuție două elemente. În primul rând, de ce nu și frontiera navală, care e problema cu ea și, al doilea lucru, înțelegem că asta e poziția, sigur, noi am discutat totdeauna pe toate cele trei frontiere, nu am renunțat formal la nicio frontieră, să fie clar lucrul ăsta, dar am spus, Înțelegem inflexibilitatea dumneavoastră pe această chestiune, n-o împărtășim sub aspectul argumentației, dar luăm act de ea. Însă, trebuie să înțelegeți că și noi avem nevoie de niște garanții, de o deschidere pentru 2024.

Și de atunci, din 12 decembrie, s-a plecat la drum clar cu frontiera aeriană adjudecată. În discuție deja au acceptat să intre și frontiera navală și au spus Ne rezervăm un răspuns pentru acest punct 10, vom vedea dacă se poate. Nici ministrul austriac nu avea toate libertățile…

Radu Tudor:

… toată libertatea să negocieze. Trebuia să vorbească totuși la Viena.

Cătălin Predoiu:

Anumite lucruri s-au spus și informal acolo, deci nu știam exact cum stau lucrurile. Ați spus dumneavoastră că dezvăluim toate detaliile, nu dezvăluim toate detaliile. Nu avem cum.

Radu Tudor:

Mă interesează să știu parcursul acesta, pentru că aici, în România, a fost un val de pesimism, zic eu justificat…

Cătălin Predoiu:

Da, e normal, oamenii au fost dezamăgiți.

Radu Tudor:

A fost, dacă vreți, inclusiv, doamna ministru Odobescu, senzația că acest refuz pentru România dă apă la moară extremismului, dă apă la moară populismului, da apă la moară antieuropenismului și că eșecul acesta a arătat, de fapt, că noi suntem, vezi Doamne, europeni de mâna a doua.

Luminița Odobescu:

Cred că, așa cum a spus și domnul ministru Predoiu, este justificată supărarea românilor până la urmă, pentru că, într-adevăr, nu am avut argumente solide, ca să spun așa, dar obiectivul nostru a fost să mergem înainte și să găsim soluții și exact asta am și făcut. Și s-a negociat odată ce Austria ne-a anunțat că își flexibilizează pe diverse canale poziți, am început să lucrăm ca să punem în aplicare această poziție, știind foarte bine parametri.

Radu Tudor:

Care a fost cel mai dificil moment în dialogul cu Austria în ultimele 3 luni pentru dumneavoastră, ca șef al diplomației?

Luminița Odobescu:

Sigur, cum am spus, nu putem să spunem tot, dar am avut și eu, la rândul meu, mai multe ca să spun așa întrevederi cu ministrul de Externe austriac, cu colegii mei austrieci din Ministerul de Externe, prezentându-le în detaliu poziția și încercarea de a debloca acest proces, în strânsă coordonare, pentru că de fiecare dată informam, discutam exact, am mers pe mai multe canale, să spun așa…

Cătălin Predoiu:

A trebuit să mergem în paralel, pe două avioane, dacă vreți…

Radu Tudor:

Componenta politică, odată confirmată, trebuia să se decline imediat în componenta politică de interne.

Luminița Odobescu:

Da, deci procesul este pe de o parte și politic, pentru că odată ce am avut acordul politic, a trebuit să-l transpunem în practică, ca să spun așa, în această decizie, care nu a fost simplu de negociat, pentru că este un text juridic cu implicații zilnice.

Radu Tudor:

Putem să vedem în continuare și decizia…

Cătălin Predoiu:

Mai lăsați un pic, dacă vreți, articolul ăsta 10, pentru că el explică puțin și de unde provine această frustrare, dacă vreți și sentiment că refuzul a fost cumva nejustificat de-a lungul anilor, pentru că vedeți, și în prima frază, în primul rând se vorbește de o decizie tot cu cuvântul decizie se termină paragraful și este vorba de acel articol 4, aliniat 2, care stabilește acest proces Schengen structurat pe două etaje.

Este un etaj tehnic, al criteriilor tehnice și al măsurilor tehnice din teren, al capacității de a implementa aquis-ul comunitar, dar este și un etaj politic, etajul deciziei politice la nivelul Consiliului. Or, confuzia de unde apare? Pentru că în textul tratatului 4 aliniat 2, de fapt e textul protocolului de accedere care însoțește actul, tratatul de aderare, se vorbește de o decizie a Consiliului care se ia de către statele membre, după ce se îndeplinesc criteriile tehnice.

A intrat cumva greșit explicat în primul rând, poate, de operatorii politici, în conștiința publică faptul că, odată îndeplinite criteriile tehnice, în mod automat trebuie să vină și decizia. Or, litera și spiritul tratatului spun că statele membre își păstrează decizia politică, în funcție de tot felul de criterii care țin inclusiv de natură internă, de politică internă, de securitate internă și așa mai departe.

Radu Tudor:

Când aștepți 12 ani, evident că…

Cătălin Predoiu:

E adevărat, dar cred că e datoria mea, a noastră să explicăm cum stau lucrurile în mod real.

Radu Tudor:

Deci faptul că noi am îndeplinit criteriile tehnice nu însemna automat că trebuia să intrăm în Schengen, trebuia să îndeplinim și, aș spune, votul politic.

Cătălin Predoiu:

Am depins foarte mult de aceste criterii, pentru că drumul e mult în spate, el pleacă de la declarațiile de pregătire din 2007-2008, semnate de ministrul Cristian David, ministrul liberal, pleacă de la chestionarul Schengen din noiembrie 2008, pleacă de la cele opt vizite de evaluare din mandatul ministrului liberal Blaga din 2009, 2010 până în 2011, de la tentative de a trece în faza politică, decizii prin Consiliu, blocate la momentul respectiv, 2011, de câteva ori, pe motiv de MCV, să nu uităm acest lucru care…

Deci nu e prima dată ceea ce s-a întâmplat anul trecut.restulrestul Ce a fost diferit anul trecut e că a fost, într-adevăr, o decizie supusă la vot, dar ani de zile în spate au fost aceste tentative de a se depăși faza tehnică în faza politică și de a se lua o decizie și au fost diverse alte state care au spus Nu, din punct de vedere politic noi nu suntem pregătiți, fie pentru că aveți încă MCV, fie că Bulgaria încă n-a terminat reformele în justiție anul trecut, Olanda, fie pentru că în interior noi avem niște probleme de siguranță, iar acest aspect politic eu cred că va fi exersat foarte curând de România, pentru că gândim într-o notă optimistă ca în următorii ani în spațiul Schengen să ne punem problema să primim și alte state. Vorbim de Republica Moldova, de ce nu, Ucraina, de ce nu, Balcanii de Vest și o să vedem atunci că, deși vom vedea că statele îndeplinesc condițiile tehnice, statele candidate, sunt absolut convins că vom avea o mare dezbatere aici, în România, la nivel politic, Trebuie sau nu trebuie să ne dăm un vot politic?. Asta a fost toată greutatea și de aici am plecat în discursul nostru cu partenerii austrieci.

Radu Tudor:

Din acest moment, s-au normalizat toate relațiile politice cu Austria, doamna ministru? Pentru că a fost momentul în care ambasadorul nostru la Viena, Emil Hurezeanu, a venit un pic acasă, au fost niște momente în care primul-ministru și președintele au exprimat niște supărări publice cât se poate de justificate, noi, la rândul nostru, eram de 10 ori mai supărați, oamenii obișnuiți.

Luminița Odobescu:

Eu spun că da, ca să mă exprim așa, diplomatic. Gheața a fost spartă și sigur că trebuie să lucrăm în continuare.

Cătălin Predoiu:

A fost spartă și topită.

Radu Tudor:

Vă întreb pentru că mi-ați spus că tot cu Austria va trebui să negociem în continuare și chestiunea terestră și atunci cumva o luăm de la capăt pe un subiect.

Luminița Odobescu:

Evident!

Cătălin Predoiu:

Nu numai cu Austria. Sunt toate statele membre interesate de acest lucru.

Radu Tudor:

Dar știm că toate celelalte state ne sprijină.

Cătălin Predoiu:

Da, dar vedeți că ați început dumneavoastră emisiunea cu un interviu pe o anumită temă. Sunt și alte teme. Migrațiune, criminalitate transfrontalieră, risc de terorism. Europa intră într-un ciclu, toată lumea… La anul sunt alegeri în 77 de state din lume, dacă nu mă înșel. Trei sau patru miliarde de oameni votează, mulți în Europa. Deci intrăm într-un context în care apartenența noastră va fi esențială și va trebui să discutăm și cu alte state.

Rămânerea în status-quo-ul dinainte de această decizie ne-ar fi expus foarte mult, pentru că eu nu sunt foarte sigur că toate statele ar fi continuat să rămână pe aceeași poziție dacă noi nu dobândeam acum acest statut, de a fi membru Schengen. Și nu suntem prima țară care intră etapizat în Schengen.

Radu Tudor:

Doamna ministru, în presa română, dacă îmi aduc bine aminte, pe site-ul G4Media s-a publicat un articol în care s-a spus că Statele Unite au jucat un rol important în dezghețarea relației dintre România și Austria și schimbarea opiniei Austriei în ceea ce ne privește. Este adevărat? Statele Unite au fost implicate, ne-au ajutat?

Luminița Odobescu:

Au fost mai mulți parteneri care ne-au ajutat, inclusiv Statele Unite.

Radu Tudor:

Și chestiunea aceasta a reprezentat, să spunem, momentul în care am văzut că se fisurează gheața sau a fost pur și simplu un sprijin așa, prietenesc Încercăm să vorbim și noi la Viena și gata?

