NS Mircea are un stat de organizare mai consistent, pentru marș, care se realizează prin completări de la alte echipaje. În rest, ai casei sunt… puțini dar buni, cum spune comandantul, comandor Mircea Târhoacă.

La acest moment, echipajul este în formare, se încearcă umplerea locurilor care au fost lăsate goale de trecerile în rezervă. Și nu este ușor, deoarece pe cât este de frumoasă viața de marinar, pe atât este de grea. La un calcul simplu, din zece ani, aproape jumătate sunt petrecuți pe mare de echipajul bricului.

De la ei, am aflat că doar la bordul navei descoperi ce înseamnă cu adevărat marina – să faci parte dintr-un echipaj, să trăiești pe mare – și dacă ai sau nu stofă de marinar. Însă, indiferent de rezultat, experiența la bordul NS Mircea rămâne de neegalat. Dovadă stau mărturiile fiecărui om care i-a trecut, de-a lungul timpului, pragul.

Se spune că echipajul este motorul bricului. Și pentru că am luat literal această expresie, am stat de vorbă cu militarii din acest compartiment, cu mecanicii, cum li se mai spune.

Mecanicul Ergin Cartali, caporal clasa I, este tătar la origine.

Este un veteran al echipajului, dar stă pentru prima dată de vorbă cu un reporter. Așa că are emoții. Am rămas atâția ani pentru că îmi place nava și m-am acomodat. Dacă e să plec în altă parte, trebuie să o iau de la zero. La vârsta mea, nu e o variantă.

Înainte să intre în armată, a învățat la Grupul Școlar Industrial de Marină Navrom din Constanta, axându-se pe sisteme de propulsie. A intrat în armată la Mangalia, ca soldat, în stagiul militar obligatoriu. Am făcut pregătirea în 2002-2003, apoi, după patru luni, am fost detașat aici. Îi plac marșurile de instrucție pe care le execută NS Mircea. Așa a văzut lumea.

Eram mulți începători care vedeau pentru prima dată un bric. Eu am rămas, mulți au plecat. Mi-a plăcut și atât. A fost de ajuns.  Dacă și financiar ar fi mai ok, că asta ne doare pe toți, ar fi jobul ideal.

Caporalul ne spune că nu e ușor să fii marinar și ca mecanic ai mult de muncă. Sunt la propulsii, răspund de motorul principal. Facem carturi (n.r. serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, la bordul unei nave, de membrii echipajului) dar și ce mai e nevoie, adică mai dăm o vopsea, o mână de ajutor. Mecanicii stau bine la capitolul încadrare. În plus, formează o echipă sudată. Cea mai mare problemă de care s-a lovit la motoare a fost ruperea unui ax. În rest, lucruri mici, s-a mai spart o țeavă, a mai căzut un filtru. Probleme minore. Avem grijă de motor, de echipamente.

Am avut înainte un maistru principal care era stresul nostru, îi spuneam soacra. Aveam mare grijă de tehnică, de gura lui, și ne-am învățat așa.

Cea mai interesantă ieșire pe mare a fost în 2004, în SUA. Pentru că a fost prima. Iar cea mai grea a fost anul trecut. Am plecat în martie, a fost marea agitată și mi-a fost rău continuu. Doar la cheu era liniște, până când plecam, iar până la următorul port, tot timpul rău de mare. Dintotdeauna a avut rău de mare, dar spune că a învățat să-l… păcălească. Pastile iau rar, îl păcălesc eu fără, m-am obișnuit. Reziști o zi, două, trei și trebuie să-ți treacă, te obișnuiești cu ideea. Eu mă duc jos, la mine la cart, unde e gălăgie și-mi păcălesc urechea.

Din viața personală ne împărtășește că e căsătorit. Într-adevăr, noi de multe ori suntem vara plecați. Dar cred că și soției îi place că-s plecat, mai ia o pauză. Când stau prea mult pe acasă, o cicălesc. Acum, aștept să ies la pensie, ce altceva să mai aștept la vârsta mea, încheie, nostalgic.

Maistrul militar clasa a V-a Adrian Văsii este din Brăila.

Sunt maistru specialist la grupul propulsie, la NS Mircea. A fost sgp patru ani și jumătate la Brăila, la Vedetele Fluviale. Aveam funcția de radiotelegrafist, asiguram comunicațiile la nava bază. După aceea, pentru o evoluție în carieră, a urmat școala de maiștri. A primit repartiție la nava-școală Mircea din luna august a anului trecut. Este un loc de muncă foarte bun. M-am adaptat ușor, am avut de la cine să învăț, oameni cu experiență, cu foarte multe ieșiri pe mare și am avut onoarea să învăț de la ei.

Îmi place această specialitate, la motoare. Este o meserie care se poate învăța ușor și se poate practica și în viața civilă.

Alegerea carierei militare a venit firesc pentru el, avea rude în armată, tot la forțele navale. După terminarea liceului, l-au îndrumat să aleagă cariera militară. A dat probele sportive și a intrat. Nu mi-a părut rău de alegerea făcută. Este o meserie foarte frumoasă. În primul rând, datorită ieșirilor cu nava, putem învăța multe lucruri, se vizitează foarte multe țări. În al doilea rând, mi-am dorit foarte mult să îmbrac uniforma militară.

Are șase soldați gradați profesioniști în subordine cu care s-a înțeles de la început. M-au văzut ca pe un lider, un coleg și un bun prieten pe care pot conta când au nevoie de ajutor. Chiar am în subordine doi oameni cu foarte multă experiență, de la care am învățat tot ce pot să pun în practică acum la nava-școală Mircea. Când apar probleme, sunt toți pentru unul și unul pentru toți. Fiecare pune umărul să ajute.

Am încercat să-i țin uniți, să nu fie diferențe, să nu îl înțeleg pe unul mai mult decât pe celălalt. Să fim un grup unit, pentru că asta mi se pare extrem de important. Este secretul reușitei.

Pe viitor, ar dori să urmeze cursurile Academiei Navale Mircea cel Bătrân, tot pe specialitatea motoare. Încă am vârsta și aș dori să-mi continui evoluția în carieră, nu să mă opresc la statutul de maistru. (A. Crisan).