(Preluare Inpolitics):

Raportul de activitate al SRI pe anul 2020, cel mai recent dintre cele elaborate de serviciu, ridică serioase semne de întrebare pentru că din el rezultă limpede că probleme majore care afectează segmente importante pentru buna funcționare a statului sunt cunoscute și sunt semnalate președintelui și guvernanților, fără ca aceștia să miște un deget pentru prevenirea efectelor.

În raportul serviciului de informații se atrage atenția, spre exemplu, asupra manevrelor murdare ale unor mari companii industriale, care fentează bugetul statului, asupra extrem de gravei probleme a deșeurilor din România, a defrișărilor de păduri ori de lipsa promovării producătorilor agricoli autohtoni, ceea ce le creează dificultăți. Și asta, înainte de invazia cerealelor ucrainene, trebuie spus.

SRI a mai semnalat apetența constructărilor străini de infrastructură pentru obținerea de concesii nejustificate din partea statului, tentativele unor grupuri de interese de a prelua transportatori de stat ori lipsa unui control, autentic asupra lucrărilor de infrastructură, apropo de tragedia de la Călimănești.
Mai mult, serviciul a avertizat și asupra problemelor de pe piața asiguratorilor auto, mai înainte de a bubui scandaluri precum City Insurance ori Euroins.
De asemenea, s-a semnalat manipularea de către societăţi autohtone cu capital străin a preţurilor de transfer în cadrul tranzacțiilor cu societăţile afiliate, în vederea diminuării sau neevidenţierii profitului, ca și apariția de grupuri de interese la nivelul unor instituţii-cheie în gestionarea pandemiei.

Evoluția ulterioară a evenimentelor creează, din păcate, impresia că cele 5.126 informări trimise către 102 beneficiari legali ai acestora, de la președinte la parchete, nu au reușit să determine mai deloc corijarea problemelor semnalate. Altfel spus, degeaba mai-marii statului sunt trași de mînecă atît timp cît se fac că plouă.

Iată cîteva dintre principalele elemente din Raportul de activitate al SRI pe 2020:

– În industrie, starea de fapt s-a menținut preponderent în registru negativ, în principal ca urmare a insuficienței resurselor financiare pentru dezvoltarea producției și a neaplicării unor strategii coerente pentru relansarea activităților cu potențial.

– Unii dintre marii operatori industriali au dezvoltat strategii cu impact negativ asupra intereselor naționale: luarea în calcul a intrării în faliment a unor combinate; prezervarea controlului asupra activelor și resurselor; neachitarea datoriilor către creditori entități de stat.

– Dezvoltarea durabilă a fost inhibată inclusiv de: implementarea deficitară a politicilor publice asociate gestionării deşeurilor; disfuncții în activitatea unor instituții din domeniu; neîndeplinirea obligațiilor asumate faţă de UE (deșeuri, calitatea aerului, conservarea biodiversității); preocuparea acutizată a operatorilor privați (de salubritate sau în domeniul hidrotehnic) de a-şi maximiza profiturile, prin metode ce afectează interesele statului român şi ale cetățenilor; perpetuarea unor practici ilicite şi a corupției (deşeuri, silvic). Probleme majore au fost generate şi de lipsa unei strategii coerente de gestionare a resursei silvice, respectiv de deficiente sistemice în ceea ce priveşte amenajarea pădurilor şi valorificarea masei lemnoase.

– Sectorul agricol a continuat să fie marcat de absența unei strategii în domeniu, dificultăți de promovare a producătorilor autohtoni şi lipsa unui sistem de irigații viabil.

– Infrastructura şi piața de transport sunt subdezvoltate în raport cu necesitățile interne, pe fondul expertizei limitate şi managementului deficitar la nivelul administratorilor de infrastructură, precum și al acțiunilor unor grupuri de interese vizând preluarea transportatorilor cu capital de stat (ori a cotelor de piață).

– Antreprenori şi operatori străini pe segmentul rutier și feroviar şi-au menținut preocupările pentru obținerea de concesii nejustificate din partea entităților autohtone.

– Implementarea proiectelor de autostrăzi prevăzute în Master Planul General de Transport a fost marcată de prestația deficitară a antreprenorilor, dar și de implicarea redusă a instituțiilor cu atribuții în domeniu în monitorizarea lucrărilor şi inițierea de noi aplicații.

– Piaţa asigurărilor a fost marcată de un grad ridicat de concentrare pe segmentul RCA, care generează riscuri privind comportamente de piață neadecvate şi instabilitate în domeniu.

– Asigurarea sustenabilităţii bugetului general consolidat a reprezentat o provocare majoră, îndeosebi ca urmare a efectelor generate de COVID-19. Alocarea de resurse financiare semnificative pentru gestionarea crizei sanitare, corelată cu problemele în colectarea veniturilor (pe fondul persistenţei activităţilor evazioniste de mare amploare, favorizate inclusiv de perpetuarea unor deficiențe sistemice în activitatea instituțiilor abilitate), a condus la creşterea considerabilă a deficitului bugetar.
Vulnerabilitățile la adresa sustenabilității bugetare au fost amplificate şi de manipularea, de către societăţi autohtone cu capital străin, a preţurilor de transfer în cadrul tranzacțiilor cu societăţile afiliate, în vederea diminuării sau neevidenţierii profitului, precum şi în scopul externalizării de fonduri către agenţi economici din țările de proveniență a capitalurilor. Efecte negative au fost generate şi de demersurile unor societăţi de direcționare de sume impozabile către entități offshore.

– Rata de absorbţie a fondurilor europene s-a menținut pe un trend ascendent – 50% (exceptând plățile directe către fermieri) la începutul lunii decembrie, faţă de 32% la începutul anului, însă continuă să se situeze sub media UE (55%). Au persistat deficienţe sistemice pe componentele de accesare, management şi control, precum şi practici de accesare preferențială şi utilizare nejudicioasă, inclusiv ca urmare a unor acţiuni sau inacțiuni pe diferite paliere decizionale instituționale.

– Sistemul public de sănătate a fost afectat major de pandemie. Asigurarea unei reacții eficiente a fost grevată inclusiv de deficiențele în derularea unor procese cu caracter strategic și coagularea unor grupuri de interese la nivelul unor instituţii-cheie în gestionarea crizei.

– Au persistat dificultăți asociate asigurării unor medicamente de uz uman de strictă necesitate sau fără alternativă, discontinuitățile în aprovizionare favorizând utilizarea intensivă a autorizațiilor de nevoi speciale, fapt care a tergiversat rezolvarea problemelor de fond și a generat un impact semnificativ asupra bugetului alocat domeniului.

– Sistemul de învățământ a continuat să fie afectat atât de deficiențe conexe calității precare a resurselor şi infrastructurii, cât și de capacitatea redusă de gestionare a provocărilor generate de pandemie. S-au înregistrat progrese exclusiv punctuale pe linia digitalizării şi s-au accentuat decalajele în accesul la servicii, la infrastructura și la tehnologia necesare derulării activității didactice în mediul virtual, pe fondul capacității reduse a sistemului de a asigura măsuri adecvate în beneficiul elevilor din categorii defavorizate.