Luminița Odobescu:

Cred că a fost rezultatul demersurilor coordonate, atât ale noastre, cât și ale partenerilor europeni. Sa nu uitam că și state membre precum Germania, Franța, Comisia Europeană, Parlamentul European, au fost alături de noi și au discutat permanent cu Austria, încercând să deblocheze acest proces.

Radu Tudor:

În septembrie, când ați fost în Statele Unite, i-ați rugat pe prietenii noștri, l-ați rugat pe Anthony Blinken, să ne ajute în acest demers?

Luminița Odobescu:

Da, evident!

Radu Tudor:

Și lucrul ăsta s-a întâmplat?

Luminița Odobescu:

Spunem că am beneficiat și de sprijinul Statelor Unite în acest proces.

Cătălin Predoiu:

Ce aș vrea să subliniez, dacă îmi permiteți…

Radu Tudor:

Presa europeană a marcat, să știți, toate aceste elemente de succesul de etapă al României, dar atenție, că toți vorbesc de succesul parțial și opoziția din România, respectiv liderii USR și AUR, spun că asta nu este o victorie, ca asta nu este, să spunem, ceea ce meritau românii, că de fapt durerea cea mare este pe frontiera terestră, nu pe frontiera aeriană și că noi nu suntem propriu-zis în Schengen. Cum le răspundeți?

Cătălin Predoiu:

Este o abordare puțin iresponsabilă, pentru că ignoră, cum spuneam, litera și spiritul tratatului, induce, dacă vreți, în eroare cu privire la modul în care se iau aceste decizii, și ignoră mai ales, cum spuneam, valoarea adăugată a acestei decizii, respectiv faptul că România devine stat membru Schengen, ceea ce e foarte important. Deci dacă un lider politic spune că e mai bine ca România să nu fie stat membru Schengen decât membru Schengen, atunci eu spun românilor că acel lider politic nu merită să-i reprezinte și nu le aduce servicii, dimpotrivă, le aduce numai deservicii. Pentru că o ambiție fundamentată pe demagogie și pe lipsă de eficiență practică a discursului politic și acțiunii politico-diplomatice, nu aduce decât poate două-trei declarații, rating la televizor, dar românilor nu le aduce nimic.

Această decizie aduce, și românii vor vedea în timp, că această decizie le aduce și la modul concret anumite avantaje și o altă poziție pentru țară.

Aș vrea să subliniez, vizavi de modul în care s-au armonizat toate aceste eforturi și toate aceste demersuri pe care prietenii și aliații noștri le-au făcut, ele au fost totdeauna în ariergarda, dacă vreți, eforturilor pe care cele două ministere le-au făcut. Noi am discutat direct cu omologii noștri, am antamat aceste discuții și abia ulterior am extins această paletă și întotdeauna, întotdeauna dialogul a fost și cu partenerii noștri, și al acestora, cu noi și cu Austria, și cu Bulgaria. Să nu uităm că am spus că ce a fost dificil a fost dificil să armonizăm toate cele trei poziții.

Dialogul a fost unul de respect reciproc. Austria nu este o țară pe care să o presezi, Austria e o țară pe care să o convingi, cu care trebuie să discuți foarte serios, foarte realist, arătând că înțelegi care e contextul și evident, promovându-ți interesele într-un mod demn și civilizat.

Radu Tudor:

Deci, cum ați spune, românul n-a mers cu amenințarea, a mers cu duhul blândeții?

Cătălin Predoiu:

Europa nu e construită pe amenințare. A mers cu, dacă vreți, persuasiunea și perseverența convingerii și a argumentelor, pentru că am adus permanent în discuție ceea ce avem de câștigat. Austria și România au de câștigat în perspectivă în consolidarea relațiilor noastre. Avem interese economice comune, și noi putem câștiga din aceste interese, și noi avem interes ca lucrurile să se desfășoare într-un mod cooperant, Austria, la rândul ei, are interese și am subliniat acest lucru, că interesele lor pot fi dezvoltate aici numai într-o relație de prietenie, constructiv și așa mai departe.

Am subliniat, de asemenea, performanța colegilor noștri de la Frontieră și din teren, care au redus migrația, care dezvoltă bune practici. La ultimul Consiliu JAI, comisarul Johansson a spus Ceea ce face România în proiectele-pilot este un exemplu de urmat de către toate statele membre și acesta ne dă și poziția de a ne exprima altfel în Consiliul JAI, pentru că poate sunt lucruri pe care și pe noi ne nemulțumesc în alte state membre. Pe mine, de exemplu. Aș vrea să spun niște lucruri în Consiliul JAI, o să le spun altfel acum. Putem cere lucruri…

Radu Tudor:

Cu siguranță!

Întrebarea pentru ministrul Afacerilor Externe, Luminița Odobescu și pentru ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, din partea colegei mele, Sabina Iosub.

Sabina Iosub:

Doamnă ministru, domnule ministru, întrebarea mea are doua direcții. Pe de o parte, ce a cedat România sau ce a promis România că va face pentru a intra maritim și aerian în Schengen și a doua parte a întrebării este când vom intra terestru în Schengen, pentru că în această decizie ce a fost publicată și astăzi se specifică faptul că acest Consiliu depune eforturi pentru a lua o decizie de eliminare a controalelor asupra persoanelor la frontierele terestre interne. Concret, când ar trebui să intrăm terestru în Schengen?

Radu Tudor:

Ce am cedat, doamna ministru și când intrăm terestru în Schengen?

Luminița Odobescu:

Eu nu cred că România a cedat, pentru că dacă vorbim de pachetul cuprinzător al deciziei, într-adevăr, aceasta conține o serie de măsuri complementare care să consolideze cooperarea între România, Bulgaria și Austria în protecția frontierelor externe și vine exact așa cum a spus și domnul ministru, pe ceea ce deja România a făcut și ceea ce există în așa zisul Aquis comunitar.

Radu Tudor:

S-a speculat că cedăm ceva, că avem niște sarcini în plus, tema cea mai speculată a fost că vom primi migranți mulți din partea Austriei.

Luminița Odobescu:

Nu. Sunt prevederi care sunt clare, deja existente.

Radu Tudor:

Haideți să lămurim această chestiune cu migranții. Ce anume prevede exact acest mecanism? Vom primi înapoi acei migranți care au trecut ilegal prin România și au ajuns în alte state Schengen?

Cătălin Predoiu:

Migranții sunt la mine, vizele sunt la doamna. Nu am cedat, România nu a cedat nimic, nu și-a asumat nici o obligație în plus, sub aspectul protecției frontierelor și a combaterii migrației ilegale. O sa îmi argumentez afirmația.

Radu Tudor:

Vin mii de sirieni și de afgani din România, domnule Predoiu.

Cătălin Predoiu:

În documentul politic și în cel juridic se vorbește de întărirea controalelor la frontieră, deci nu cedăm nimic, pentru că noi facem controale la frontieră și vrem să ne întărim și e în interesul cetățenilor noștri. De investiții pe care Comisia Europeană să le facă în echiparea trupelor noastre de frontieră, Poliției de Frontieră, drone, scanere, radare și așa mai departe, deci nu cedăm, ci primim. Sprijin al ofițerilor Frontex, nu e nimic rău în asta. Și noi trimitem ofițeri Frontex în străinătate, anul sunt vreo 2600 plecați.

Radu Tudor:

Ziceți cu migranții, că acolo e tema.

Cătălin Predoiu:

La migranți este vorba de Regulamentul Dublin, adică acel regulament care organizează la nivelul tuturor statelor membre, modul în care sunt procesate migrațiile subsecvente sau secundare, mișcările secundare. Ce înseamnă mișcare secundară? Dau un exemplu foarte simplu, un cetățean al unui stat x, non membru Schengen accesează ilegal România, merge mai departe sau este înregistrat aici, în România, ca tentativă de accesare ilegală, este capturat în Austria, este returnat, potrivit acestui acord. Deci, nu orice fel de migrant. Și viceversa.

Radu Tudor:

Să explicăm simplu. Doar cei care au trecut prin România și care ajung în alte state europene Schengen ne sunt nouă returnați. Adică nu zecile de mii care vin pe la Lampedusa vor veni în România.

Cătălin Predoiu:

E un regulament pe care noi îl aplicăm deja și în asigurarea acestui regulament, de exemplu, anul acesta, 2022-2023, s-au returnat 150 de cetățeni, care au trecut deja prin România. Trecuseră deja prin România, e vorba de acei cetățeni pentru care ai  responsabilitatea faptului că i-ai scăpat mai departe. Sau intră în România, procesează și primește o cerere de azil răspuns favorabil, dobândește azil în România, mai departe pleacă și este subiectul unei alte cereri de azil formulate în Austria, fără să declare faptul că are azil deja în România. Dacă acest lucru se descoperă ulterior, el este returnat în România, pentru că acolo a dobândit protecție internațională, iar sistemul ăsta funcționează reciproc. Și Germania funcționează și cu Franța, fuzionează cu toată lumea. Noi nimic în plus nu ne-am asumat prin aceste obligații.

Radu Tudor:

Știți că s-a speculat, se speculează chestiunea cu migranți, că odată intrați în Schengen și cu negocierile astea dure, noi a trebuit să facem niște compromisuri.

Cătălin Predoiu:

Atenție, Croația când a intrat în Schengen, anul trecut, cu toate frontierele, s-a văzut țintă, dacă vreți, a unui flux migratoriu crescut substanțial și s-a confruntat cu acest lucru, într-adevăr. Dacă vreți, este un dezavantaj care vine la pachet. De ce? Pentru că odată penetrată frontiera unei țări membră în spațiul Schengen, mai departe poate să plece mai ușor către alte frontiere, că nu mai există controalele interne. Și atunci, evident că orice țară care devine membră a spațiului Schengen, în primă fază devine o potențială țintă. Nu e cazul nostru, pentru că noi încă nu ridicăm controale la frontiera terestră, dar așa a fost cazul cu Croația și atunci s-au combinat aceste informații. Pe de altă parte, principala rută migratorie către Europa nu sunt Balcanii, ci Mediterana centrală, Mediterana de est.

Radu Tudor:

Știm datele acestea și am dat și hărțile Frontex și  datele oficiale ale Comisiei.

Cătălin Predoiu:

Nu depinde decât de noi, domnule Radu Tudor, să ne protejăm frontiera.

Radu Tudor:

Ați spus că sunteți optimistă și probabil chestiunea asta a fost marcată ca atare de telespectatori. Sabina Iosub v-a întrebat când intrăm cu frontierele terestre, pentru că negocierea este în primul și în primul rând pe componenta politică, pe componenta diplomatică.

Luminița Odobescu:

Ceea ce pot să vă spun la acest moment este că vom continua demersurile diplomatice, împreună, în primul rând cu Austria și cu sprijinul Comisiei Europene și a celorlalți parteneri. Este foarte important să arătăm în continuare că frontierele noastre sunt sigure și acest lucru deja a fost dovedit anul trecut prin două misiuni voluntare și în plus, avem acest proiect pilot, care e un exemplu de bune practici, la granița dintre România și Serbia, pe care ni l-am asumat, tocmai ca să arătăm că în materie de azil putem să exportăm, ca să spun așa, bune practici de gestionare a frontierei externe a Uniunii Europene, cum este frontiera noastră cu Serbia. Acest lucru a fost recunoscut și apreciat de către toți partenerii noștri.

Până la urmă, așa cum a spus și domnul ministru, este în interesul nostru să protejăm granițele externe atât ale noastre, cât și ale Uniunii Europene, și acest lucru am arătat până acum și o să arătăm în continuare. Să nu uităm că lucrurile sunt în schimbare, nu numai în ceea ce privește migrația. Avem o decizie politică recentă pentru un nou pact de migrație și azil în Uniunea Europeană, dar avem amenințările teroriste.

Avem interesul să lucrăm împreună cu Austria, dar și cu ceilalți parteneri europeni, să facem mai sigur spațiul Schengen și să protejăm frontierele externe ale Uniunii Europene, să găsim până la urmă, împreună, soluții. De fapt, acesta este și obiectivul acestui acord politic pe care îl avem în materie de cooperare. Sunt măsuri complementare  de consolidare a cooperării cu Austria în primul rând, dar și cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Radu Tudor:

31 martie 2024 intrăm cu frontierele aeriene și navale, fluviale. Care ar fi, să spunem, data aproximativă, perioada aproximativă în care sperați să dați un anunț bun și în legătură cu frontierele terestre? Oportunitatea, pentru că vorbim de Președinția belgiană, apoi vine Președinția ungară a Consiliului Uniunii Europene, deja Cătălin Predoiu oftează și îl văd. Trebuie să dăm românilor un orizont cât de cât.

Cătălin Predoiu:

Principalul nostru argument a fost și va rămâne în continuare protecția frontierelor, eficiența din teren. Contează, evident, demersurile diplomatice. Contează performanța la protecția frontierelor și combaterea migrației ilegale, a cooperării polițienești, a traficului de persoane, acolo trebuie să performăm. Și dacă vrem să performăm acolo, trebuie să și investim, nu numai în dotări logistice, dar și în statutul acestor oameni.

Așa cum după intrarea în Uniunea Europeană, concentrarea a fost pentru reformarea justiției, ridicarea MCV, și așa mai departe, acum, după părerea mea, după intrarea în Schengen, trebuie să avem ani de zile de concentrare pe toate forțele noastre de ordine publică, pentru că numai prin performanță să aducem acest rezultat.

Oricât de multe demersuri diplomatice să fac, să știți, nu există acel demers diplomatic de tip apăsare pe buton. Nu există doar un telefon care schimbă totul. Nu există doar un demers sau o scrisoare sau o vorbă sau o masă sau o negociere, ci există un ansamblu întreg de astfel de discuții și suport, dar care trebuie să se sprijine pe ceva, iar acel ceva este rezultatul din teren. Am spus că acele vizite de evaluare, cele opt din mandatul lui Blaga și două din mandatul lui Bode au contat foarte mult, măsurile luate în mandatul lui Vela, de asemenea, pentru că noi am putut să ne sprijinim pe un rezultat din teren foarte, foarte bun.

Cătălin Predoiu:

Care a fost factorul esențial, foarte scurt, Luminița Odobescu, care a transformat decizia de la opoziție sută la sută în septembrie, la acceptare în decembrie pentru aderarea României?

Luminița Odobescu:

Cred că a fost un cumul de factori. Pe lângă argumentele și determinarea noastră de a merge înainte, demersurile, evident, la toate nivelele, coordonarea, munca de echipă. Deci noi, dacă rămânem uniți și coordonați, reușim să mergem înainte și să avansăm.

Radu Tudor:

Declicul unde s-a produs?

Luminița Odobescu:

Declicul cred că s-a produs când am simțit că la începutul lunii decembrie eforturile dau rezultate și am spus acum este momentul. Sigur că procesul a fost unul mai complex, pentru că fiind împreună cu Bulgaria, a trebuit să așteptăm și decizia Olandei și practic au fost câteva etape în care am depins puțin de alte decizii, ca să spun așa. Pot să spun că ultima lună și ultimele zile din luna decembrie au fost extrem de intense. Au fost negocieri de zi și noapte pentru câteva, poate paragrafe esențiale, pe care le-am subliniat cu roșu, dar care ne-au luat câteva zile bune, ca să spun așa, tocmai pentru pentru a ne proteja foarte bine interesele.

Radu Tudor:

Cine v-a ajutat cel mai mult în acest demers, în acest succes?

Cătălin Predoiu:

Cel mai mult cred că ne-am ajutat noi și declicul de care vorbeați dumneavoastră s-a produs la noi în primul rând, pentru că am înțeles cum trebuie să procedăm și cum trebuie să abordăm. Pentru că, vedeți dumneavoastră, se poate spune nu unei persoane, două persoane, trei persoane, zece persoane, dar la foarte multe persoane e greu să mai spui nu și de asemenea în fața multor argumente. Cred că declicul a fost în momentul în care noi am reușit să asamblăm un mod coerent de abordare din mai multe unghiuri, de la mai multe etaje.

Radu Tudor:

Luminița Odobescu si Cătălin Predoiu, mulțumesc pentru acest dialog foarte sincer! Ne revedem în aceeași formulă, aici, în momentul în care avem decizia pentru intrarea cu frontierele terestre, de acord?

Luminița Odobescu:

De acord.

Cătălin Predoiu:

Știți că n-am vorbit nici de momentul ăsta, nu vorbesc nici de acela.

Radu Tudor:

Când o să vedem decizia, ne revedem aici și ne spuneți toate secretele.

Ministrul Afacerilor Externe, Luminița Odobescu, ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu. Am aflat tot ceea ce trebuia să știm despre aderarea României la spațiul Schengen. Bine că am reușit să spargem gheața!

 

 

Exclusiv

Republica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX

Publicat

pe

De

Din fabrica de suc, direct la tarabă

În urma declanșării investigației privind deșeurile din cadrul fabricii Coca‑Cola din Ploiești și a articolului publicat în data de 12 iunie 2026 pe site‑ul incisivdeprahova.ro (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/06/12/coca-cola-hbc-ploiesti-reciclare-pe-persoana-fizica-pe-banii-firmei-si-bc-ur-la-tarabă/), redacția primește tot mai multe mesaje de la oameni din interiorul combinatului de „sustenabilitate creativă”.

Denunțători, angajați, martori tăcuți până acum – toți descriu aceeași poveste: în spatele etichetelor lucioase și al discursurilor despre reciclare responsabilă, la Ploiești funcționează, de ani buni, o mică „republică autonomă” a deșeurilor, cu șefi, executanți și „eroi de laborator” făcuți praf pentru că au îndrăznit să înfrunte „mafia” din fabrică.

„Echipa de șoc” – aceiași oameni, aceleași practici, același maistru de sacrificiu

Potrivit unuia dintre denunțători, personalul cu atribuții în gestionarea acestor deșeuri este, de ani de zile, cam același. Aceleași nume, aceleași funcții, aceleași combinații. Același maistru este, de fiecare dată, luat în colimator de șefii de tură, care – susține sursa – nu visează decât să îl „execute”, cu ajutorul unui angajat dispus „să dea cu subsemnatul” pentru a construi dosare împotriva altora.

Într‑un caz relatat de sursă, un angajat de la laborator ar fi avut curajul să înfrunte mafia din fabrică pentru a apăra un coleg. Rezultatul? După spusele denunțului, i s‑a „retușat” din temelii toată viața profesională. Sistemul nu iartă pe cine calcă pe coadă mecanismul de „reciclare pe persoană fizică”.

De la „uz personal” la uz mafiot – butoiul care se multiplică pe OLX

În denunț se recunoaște lucid un fapt: unii angajați, ocazional, mai puteau lua câte un recipient pentru uz strict personal – de exemplu pentru depozitarea cerealelor sau a altor substanțe inofensive. Dar, accentuează sursa, niciunul dintre acești angajați de rând nu ar fi avut cum să pună mâna pe asemenea volume de butoaie, la asemenea frecvență, decât, poate, în situații izolate, când intervenea în lucrări specifice unei anumite secții.

Altfel spus, „borcanul de murături” luat de acasă nu explică în niciun fel avalanșa de butoaie care apar, miraculos, pe platformele de anunțuri.

Documentul „beta” și litera moartă a ciclului de viață al ambalajelor

Aceleași surse mai afirmă că miza reală nu ține de „o simplă înșiruire de reguli” privind ciclul de viață al ambalajelor, ci de un document intern – poreclit plastic „beta” – prin care, pe hârtie, se impune respectarea strictă a regulilor și a întregului circuit al ambalajelor returnabile. Scopul declarat al acelui document ar fi să facă imposibilă sustragerea acestora și să oblige la verificări interne suplimentare.

Pe hârtie, „beta” veghează. În realitate, susțin sursele, regulile sunt bune doar ca decor, cât timp butoiul „bun” găsește mereu alt drum decât containerul de reciclare.

Teatru de reciclare în curtea fabricii – decor transparent, culise opace

Pentru a crea aparența unei gestionări transparente a deșeurilor, potrivit surselor, oficial se susține că butoaiele metalice sunt frecvent depozitate în incinta fabricii înainte de a fi predate spre reciclare. Imagine de manual: butoaie aliniate, reciclate responsabil, totul verde, sustenabil, corporatist.

În realitate însă, aceleași surse afirmă că ar fi predate doar recipientele deteriorate în timpul manipulării, cele lovite, îndoite sau altfel „compromise”. Butoaiele aflate în stare bună – adică cele care chiar mai pot avea valoare – ar urma, discret, un alt traseu. Nu spre reciclare, ci spre „piață”.

Tura de noapte – când maistrul încarcă „deșeuri” la oră fixă

Conform informațiilor primite, deșeurile neconforme sunt încărcate și evacuate de același maistru, pe timp de noapte, în zile și la ore fixe, pe ture special organizate astfel încât activitatea să nu poată fi observată. Nicio mișcare la vedere, totul calculat.

În plus, aceleași surse susțin că în această afacere ar fi implicate mai multe persoane din cadrul fabricii, inclusiv factori de decizie și angajați din departamentele tehnic, resurse umane (muncă) și chiar ceea ce denunțătorii numesc, ironic, „ochiul lui Sauron” – adică segmentul intern care ar trebui să vadă tot, dar alege ce vede și ce nu.

Butoiul de Coca‑Cola, noul star de Buzău: „ridicare personală” la 100–160 lei bucata

Și așa ajung butoaiele de tablă, potrivite pentru concentratul de Coca‑Cola de la Ploiești, să fie vândute voios pe platformele online locale din Buzău, inclusiv pe OLX, la prețuri cuprinse, potrivit semnalărilor, între 100 și 160 de lei bucata, în funcție de dimensiune, model și de „opțiunea” de ridicare personală sau livrare la domiciliu.

Întrebarea firească este: mai sunt și acum astfel de oferte pe diverse site‑uri de anunțuri sau, între timp, au dispărut miraculos, odată cu izbucnirea scandalului? Butoiul nu minte, dar anunțul poate fi șters la un click distanță.

Trasabilitatea – marele banc corporatist

Se ridică astfel întrebarea: aceasta este „simpla” trasabilitate a deșeurilor generate de unitate? Cum sunt întocmite și raportate documentele privind transferul acestor deșeuri? Există, în mod real, o concordanță între:

  • cantitățile raportate pe hârtie,
  • cantitățile efectiv predate spre reciclare
    și
  • cele care sunt puse la dispoziția autorităților de control?

Sau, dimpotrivă, cineva jonglează cu cifrele, cantitățile și traseele până când totul pare să dea cu plus doar în buzunarul cui trebuie?

„Reciclare pe persoană fizică” – afacere privată, pe banii firmei și timpul nostru

Din toate aceste semnale rezultă un tablou sinistru: o „afacere pe persoană fizică” cu deșeurile unei corporații care își vinde imaginea drept „cea mai sustenabilă”, în timp ce consumatorii sunt puși să stea la cozi, să adune PET‑uri și ambalaje, să scaneze coduri și să „recupereze banii lor”, în numele unui sistem de garanție‑returnare.

În timp ce oamenii se înghesuie, docili, la aparatele de reciclare, cineva face bani reali din butoaie reale, trecute, discret, la categoria „deșeuri gestionate responsabil”.

Managerii de mediu – contabilii deșeurilor sau gardienii butoiului dispărut?

În această ecuație, întrebarea care arde este: cum fac managerii de mediu raportarea deșeurilor? Ce fel de trasabilitate pun ei, concret, la dispoziția autorităților de control?

Vorbim de controale făcute „ca la carte”, de instituții care chiar verifică documentele și circuitul fizic al deșeurilor? Sau de inspectori „de‑ai casei”, care doar bifează formal în registrul unic de control, ca să rămână totul frumos, liniștit și profitabil?

„Se face bani din orice” – iar noi vom scoate gunoiul la lumină

Din relatarea angajaților reiese că, în interiorul companiei, „se fac bani din orice”. De la concentrat până la butoi, totul poate deveni monedă de schimb, dacă este gestionat „creativ”.

Redacția, împreună cu cititorii și cu cei care au curajul să trimită informații, își propune să demascheze toate ilegalitățile semnalate, astfel încât adevărul să iasă la suprafață, nu să fie îngropat sub tone de „hârtii conforme”. Mesajul este clar: jos mafia deșeurilor din Coca‑Cola Ploiești.

Verificări reale sau mușamalizare standard?

Rămâne de văzut dacă eventualele verificări efectuate de instituțiile competente vor clarifica situația sau dacă ne aflăm în fața încă unui dosar pregătit pentru mușamalizare. Trebuie stabilit dacă au existat:

  • abateri de la legislația în vigoare,
  • complicități sau neglijențe din partea responsabililor cu managementul deșeurilor,
  • implicări ale conducerii unității în tolerarea sau acoperirea acestor practici.

Sau dacă, dimpotrivă, totul va fi înghițit într‑un nou val de tăcere, „așa cum se obișnuiește în astfel de cazuri sensibile”.

Concluzie: Așteptăm răspunsuri oficiale

Redacția va continua documentarea acestui subiect, pornind inclusiv de la informațiile publicate de incisivdeprahova.ro și de la noile mărturii primite. Vor fi solicitate:

  • un punct de vedere oficial din partea companiei Coca‑Cola HBC Ploiești,
  • explicații din partea autorităților competente privind controalele efectuate, documentele verificate și eventualele măsuri luate.
  • Poate că, odată cu numirea pe furiș a noii șefe a Gărzii de Mediu Prahova, doamna Spiridon, vom afla în sfârșit dacă are de gând să facă curățenie în această ogradă în care forajele Coca‑Cola funcționează fără autorizație, „V…” se laudă că „nu îi poate trage nimeni la răspundere”, boierul Nan își consolidează feuda de parcă și-ar lua buletin de Ploiești, iar noi bem, sub ochii îngăduitori ai autorităților, suc cu apă potențial contaminată, produsă ilegal.

    Pe măsură ce noi informații relevante vor putea fi făcute publice, vom reveni, pentru a oferi o imagine cât mai clară și completă asupra situației. Până atunci, butoiul de tablă rămâne proba mută a unei afaceri care miroase mai tare decât orice „deșeu neconform”. (Cristina T.).
Citeste in continuare

Exclusiv

Republica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor

Publicat

pe

De

Trei firme și-un singur mare paravan: „Nu se vede beneficiarul, deci nu există”

În România, țară cu peste 900.000 de firme active, trei societăți comerciale au reușit performanța să funcționeze cu acționari reali ascunși, strecurându-se fix prin breșa legii făcute, teoretic, să oprească tocmai asta: spălarea banilor și finanțarea terorismului.

Conform unui răspuns oficial al Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), consultat de NewsCenter.ro (sursă: NewsCenter.ro), în toată România, la 12.06.2026, există exact trei profesioniști în funcțiune cu asociați fiduciari. Dintre aceștia, doi au chiar beneficiari majoritari ținuți la adăpost în spatele unor contracte de fiducie.

Cele trei „minuni” juridico-comerciale sunt:

  • Bin Go Solutions SRL (fosta Rosal Grup / United Waste Solutions) – salubritate, datorii uriașe, acționariat fiduciar;
  • Blue Planet Services SA – preia activitatea de salubritate, cu acționar fiduciar majoritar, contracte în Sectoarele 1, 3 și 4;
  • Tiragram SRL – firmă mai mică, dar folosită în aceeași logică, doar că aici, măcar, beneficiarul fiduciei este declarat: MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.

Toate trei se intersectează direct cu obligațiile impuse de Legea nr. 129/2019 privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului, lege care cere explicit declararea beneficiarului real. Pe hârtie, totul pare legal. În practică, structurile de proprietate sunt făcute să nu le înțeleagă nimeni.

ONRC numără până la trei. Restul, la revedere transparență!

ONRC, prin directorul general Luiza Mărdare, confirmă negru pe alb pentru NewsCenter.ro:

„Conform datelor existente în registrul comerțului computerizat, sunt înregistrați trei profesioniști în funcțiune cu asociați fiduciari la data de 12.06.2026, din care doi sunt beneficiari majoritari.”

Trei firme din 900.000+ active. Dar acestea trei:

  • au contracte uriașe cu autorități publice,
  • gestionează salubritate în Sectorul 1, Sectorul 3 și Sectorul 4,
  • jonglează cu credite de sute de milioane,
  • și se joacă de-a „cine-i proprietarul real?” în timp ce Legea 129/2019 zice că beneficiarul trebuie declarat.

Un expert fiscal explică pentru NewsCenter.ro avantajul „practic” al fiduciei:

„Beneficiarul real poate dispune de acțiuni prin intermediul fiduciarului (…) fără ca identitatea beneficiarului să fie înscrisă în Registrul Comerțului, unde figurează doar fiduciarul.”

Traducere în limbaj de cartier: „nu scriem pe numele meu, scriem pe numele avocatului”.

Ce e fiducia? Manual scurt de făcut paravan, cu binecuvântarea Codului civil

ONRC explică oficial:

„Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale (…) către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.”

Pe scurt:

  • fiduciarul e cel care apare la vedere,
  • beneficiarul real e cel care trage sforile și încasează foloasele,
  • contractul între ei e legal, dar nu este public în detaliu,
  • structura reală a proprietății devine o ghicitoare pentru cei care ar trebui să verifice cine controlează de fapt firmele.

Un avocat specializat în drept civil pentru companii, citat de NewsCenter.ro, o spune clar: mecanismul este legal și folosit și în alte state, dar:

„poate face mai dificilă înțelegerea structurii de proprietate a unor companii (…) Beneficiarul economic poate rămâne o altă persoană, iar detaliile complete ale contractului nu sunt publice.”

Legea împotriva spălării banilor cere transparență. Codul civil, prin fiducie, oferă un tunel „discret” în subteran. Cine are nervi și bani, îl folosește.

Prigoană, fiducia și roata de gunoi de zeci de milioane: de la Rosal la Bin Go

Prima mare firmă care a folosit în România acționari fiduciari a fost, în 2015, Rosal Grup SA, imperiul de salubrizare creat de Vasile-Silviu Prigoană. Firma s-a redenumit ulterior United Waste Solutions SRL, iar acum se numește Bin Go Solutions SRL.

Cronologia fiduciei la Rosal/Bin Go, potrivit actelor analizate de NewsCenter.ro:

  • 2015 – Contract de fiducie nr. 2807/17.11.2015
    Acționari Rosal Grup SA:

    • Dan Gabriel Găman – 52% (fiduciar)
    • Cătălin Adrian Manciu – 20% (fiduciar)
    • Gheorghe Minea – 10%
    • Bogdan Niculescu – 18%

    Ultimii acționari la vedere înainte de fiducie:

    • Honorius-Adrian Prigoană – 67%
    • Dumitru Mihalache – 22%
    • Gheorghe Minea – 11%

    O hotărâre AGA din 8 ianuarie 2019 arată clar că avocatul Dan Gabriel Găman deține 52% din acțiuni doar ca proprietar fiduciar, beneficiarul real fiind Vasile-Silviu Prigoană.

  • După 2015 – Fiducii în lanț
    Hotărârea AGA nr. 1 din 7 mai 2021 consemnează un nou contract de fiducie:

    • Dan Gabriel Găman – proprietar fiduciar pentru 30%
    • Vasile-Silviu Prigoană – acționar direct cu 40%
    • Imperial Master Invest SRL – 20%
    • Gheorghe Minea – 10%
  • 16 aprilie 2024 – acțiunile „la vedere” ies din familia Prigoană
    AGA United Waste Solutions (fostă Rosal Grup, actuală Bin Go Solutions) aprobă cesiunea pachetului de 40% deținut de Honorius-Adrian Prigoană către Jean Niculescu, în baza unei tranzacții prin care se sting și litigiile cu familia Prigoană.

Silviu Prigoană, creatorul afacerii Rosal, moare pe 12 noiembrie 2024, la 60 de ani, la un restaurant din Șimon, lângă Bran (sursă: NewsCenter.ro). În prima fază s-a vorbit de înec cu mâncare, expertiza medico-legală stabilește ulterior infarct pe fondul unor afecțiuni cardiace preexistente.

După moartea lui Prigoană, fiducia rămâne vie. Beneficiarii – în continuare, invizibili

La 10 octombrie 2025, structura Bin Go Solutions SRL arată așa (conform ONRC, citat de NewsCenter.ro):

  • 30% – Dan Gabriel Găman, proprietar fiduciar (contract de fiducie nr. 1359/13.07.2022);
  • 10% – Cabinet Individual de Avocat Cătălin Adrian Manciu, proprietar fiduciar (contract de fiducie nr. 214/14.02.2023);
  • 20% – Imperial Master Invest SRL;
  • restul – alte dețineri, evoluate până la situația actuală.

Important: documentul nu identifică beneficiarii reali ai acestor fiducii.

La aproape doi ani după moartea lui Silviu Prigoană, structura acționariatului fostului Rosal, actuala Bin Go Solutions SRL, este, în esență, aceeași: proprietari fiduciari la vedere, beneficiari la secret.

Situația în 2026, conform datelor actuale de la Registrul Comerțului:

  • 70% – avocatul Dan Gabriel Găman, ca proprietar fiduciar;
  • 10% – avocatul Cătălin Adrian Manciu, tot ca proprietar fiduciar;
  • 20% – Imperial Master Invest SRL.

În 2016, pachetul de 70% din fosta Rosal Grup era la Silviu Prigoană (52%) + Bogdan Niculescu (18%). Acum, aceeași masă de participare se plimbă sub formă de fiducie. Beneficiarii? Neidentificați public.

Bin Go – datorii la stat de aproape 40 de milioane. Blue Planet – „curată” și pregătită de noi contracte

Potrivit ANAF, Bin Go Solutions SRL are obligații fiscale restante de aproximativ 39,87 milioane lei, din care:

  • ~38,48 milioane lei – datorii principale;
  • ~1,39 milioane lei – dobânzi și penalități.

În acest timp, activitatea de salubritate a fostei Rosal/Bin Go este mutată pe alt vehicul: Blue Planet Services SRL, firmă din Sectorul 2, București.

Adevărata frumusețe: Bin Go e îngropată în datorii, Blue Planet – „curată” și aptă să participe la licitații și negocieri directe pentru contracte noi, inclusiv:

  • contractul de salubritate (anunțat, apoi blocat în instanță) în Sectorul 1;
  • asocierea pentru Sectorul 3;
  • asocierea pentru Sectorul 4.

Perfect pentru cine vrea să păstreze contractele, dar să lase datoriile în urmă, pe altă firmă.

Blue Planet: de la nepotul lui Tărău la frații Niculescu, prin fiducie

Istoricul Blue Planet Services, reconstituit din date de la ONRC și din ancheta NewsCenter.ro:

  • Firma e înființată în 1995.
  • Din 2018, este preluată de Bogdan Niculescu, prin Clean Green Energy Invest SRL.
  • În 2018, asociat majoritar devine Vestsal Solution SRL din Oradea, cu 90% din acțiuni.
  • Până la final de 2018, Blue Planet era deținută 100% de Vestsal Solution SRL.

Vestsal Solution SRL este deținută de Radu-Bogdan Urdă – nepotul omului de afaceri Adrian Tărău.

Tărău, fiul fostului prefect PSD de Bihor, Mihai Ioan Tărău, a devenit cunoscut la începutul anilor 2000 în dosarul de contrabandă cu produse petroliere instrumentat de procurorul Alexandru Lele. Scandal major la vremea Guvernului Năstase, cu premierul declarând celebrul „nu cred în arestările de vineri seara”. Ulterior, mandatul de arestare a fost revocat, iar Tărău a obținut despăgubiri în instanță pentru arestare nelegală.

În ultimii ani, numele lui Adrian Tărău reapare în atenția publică în dosarul în care sunt cercetați Florian Coldea, Dumitru Dumbravă și avocatul Doru Trăilă (sursă: relatări de presă, inclusiv NewsCenter.ro).

29 martie 2023: Blue Planet trece de la nepot la „rețea”

La 29 martie 2023:

  • Vestsal Solution SRL își cedează integral participația la Blue Planet Services SRL:
    • 70% – către Jean Niculescu;
    • 20% – către Imperial Master Invest SRL;
    • 10% – către Promoter Invest SRL.

La 21 iunie 2023, prin Hotărârea AGA nr. 8:

  • pachetul de 70% nu mai figurează pe numele lui Jean Niculescu, ci pe cel al lui Alexandru Cristache, în calitate de asociat fiduciar;
  • Imperial Master Invest SRL păstrează 20%;
  • Promoter Invest SRL păstrează 10%.

De atunci și până azi, structura oficială a Blue Planet Services SRL rămâne:

  • 70% – Alexandru Cristache (acționar fiduciar majoritar);
  • 20% – Imperial Master Invest SRL;
  • 10% – Promoter Invest SRL;
  • administrator – tot Alexandru Cristache.

NewsCenter.ro cere Blue Planet lămuriri:

  • Cine este beneficiarul real al contractului de fiducie?
  • Au cerut autoritățile contractante (primării, bănci) contractul de fiducie?
  • Au fost informate instituțiile publice despre cine controlează în realitate pachetul majoritar?

Răspuns: zero. Nici măcar confirmarea că vor răspunde.

Holdinguri fără angajați, dar cu milioane profit: Imperial și Promoter

Două societăți „de tip holding”, discrete, dar extrem de profitabile, apar ca acționari minoritari la Blue Planet:

  • Imperial Master Invest SRL
    • înființată în 2019;
    • controlată egal de Călin Ioan Mihalache și Cristian Mihalache;
    • în 2025: peste 4 milioane lei profit netfără cifră de afacerifără angajați.
  • Promoter Invest SRL
    • înființată în 2012;
    • deținută integral de Stelian Minea;
    • administrată de Dumitru Mihalache;
    • în 2025: peste 2 milioane lei profit netfără cifră de afacerifără angajați.

Firme de „investiții pure”, fără activitate operațională propriu-zisă, dar cu profituri grase. Ideal pentru a ține participații la structuri de salubritate cu contracte publice de zeci și sute de milioane.

Frații Niculescu – din șoferi și prieteni de familie, în controlul gunoaielor și al creditelor de 250 de milioane

Documentele analizate de NewsCenter.ro arată că frații Jean și Bogdan Niculescu apar constant în actele Bin Go Solutions SRL și Blue Planet Services SRL ca oameni care exercită controlul real, chiar când părți mari din acțiuni sunt la avocați-fiduciari.

Exemple:

  • Hotărârea AGA Bin Go Solutions SRL din 10 februarie 2025:
    • Jean Niculescu participă ca asociat cu 40% din capital;
    • alți 40% sunt deținuți de doi proprietari fiduciari;
    • documentele privind beneficiarul real declară că frații Niculescu exercită controlul asupra societății, deși beneficiarii fiduciei nu sunt nominalizați în hotărârile AGA.
  • Monitorul Oficial nr. 4528/25.09.2025 arată că, în mai 2025, frații Niculescu au avut un rol central în contractarea unui credit de 250 milioane lei de la Exim Banca Românească pentru Blue Planet Services SA:
    • credit pe 60 luni, cu 5 luni perioadă de grație;
    • se constituie un pachet extins de garanții:
      • cesiune de creanțe din contractele de salubritate cu Primăria Sectorului 4;
      • cesionarea creanțelor din asocierea Blue Planet Services – Bin Go Solutions;
      • ipoteci asupra conturilor bancare și asupra acțiunilor celor două firme;
    • fidejusiunea este semnată de Bogdan Niculescu și Jean Niculescu.

CV „public” al fraților Niculescu:

  • Bogdan Niculescu – fost coleg de studii și amic cu Horațiu (Honorius) Prigoană, potrivit informațiilor obținute de NewsCenter.ro;
  • Jean Niculescu – fost șofer al lui Silviu Prigoană, ulterior „om de încredere”;
  • încă din 2012, Jean apare ca administrator la firme ale familiei Prigoană, de ex. Capodopera Production, deținută de Adriana Bahmuțeanu și Honorius Prigoană;
  • în 2016, Jean devine acționar minoritar (18%) la Rosal Grup SA, chiar în perioada prelungirilor controversate ale contractelor din Sectorul 3 – contracte ajunse în dosar penal, cu DNA acuzând prejudiciu de ~578 milioane lei;
  • din 2021, Bogdan devine director Rosal Grup SA pe 4 ani;
  • în anul următor, ambii frați intră în Consiliul de Administrație;
  • Silviu Prigoană mai deține doar 40% din acțiuni;
  • după 2022, Prigoană preferă să lase frații Niculescu să preia activitatea, nu pe fiul său Honorius.

Astăzi, aceiași frați apar ca figurile centrale în:

  • Bin Go Solutions (fosta Rosal),
  • Blue Planet Services,
  • credite garantate cu contracte de salubritate de sute de milioane.

A treia firmă cu fiducie: Tiragram SRL și drumul înapoi la nepotul lui Tărău

Nu toate fiduciile sunt atât de opace. În cazul Tiragram SRL, schema este cel puțin transparentă la nivel de beneficiar:

  • În 2019, asociatul unic al Tiragram SRL, Dan-Cătălin Albăstroiu, transferă temporar toate cele 100 de părți sociale către avocatul Oana Berbecariu, proprietar fiduciar.
  • Ulterior, la Registrul Comerțului apare:
    • 100% din părțile sociale deținute de Societatea Civilă de Avocați Pavel, Berbecariu și Asociații,
    • aceasta figurează clar ca fiduciar pentru părțile deținute de MyGreenConcept SRL, pentru 10 ani, din 14.10.2025.

Beneficiarul fiduciei este MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.

Tiragram, MyGreenConcept și nepotul lui Tărău: cercul se închide tot la aceiași oameni

MyGreenConcept SRL – beneficiarul fiduciei de la Tiragram – este:

  • deținută 100% de Radu-Bogdan Urda (asociat unic și administrator);
  • înființată în 2012, cu sediul în comuna Tăut, jud. Bihor;
  • în 2025 a raportat:
    • cifră de afaceri de aprox. 1,93 milioane lei;
    • profit net de 951.319 lei;
    • Urda apare la Registrul Comerțului ca deținător al 100% din părțile sociale.

Și, pentru cine a pierdut firul: Radu-Bogdan Urda este nepotul lui Adrian Tărău. Și da, este același Urda care a deținut Blue Planet Services SRL înainte ca firma să fie trecută la frații Niculescu și la acționari fiduciari.

Adică drumul banilor și al participațiilor face un cerc elegant:

  • de la Tărău (prin nepotul Urda),
  • la Blue Planet,
  • la frații Niculescu,
  • la fiduciile cu avocați,
  • înapoi la aceleași familii de „băieți deștepți” ai gunoiului.

Teoria spune „control”, practica spune „neînregistrat nicăieri”

Codul civil nu lasă fiducia în zona gri totală. Art. 780 spune clar:

  • contractul de fiducie și modificările lui trebuie înregistrate la organul fiscal competent, în termen de 1 lună de la încheiere,
  • altfel intervine nulitatea absolută;
  • dacă masa patrimonială cuprinde imobile – înregistrare și la fiscalul local;
  • desemnarea ulterioară a beneficiarului – tot prin act scris, sub aceeași sancțiune;
  • fiducia devine opozabilă terților doar după înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM).

NewsCenter.ro a verificat toți participanții la fiduciile din:

  • Bin Go Solutions SRL,
  • Blue Planet Services SRL,
  • Tiragram SRL.

Rezultatul: nu există nicio înregistrare în AEGRM pentru aceste fiducii.

Adică, în timp ce statul dă lecții de „compliance” și „transparență” micilor firme, marii jongleri ai salubrității țin contractele de fiducie în buzunar, nu în registru.

Legea 129/2019: „Beneficiarul real trebuie declarat”. Realitatea: „Doar dacă avem chef”

ONRC o spune verde-n față, citând art. 56 alin. (1) din Legea nr. 129/2019:

„Persoanele juridice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului depun, la înmatriculare și ori de câte ori intervine o modificare, o declarație privind beneficiarul real (…)”

Legea 129/2019 a fost adoptată tocmai pentru:

  • a împiedica ascunderea persoanelor care controlează în realitate firmele;
  • a alinia România la standardele europene anti-spălare de bani și anti-finanțare a terorismului.

Teoria: orice SRL, oricât de mic, trebuie să declare cine e „beneficiarul real”.

Practica, în cazul celor trei firme „cu fiducie”:

  • la Bin Go – contractele de fiducie NU identifică public beneficiarii;
  • la Blue Planet – acționarul majoritar e fiduciar, iar întrebările jurnaliștilor despre beneficiarul real rămân fără niciun răspuns;
  • la Tiragram – e singurul caz unde beneficiarul (MyGreenConcept/Urda) e scris negru pe alb.

Deci se poate. Când se vrea. Când nu se vrea, ne ascundem după avocați, fiducii „confidențiale” și tăcere.

Blue Planet, firma cu acționar ascuns, pusă să spele Sectorul 1 – la propriu și la figurat

Primăria Sectorului 1 anunță senină că:

  • a semnat un contract de salubritate pe maximum 12 luni cu Blue Planet Services;
  • valoare: 95,5 milioane lei;
  • justificarea: vechiul contract cu Romprest ar fi costat 168 milioane lei pentru aceeași perioadă;
  • deci, zice viceprimarul Iulian Hatmanu, „vom plăti cu 72,5 milioane lei mai puțin”.

Procesele-verbale și comunicatele primăriei (sursa: comunicatul PS1, citat în articol) laudă „economia istorică”.

Ce nu se spune în flyer-ul politic:

  • acționarul majoritar al Blue Planet (70%) este fiduciar – Alexandru Cristache;
  • deci beneficiarul real al pachetului majoritar este altcineva;
  • Primăria Sectorului 1 nu pare interesată să afle cine;
  • contribuabilii plătesc 95,5 milioane unui operator a cărui structură reală de proprietate e parțial ascunsă.

Și încă un detaliu aflat „din interior” (potrivit unui reprezentant al Primăriei Sectorului 1 citat de NewsCenter.ro):

  • oferta Blue Planet a fost inițial cea mai mare dintre cele depuse (Blue Planet, REBU, Brantner);
  • după „analizele” comisiei, devine brusc „cea mai mică”, prin interpretarea costurilor finale ale celorlalte două oferte.

Magie administrativă: aceeași cifră, văzută din alt unghi, devine „mai mică”. Evident, în favoarea operatorului cu acționar fiduciar.

Doar că aventura Sectorului 1 a fost, deocamdată, blocată. Romprest a contestat rezilierea, a susținut că contractul ține până în 2033, nu în 2026, iar instanța a suspendat actele prin care Primăria voia să-l închidă la 30 iunie.

Pe 29 iunie 2026, Tribunalul București:

  • suspendă efectele actelor PS1 privind încetarea contractului cu Romprest;
  • obligă Primăria să nu mai emită alte documente pe durata contractului;
  • respinge cererea de intervenție a Blue Planet.

Rezultatul: tranziția la Blue Planet nu mai începe la 1 iulie. Contractul de 95,5 milioane rămâne, deocamdată, praf în ochi. Sectorul 1 înoată în procese, nu în „eficiență”.

Sectorul 3: cum se „licitează” aproape jumătate de miliard cu un singur ofertant

Partea finală a tabloului este și cea mai grotescă: Sectorul 3.

Primăria condusă de Robert Negoiță a:

  • cheltuit ani la rând zeci de milioane de euro pe utilaje, pubele, camioane, uniforme, în numele „regiei proprii” – strângem gunoiul singuri, nu mai stăm la mâna privaților;
  • apoi, brusc, în decembrie 2025, a scos la licitație:
    • procedura PC1003154 / JOUE 815175-2025;
    • obiect: „delegarea prin concesiune” a salubrității;
    • valoare estimată: 432.663.678,75 lei (aproape 86 milioane de euro).

Prima mare ciudățenie: de ce concesionezi pe aproape jumătate de miliard un serviciu pentru care tocmai ai cumpărat „tot”, din bani publici?

A doua: traseul licitației arată ca un manual de inginerie procedurală:

  1. 22 decembrie 2025 – Romprest și REBU contestă documentația (nr. 5028 și 5032).
    • atacă prevederi legate de recipienți, containerizare, date logistice;
    • contestă lipsa datelor esențiale pentru calculul corect al costurilor;
    • CNSC le dă parțial dreptate prin Decizia nr. 493/C6/5028,5032 din 20 februarie 2026;
    • Primăria e obligată să modifice documentația.
  2. 30 martie 2026 – Sectorul 3 publică în SEAP o nouă documentație, nr. DF1261142.
  3. 31 martie 2026 – apare o nouă contestație (nr. 1201). De data asta, din partea… Blue Planet Services SA.
    • Blue Planet contestă clarificările din 20 și 27 martie, pe aceeași problemă: recipienți, punere la dispoziție, structură;
    • problema fusese deja analizată anterior de CNSC în februarie;
    • contestația Blue Planet este respinsă de CNSC (Decizia nr. 1476/C6/1201).

Detaliul bizar:

  • operatorii tradiționali (Romprest, REBU) contestă, câștigă parțial, dar la final nu mai apar ca ofertanți;
  • Blue Planet contestă și pierde, dar rămâne în procedură;
  • la final, în SEAP rămâne un singur ofertant în cursă.

Întrebările care decurg logic:

  • Câte zile reale, ne-suspendate, a avut piața pentru a elabora oferte după toate contestațiile?
  • Cum arată „concurența” într-o licitație de aproape jumătate de miliard cu un singur ofertant admis?
  • De ce mai vorbim de „piață”, dacă schema este făcută să conducă la un singur nume?

Sectorul 4: licitația de 1,9 miliarde – vechea Rosal rebranduită, aceeași combinație

Sectorul 4 completează puzzle-ul:

  • contract pe 5 ani, valoare ~1,9 miliarde lei;
  • câștigător: asocierea United Waste Solutions SRL (fosta Rosal Grup) + Blue Planet Services SA;
  • deci același „grup” de interese:
    • fostul Rosal (actual Bin Go / United Waste),
    • Blue Planet,
    • oamenii lui Prigoană,
    • frații Niculescu,
    • rețeaua de fiducii și avocați.

Opoziția locală țipă că licitația e cu dedicație. Dincolo de scandal politic, rămâne realitatea: la Sectorul 4, în plin context al prăbușirii Rosal, tot aceeași combinație de firme se înfige în contractul uriaș de salubritate.

Tarek El Feki, Toyo, EximBank și umbrele din spatele gunoiului

Numele lui Tarek El Feki nu apare la vedere în ofertele depuse pentru Sectorul 3 sau 1. Nu e acționar oficial, nu e terț susținător cu poză în Monitorul Oficial.

Dar presa de investigație (Captura.ro, Buletin de București, Săptămâna Financiară, Newsweek – citate în articol) l-au desenat clar în spatele:

  • grupului Toyo (Toyo Motors, Toyo IFN, Toyo Aviation),
  • cesiunilor de creanțe ale Rosal către firmele sale,
  • garanțiilor aduse de Toyo Motors pentru creditele Blue Planet.

Ce știm, din dezvăluirile publice pomenite în articol:

  • Rosal a cesionat o parte din încasările sale către Toyo Motors Center, iar Primăria Sector 4 a început să plătească direct în conturile firmei lui El Feki;
  • Săptămâna Financiară îl pune pe lista „actorilor” din circuitul de golire a Rosal de peste 40 de milioane euro;
  • Newsweek dezvăluie că Toyo Motors a pus la dispoziție două terenuri în Voluntari evaluate la 13 milioane lei, drept garanție imobiliară pentru un credit luat de Blue Planet de la EximBank.

Deci:

  • la suprafață – Blue Planet, Bin Go, frați Niculescu, avocați-fiduciari;
  • în spate – banii, garanțiile și influența unor personaje precum Tarek El Feki, conectate la vechea rețea Rosal și la jucători puternici din servicii, business și politică.

Concluzie: „Legea e pentru fraieri, fiducia e pentru băieți deștepți”

Legea zice:

  • declară beneficiarul real;
  • înregistrează fiducia la Fisc și în AEGRM;
  • nu ascunde structura de proprietate;
  • nu folosi mecanisme paravan pentru spălarea banilor sau finanțarea terorismului.

Realitatea în cazul acestor trei firme:

  • Bin Go Solutions – moștenitoarea Rosal, cu datorii la stat de aproape 40 de milioane, cu 80% acțiuni la avocați-fiduciari și beneficiari reali nedeclarați public;
  • Blue Planet Services – operator „curat” pe hârtie, cu acționar majoritar fiduciar, credit de 250 milioane la EximBank, contracte de salubritate la Sectorul 1 (anunțat), Sectorul 3 (licitație de 430+ milioane), Sectorul 4 (parte din asociere de 1,9 miliarde);
  • Tiragram SRL – mică firmă, dar conectată prin fiducie la MyGreenConcept și la Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Tărău, fost proprietar al Blue Planet.

Autoritățile locale:

  • aleg să semneze contracte de zeci și sute de milioane cu firme ale căror beneficiari reali sunt parțial opaci;
  • își justifică deciziile prin „economii” miraculoase și „proceduri legale”;
  • se fac că nu văd contradicția între Legea 129/2019 și acționarii invizibili.

Autoritățile centrale:

  • ONRC numără corect până la 3 și dă citate din lege;
  • Fiscul ar trebui să verifice fiduciile, AEGRM ar trebui să le ofere opozabilitate;
  • dar în arhivele reale, contractele de fiducie nu se văd.

Și peste toate, rămâne avertismentul final din articol:

„Așteptăm ca justiția să își facă treaba chiar dacă Niculescu, Tarek, Băluță, Tuță și alți implicați amenință cu numele unor procurori, șefi și șefe din anumite instituții publice. Oameni care ar trebui să apere statul, nu să facă afaceri cu gunoaie.”

Într-o țară normală, trei firme care ocolesc transparent legislația anti-spălare de bani, cu contracte de sute de milioane pe bani publici, ar fi sub reflectorul permanent al procurorilor.

În România, deocamdată, sunt doar trei excepții statistice. Și foarte probabil, doar vârful unui munte de gunoaie îngropate sub cuvântul magic: fiducie. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Nu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum

Publicat

pe

De

Mitul oficial: „Nu mai avem oameni pentru șefii de mâine”

De la un simplu anunț al Penitenciarului Slobozia pentru ocuparea funcției de director adjunct a explodat o dezbatere în Poliția Penitenciară, relatată pe www.penitenciare.info (sursa: articolul publicat pe penitenciare.info). Iar concluzia discuțiilor dintre polițiștii de penitenciare ar trebui să lovească direct în biroul directorului general Bogdan BURCU, în ANP și în DMRU:

Problema nu e că nu mai există oameni. Problema e că oamenii buni NU MAI VOR.

Diferență uriașă, pe care, în mod convenabil, „centrala” o trece sub tăcere.

De ce nu mai vor? Poate, în loc să mai bruieze cu „n-avem cadre, dom’le”, ar trebui să răspundă, cu subiect și predicat, „specialiștii” din DMRU și structurile de resurse umane ale ANP.

Nu lipsesc șefii. Lipsește motivația de a te băga în malaxor

În aproape fiecare unitate sunt polițiști de penitenciare care ar putea conduce fără emoții un penitenciar, o direcție, un serviciu. Oameni echilibrați, competenți, respectați, capabili să ia decizii.

Și totuși, aceiași oameni, când se uită la cei deja puși în frunte, nu văd o promovare, ci un pachet complet de dezavantaje:

  • responsabilitate uriașă,
  • câteva sute de lei în plus la leafă,
  • presiune permanentă,
  • relație tensionată cu ANP,
  • opinii ignorate sistematic,
  • sprijin zero fix când ai mai mare nevoie de el.

Rezultatul? Oamenii care ar putea oricând conduce un penitenciar aleg conștient să rămână pe funcții de execuție. Nu pentru că nu pot, ci pentru că nu mai merită să fii șef în condițiile de azi.

ANP – creier simplificat: „Nu mai sunt oameni!”

În loc să-și facă o minimă analiză de conștiință și să se întrebe „De ce refuză oamenii valoroși funcțiile de conducere?”, ANP preferă scurtătura intelectuală:

„Nu mai sunt oameni care să vrea.”

Fals. Oameni sunt. Și încă mulți. Întrebarea reală este: „De ce NU MAI VOR oamenii buni?”

Răspunsul spune totul despre tipul de gândire care domină ANP: simplist, comod, autoflatare cu discursuri de PR și o negare totală a realității din unități.

Un fost director sintetizează plastic, într-un mesaj trimis referitor la ANP (sursa: comunicare citată în articolul de pe penitenciare.info):

„Ai dreptate cu articolul: suntem într-o mașină de mare viteză care a rămas fără frâne și se îndreaptă spre un zid. Dar nu-i interesează, că le merge clima și muzica. În rest sunt foarte buni pe Facebook și Social Media, de zici că e Olimpiada la influenceri.”

Adică: se rupe sistemul, dar e important să dea bine poza la feed.

Când oamenii buni refuză, nu rămâne locul gol. Se umple cu mediocritate

Una din cele mai lucide observații apărute în dezbatere ar trebui lipită pe ușa DMRU:

„În față ajung cei despre care se vorbește în articol, nu neapărat pentru că sunt cei mai potriviți, ci pentru că oamenii competenți nu mai sunt motivați să își asume aceste funcții.”

Funcțiile nu rămân vacante, se ocupă. Întrebarea-cheie este: DE CINE?

Dacă oamenii valoroși fac un pas în spate, inevitabil altcineva face un pas în față. Și acel cineva nu este, de fiecare dată, cel mai pregătit, ci cel mai disponibil să intre în jocul pilelor, să tacă, să execute, să nu deranjeze. Exact tipologia de personaj descrisă în articolul de pe www.penitenciare.info, sursa discuției.

Diferența de salariu – scuză comodă. Problema e mult mai adâncă

Da, e adevărat: diferențele salariale între funcțiile de execuție și cele de conducere s-au subțiat atât de mult încât foarte mulți spun deschis:

„Nu merită stresul pentru câteva sute de lei.”

Dar aici nu se oprește explicația. Din discuțiile dintre polițiștii de penitenciare reiese limpede:

„Nu doar banii aduc satisfacție. Sunt oameni capabili care ar accepta o funcție de conducere dacă ar simți că sunt sprijiniți, respectați și lăsați să construiască.”

Problema nu e doar financiară, este una de încredere.

Polițiștii de penitenciare nu mai cred în capacitatea ANP de a face:

  • selecții serioase,
  • proceduri riguroase,
  • concursuri transparente.

Percepția generală? Pilele câștigă mereu. Restul sunt decor.

Mașina de resurse umane care produce demotivare pe bandă

FSANP a fost, în ultimii ani, în aproape toate unitățile din sistem (sursa: FSANP, potrivit articolului). Peste tot:

  • oameni excepționali,
  • caracter, bun-simț, experiență,
  • oameni care ar putea gira funcții importante.

Și peste tot aceeași replică amară:

„Nu are rost.”

Nu pentru că nu s-ar descurca, ci pentru că:

  • nu cred că vor fi lăsați să-și facă treaba,
  • nu cred că vor avea parte de un tratament corect din partea ANP,
  • nu cred că vor fi sprijiniți când vor trebui luate decizii grele.

Așa că, după cum spune un polițist de penitenciare (șef într-o unitate, sursa: articolul citat):

„Își văd de pătrățica lor și pleacă liniștiți acasă.”

Traducere: Sistemul e cel care i-a împins afară din zona de conducere. Nu „lenea”, nu „comoditatea”. Dezgustul.

DMRU, întrebarea e simplă: unde s-a pierdut motivația?

Acum douăzeci de ani exista lume la poarta funcțiilor de conducere. Azi sunt mai mulți ofițeri decât atunci.

Și totuși, vorbim de „lipsă de candidați”. Cum se explică?

  • Oamenii n-au dispărut.
  • Nu s-a evaporat brusc materia cenușie.

Între timp, sistemul i-a DEMOTIVAT.

Acesta este poate cel mai grav eșec al politicii de resurse umane din ultimii ani: să transformi normalitatea, competența și bunul-simț în „dezavantaje de carieră”.

Anunțul Penitenciarului Slobozia (sursa: anunțul oficial, comentat pe penitenciare.info) este doar o fotografie de moment: ANP nu mai reușește să-i convingă pe cei mai buni să accepte funcțiile de conducere.

Și până când cauza reală nu va fi asumată și tratată, conducerea centrală va continua să confunde:

  • lipsa candidaților cu
  • lipsa valorii.

Sunt două lucruri total diferite. Valoarea există. Candidații lipsesc pentru că nu mai vor să fie carne de tun.

Bogdan BURCU – vrea sau nu să fie primul director general care rupe cercul vicios?

Întrebarea finală, lansată direct către directorul general Bogdan BURCU:

„Va vrea domnul Bogdan BURCU să fie primul director general care încearcă schimbarea?”

Ca să poți schimba ceva, trebuie mai întâi:

  1. să accepți realitatea,
  2. să recunoști eșecul politicii de resurse umane,
  3. să înțelegi că nu mai merge cu „merge și-așa”,
  4. să acționezi în consecință.

Nu este prea târziu. FSANP anunță clar că e dispus să îl sprijine (sursa: poziția FSANP din textul analizat). Dar sprijinul nu poate înlocui voința reală de schimbare.

Corupția de ieri, demotivarea de azi

Fenomenul actual nu a apărut în vid. Articolul atrage atenția explicit că corupția din anii trecuți a contribuit din plin la apariția acestui val de demotivare în rândul polițiștilor de penitenciare integri, obiectivi, responsabili și cu bun-simț.

Mesajul este clar:

  • când ani la rând se promovează „ai cui trebuie”,
  • când pilele fac legea,
  • când profesionalismul e tratat ca obstacol,

nu te miră că, într-o zi, oamenii buni îți spun: „Mulțumesc, dar NU.”

Concluzie: nu mai sunt proști motivați să-și pună semnătura pe haos

Mitul oficial – „nu mai există oameni pentru funcțiile de conducere” – e doar o perdea de fum.

  • Oameni există.
  • Oameni buni, încă mulți.

Dar nu mai există motivația de a intra într-un sistem care:

  • îi vrea doar ca să aibă pe cine să dea vina,
  • nu îi ascultă,
  • nu îi sprijină,
  • nu îi respectă,
  • nu le oferă nici bani, nici încredere, nici autonomie.

Mașina ANP rulează cu viteză spre zid, fără frâne, după cum spunea fostul director citat. Clima merge, muzica bubuie, Facebook-ul e plin de „comunicate”, „activități” și poze frumos filtrate.

Singura întrebare reală, pentru domnul Bogdan BURCU și pentru DMRU, rămâne:

Vreți să reparați frânele sau continuam să dăm vina pe „lipsa oamenilor” până ne izbește zidul? (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv14 ore ago

Republica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX

Din fabrica de suc, direct la tarabă În urma declanșării investigației privind deșeurile din cadrul fabricii Coca‑Cola din Ploiești și...

Exclusiv15 ore ago

Republica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor

Trei firme și-un singur mare paravan: „Nu se vede beneficiarul, deci nu există” În România, țară cu peste 900.000 de...

Exclusiv15 ore ago

Nu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum

Mitul oficial: „Nu mai avem oameni pentru șefii de mâine” De la un simplu anunț al Penitenciarului Slobozia pentru ocuparea...

Exclusiv15 ore ago

Condiții grele și toxicitate birocratică: Sindicatul ‘Diamantul’ dă MAI în judecată pentru răspunsuri fantomă

Sindicatul vs. Ministerul: fluturașul de salariu, noul document secret de stat Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a decis să scoată...

Exclusiv2 zile ago

Alarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)

„S-a stins lumina la clanuri”. Dosarele cu miros de grajd, coca-cola toxică și doctori de vite cu costume de firmă...

Exclusiv2 zile ago

„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)

După ce în episodul XV am arătat cum IPJ Prahova plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la...

Exclusiv2 zile ago

Cursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)

Doi deținuți, trei ofițeri și o demonstrație practică: „Cum să faci praf autoritatea uniformei în câteva secunde” Scena de la...

Exclusiv2 zile ago

Smiorcăială „de excelentă” la instanță: jandarmii plâng de mila bugetului, dar ascund propriile prostii și abuzuri (Document)

Lacrimi pentru buget, tăcere pentru pagubiți Într-un dosar pe majorarea de „excelență”, argumentele depuse de jandarmi la instanță sunt croite...

Exclusiv2 zile ago

Republica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului

Regionalizare pe hârtie, garduri în realitate În timp ce alte instituții intră în era digitală, Administrația Națională a Penitenciarelor se...

Exclusiv3 zile ago

Ordinul Secret S/7/2018: Cum își ascunde M.A.I. „misiunile speciale” de împărțit bani între șefi

Sindicat vs. Minister: începe războiul pe bani publici și secrete de carton Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (CIF 19544011, cu...

Exclusiv3 zile ago

Statul radioactiveșuat: cum a aruncat Guvernul 1.060 de tone de deșeuri nucleare în curtea românilor și a plecat acasă

Statul eșuat? Nu, statul radioactiv. România, țara în care guvernanții lasă uraniul la soare România nu mai este doar „stat...

Exclusiv4 zile ago

Mafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”

Băieții cu girofar și rezervor fără fund În mijlocul Poliției Române, acolo unde ar trebui să miroasă a lege și...

Exclusiv4 zile ago

Polițist la 40 de grade: dacă nu te omoară infractorul, te topește statul la serviciu

Caniculă cu 40+ grade, polițist în stradă: statul la umbră, cu OUG-ul în buzunar În timp ce în foarte multe...

Exclusiv4 zile ago

Promovări la Poliție, după un an de pauză: se mișcă melcul bugetar prin MAI

“Veste mare” în MAI: după un an de amorțeală, s-au găsit vorbele, nu și fondurile După aproape un an în...

Exclusiv5 zile ago

Când poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan

„Poliție aservită” și poliție iritată: Recorder aprinde fitilul, Drăgan detonează conferința Un reportaj Recorder – „Poliție aservită” – publicat în...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv