Actualitate
Simplismul alimentează dogmatismul
Participând la lansarea cărților Editurii Creator, caut să fac cât mai intuitive aserțiunile volumului Stăpânirea complexității (Creator, Brașov, 2023, 332 p.), în raport cu nevoile existente. Mai ales că, în viața de la noi, se agravează de la o zi la alta provocări terifiante – lipsa de înțelegere față de omul simplu, extinderea sărăciei, traiul pe împrumut, neputința unui buget viabil, declinul educației și inovației, debusolarea într-o lume cu oportunități, dar nemilos concurențială.
Se năzuiește la ieșirea din „capitalismul de cumetrie” și „de fraudă”, dar, la decidenți, se stăruie în confuzii; se vrea ieșirea din sărăcie, dar se ignoră cum anume; este nevoie de normalizarea instituțiilor, dar nu se știe face; se aspiră la dezvoltare, dar nu se găsește o strategie; se vor avantaje în relațiile externe, dar nu se pricepe lumea de azi. Peste toate, nu se înțelege că nu se ating ținte fără respectul persoanei, democrație curată și competență.
Se poate discuta îndelung ce este de făcut. Aruncarea mereu a vinei în seama altuia, în interior, și turismul, în exterior, nu țin loc de competență. În opinia mea, realitățile în care oamenii trăiesc sunt în funcție de felul lor de a-și folosi mintea. Totul în societate începe cu atitudinea, ia formă odată cu cugetarea și prinde viață prin acțiune. Iar dacă cugetarea devine gândire riguroasă, drumul este sigur.
La destui, cugetarea se risipește însă ușor în vociferare pe lângă subiect, aproximare, bârfă, delațiune, demagogie. Acestea sunt apoi justificate în formule simandicoase ale ideologiei, sau, mai jos, ale propagandei, care au sporit în jur. Observația pe care o fac imediat este aceea că se cugetă prea des simplist și dogmatic fapte ce copleșesc prin complexitate și că ar fi cazul să se schimbe felul de a vedea lucrurile. Destul să arunci o privire în discuția publică, ca să-ți dai seama cât se patinează în idei uzate, ce împiedică rezolvările. Cartea pe care Editura Creator mi-a făcut onoarea să o lanseze în Piața Sfatului din Brașov, spune în esență că am câștiga enorm dacă am recunoaște și cunoaște complexitatea lucrurilor și am acționa în consecință.
Simțurile ne spun multe, dar uneori nu ceea ce contează, obișnuințele și prejudecățile deturnează, convingerile pot fi eronate. Ceea ce este poate părea ordonat, dar realitatea să rămână diferită. Și adesea rămâne. Procedeul frecvent este acela de a descompune realitatea în părți, fără a mai reuși apoi reunirea acestora.
Desigur, se poate ajunge la străpungerea complexității găsindu-i cheia. Bunăoară, Newton a avut în față complexitatea mișcării corpurilor, împreună cu observații ce au dus anterior la formularea de legi ale mișcării planetelor, la legile inerției și ale mișcării rectilinii și uniforme. Dar el a străpuns orizontul prin asumpția mișcării unui punct material într-un timp infinit mic sub influența unei forțe exterioare, sprijinit de calculul diferențial. A avut apoi și curajul să asimileze cauza mișcărilor corpurilor cerești cu greutatea din experiența curentă.
Newton a operat cu un sistem pe care îl putem socoti „liniar”, în care se înregistrează succesiuni de stări ce se lasă înțelese ca relație cauză-efect, care este decisivă. Astăzi suntem în fața unor realități de așa fel încât nu mai este sigur că găsim relații decisive suficiente. Azi complexitatea este crescută.
Suntem, cultural vorbind, tributari modelărilor care ne îndeamnă să facem abstracție de date ale realității de dragul obținerii invarianților, să fim încredințați că timpul este oricât la dispoziție, să credităm imagini piramidale. În generații la rând, nu numai în România, ci în cele mai multe țări, învățarea s-a concentrat pe descompunerea realității în elemente simple și urmărirea traiectoriei fiecăruia. Astfel, s-a ajuns, desigur, să știm ceva și să putem construi. S-a și construit civilizația științifico-tehnică fără egal, dar au rămas nerezolvate probleme în întreguri complexe.
Azi sunt necesari pași dincoace de această optică. Trebuie trecut de la fragmente, la întreg, de la inevitabile păreri, la cunoaștere. Părerismul sufocant de azi nu poate fi înlocuit fără cunoașterea complexității. Se și observă ușor, de pildă, că atât timp cât se opresc la păreri, instituțiile nu-și pot satisface misiunea, iar educația superioară nu mai dă cunoscători de încredere ai realității. Este dibăcie, dar insuficientă competență.
Direct spus, întâlnim pe lume elemente pe care le putem socoti simple. Dar cele care ne hotărăsc viața sunt astăzi de fapt complexe.
Un întreg este complex când este compus din elemente ce interacționează astfel încât procese liniare sunt excluse. Kolmogorov a caracterizat intuitiv diferența cu exemplul secvenţei 01010101010101. Aceasta este simplă deoarece se poate reduce la (01) de 7 ori. Dar, în absența unei „legi de compresie”, ea ar deveni complexă.
Astfel de legi sunt, la drept vorbind, rare. Complexitatea presupune nenumărate elemente și interacțiuni, încât comportamentul întregului este complicat, uneori incontrolabil. Ea nu este localizată , căci ține de interacțiuni ca atare. Nu o epuizezi pe bucăți, căci se manifestă ca ansamblu. Subiectul este implicat, desigur – în definitiv oamenii sunt cei care disting între „simplu”, „complex” și „haos”.
Se pot discuta multe cazuri de complexitate, căci o înfruntăm începând cu viața obișnuită. Bunăoară, cariera se alege acum între înzestrare, posibilități materiale, pasiunea pentru anume profesie, calculul șanselor de a fi admiși în facultate, perspectivele de job, oportunitățile existente. Medicul care are de tratat simultan diabetul, boli de inimă și insuficiențe respiratorii înfruntă complexitatea.
Ne amintim din literatură personajul romanului Idiotul, al lui Dostoiewski, care a observat complexitatea dreptului natural: „de la teza aceasta se poate sări foarte ușor la dreptul forței, adică direct la dreptul pumnului și al bunului plac personal, conform principiului. <Așa vreau, așa fac>. Principiu la care, de altfel, foarte frecvent s-a recurs în lume”. Și continuă: „liberalii noștri, după cum am avut prilejul să mă conving de nenumărate ori, nu îngăduie niciodată altuia să aibă păreri proprii și răspund imediat preopinentului lor cu injurii, dacă nu chiar cu argumente mai tari”. Astfel, în fapt, liberalul însuși devine intolerant!
Nu se poate face față argumentului de mai sus fără a ieși din simplism. Cum se observă lesne în jur, unii nu ies nici astăzi, după ce trec cu vederea că oamenii au dreptul să aleagă. Cum spunea inițiatorul filosofiei proprii Americii, Charles Peirce, nu este pe lume instituție care să poată controla toate opiniile, iar pe oameni îi conving, în definitiv, consecințele trăite ale ideilor. Ca urmare, pretenția că pe lume este doar un fel de democrație nu numai că, logic, nu este democratică, dar factual este improbabilă.
Avem exemple abundente de complexitate în biologie. Emergența de noi specii nu se poate explica fără a considera combinații nenumărate de hazard și selecție naturală, care țin de complexitate. Nu mai vorbim de termodinamică, informatică, neuroştiinţe. Deja în 1900, matematicianul Louis Bachelier a propus înlocuirea descrierii mişcărilor individuale cu descrierea agregatelor (ceva analog „moleculelor” față de atomi) ca mişcări browniene. El a deschis astfel în economie preocuparea de captare a unei realităţi în care interacţionează „factori” nenumăraţi, în care relaţia cauză-efect nu mai este proporţională – cauze mici putând genera efecte pe scară mare, chiar globale. În sociologie, Niklas Luhmann a și urcat „stăpânirea complexității” la rangul de problemă a societăților epocii.
La recunoașterea complexității ne îndeamnă și ceea ce se învață în liceu. Paradoxele logico-matematice ne spun că este contradictoriu să vorbească despre toți sau toate cel care este implicat de acestea. Principiul lui Heisenberg ne spune că nu putem stabili în același timp poziția și viteza unei particule. Teorema lui Gödel ne-a dovedit că axiomele unui sistem nu se pot demonstra în acel sistem.
Ne trimite la complexitate și recunoașterea curentă că „ceva nu vom cunoaște niciodată” (Marcus du Sautoy). Nu vom cunoaște, de pildă, cum mulțimea nesfârșită a variațiilor mici afectează evenimentele lumii, oricare ar fi ecuațiile diferențiale pe care le-am folosi. Nu vom cunoaște nici natura timpului, iar limitele fizice ale creierului uman pun, de asemenea, limite cunoașterii. Ca să nu mai vorbim de limitele limbajului cu care operăm. Putem formula însă probabilități cu care se poate trăi.
Pe de altă parte, într-un întreg complex se petrec multe lucruri. Poate interveni, de pildă, „divergența cu mediul”, când este incapacitate de a-l prelucra. Un întreg poate să intre în „criză”, când întâmpină dificultăți încât identitatea proprie se pierde. Atunci când sistemul este copleșit de mediu și nu mai poate fi delimitat, el ajunge la „catastrofă”.
Complexitatea este uneori atât de mare încât pare dezarmantă. Unul dintre profesorii mei, Niklas Luhmann, considera că tot ce se poate face este inventarea de tehnici de „reducere a complexității” pentru a trăi oarecum funcțional. Cardinalul Joseph Ratzinger vorbea de „o lume pierdută” pentru idealuri. Actualul secretar general al ONU declara că lumea este doar la o apăsare de buton de coborârea în infernul nuclear.
Până la evaluări, însă, se înmulțesc constatările că nimic nu este liniar și simplu. Ele impun cinci învățături: ceea ce este nu este ceea ce am vrea să fie; lumea în care trăim este nesigură; ea este complexă; se poate trăi convenabil doar recunoscând complexitatea, nu escamotând-o; cunoașterea complexității nu e scop în sine, ci premisa acțiunii.
În cartea Stăpânirea complexității pledez pentru a aplica optica complexității spre a corecta educația și a rezolva chestiuni practice. Am și indicat pașii. Cunoscând filosofia contemporană, ca istoric al ei, și lumea actuală, ca explorator al acesteia, pledez pentru revenirea la Hegel. Inițiativele impunătorului profesor de la Pittsburg, Robert B.Brandom, validează o asemenea opțiune. În fapt, apăr de ani un mănunchi de reguli: a considera întregul; a face diferențieri suficiente; a împiedica simplificarea; a pune în mișcare oamenii; a organiza acțiuni adecvate. Luate împreună, ele sunt chiar gândirea.
Țintele amintite la începutul intervenției mele nu pot fi atinse înainte de a asuma complexitatea. Nu se iese din sărăcie cârpind, ci angajând un program de reconstrucție. Nu se pot normaliza instituțiile, fără a lămuri trecutul, care la noi mai scindează societatea, iar pentru aceasta este nevoie vitală de o istorie scrisă competent a țării din ultimul secol. Nu se poate dezvoltare competitivă, fără a satisface corelații complexe și a acționa luminat. Avantaje în cooperarea internațională nu se obțin cu idei puține și fixe, ci cu un tablou al lumii ce dă seama de complexitate.
Cantonarea în simplism costă. Este bine să percepem faptele, să le vedem apoi prin ochelarii regularităților, activând cugetarea, să prelucrăm date recurgând la computere. Putem fantaza oricât, numai că fantazarea este doar joc. Teorema mea spune că azi este nevoie acută de gândire. Din gândirea complexității câștigă de fapt și percepția și intelectul și prelucrarea și fantazarea.
Alminteri, simplismul alimentează dogmatismul, iar prin dogmatism se trădează până și cele mai critice concepții. Schopenhauer rămâne exemplul peren. Eșecul generațiilor, unele dintre cele de dinaintea celor care trăim azi, este, de asemenea, probă.
Andrei Marga
Actualitate
Duelul giganților: Marina SUA se pregătește să desemneze constructorul viitorului avion de vânătoare de generația a șasea
După o așteptare marcată de incertitudini strategice și amânări administrative, Marina Statelor Unite este gata să tranșeze una dintre cele mai importante competiții din industria de apărare. În luna august a acestui an, Pentagonul va anunța câștigătorul contractului pentru F/A-XX, aeronava de generația a șasea care promite să redefinească supremația aeriană în teatrele de operațiuni tot mai contestate. Competiția a rămas o cursă în doi între Boeing și Northrop Grumman, după ce Lockheed Martin a fost eliminată anterior din cursă pentru neîndeplinirea criteriilor tehnice.
Un succesor vital pentru veteranii cerului
Necesitatea acestui nou aparat de zbor este considerată de necontestat de către conducerea militară, în contextul în care adversarii de rang egal își îmbunătățesc constant capacitățile antiaeriene. F/A-XX este piesa centrală a strategiei de modernizare, fiind proiectat să înlocuiască actualele escadrille de F/A-18 Super Hornet și aeronavele de război electronic E/A-18 Growler. Trecerea la faza de dezvoltare, inginerie și fabricație (EMD) marchează un punct de cotitură pentru un program care a fost la un pas de a fi anulat anul trecut, pe fondul reevaluărilor bugetare ale Pentagonului.
Dilema bazei industriale: Între ambiție și capacitate de execuție
Una dintre marile provocări ale acestui program rămâne capacitatea contractorilor de a livra în termenele stabilite. Oficialii Marinei au subliniat că decizia a fost cântărită cu mare atenție pentru a nu supraîncărca producătorii care gestionează deja contracte masive, precum programul F-35. Există temeri reale că unul dintre ofertanți ar putea să nu dispună de resursele logistice necesare pentru a respecta calendarul accelerat de care Marina are nevoie. Această abordare de tip „măsoară de două ori și taie o singură dată” a fost esențială pentru a evita blocajele care au afectat alte programe majore de achiziții în trecut.
Conflictul de priorități de la Casa Albă și sprijinul Congresului
Drumul către selecția din august nu a fost lipsit de obstacole politice. Administrația de la Casa Albă și-a exprimat anterior îngrijorarea că dezvoltarea simultană a F/A-XX și a avionului de vânătoare F-47 al Forțelor Aeriene ar putea duce la întârzieri ale programului considerat prioritar. Cu toate acestea, Congresul american a demonstrat un sprijin neclintit pentru proiectul Marinei, suplimentând bugetul cu aproape 900 de milioane de dolari peste cererea inițială pentru anul fiscal 2026. Această infuzie de capital, cumulată cu fondurile de reconciliere, oferă stabilitatea financiară necesară pentru ca programul să avanseze în ciuda austerității sugerate inițial de Pentagon.
Actualitate
Schimbare de paradigmă la Tallinn: Estonia abandonează blindatele grele în favoarea dronelor și a apărării antiaeriene
Într-o mișcare strategică ce reflectă realitățile dure ale războiului modern, guvernul estonian a decis să suspende un program major de achiziție a vehiculelor de luptă pentru a prioritiza investițiile în tehnologia dronelor și în sistemele de apărare antiaeriană. Decizia vine ca urmare a lecțiilor învățate de pe frontul din Ucraina și a costurilor tot mai ridicate ale echipamentelor blindate tradiționale.
Adio, blindate scumpe: Prioritățile se schimbă pe flancul estic
Ministrul Apărării, Hanno Pevkur, a anunțat oficial suspendarea achiziției planificate de 500 de milioane de euro, care viza înlocuirea actualei flote de vehicule de infanterie CV90. În loc să investească sume colosale în platforme noi, națiunea baltică a ales o soluție pragmatică: extinderea duratei de viață a flotei existente cu încă 10 ani.
Această reorientare bugetară nu este doar o măsură de economisire, ci o recalibrare necesară. Deși noile achiziții vor necesita în continuare fonduri substanțiale, ele sunt estimate a fi considerabil mai ieftine decât o revizie completă a flotei de blindate, într-o piață unde prețurile vehiculelor de luptă sunt într-o creștere accelerată.
Lecția ucraineană: Dronele devansează tancurile în războiul modern
Argumentul central al acestei schimbări de strategie este scăderea utilității pe câmpul de luptă a echipamentelor grele, un fenomen observat clar în conflictul din Ucraina. În acest context, Estonia consideră că înlocuirea vehiculelor CV90 în următorul deceniu nu mai este o mișcare „rezonabilă”.
Noul focus al Tallinnului s-a deplasat decisiv către combaterea dronelor, sisteme de apărare aeriană și platforme fără pilot. Această decizie va fi definitivată în cadrul revizuirii anuale a bugetului de apărare, care alocă nu mai puțin de 10 miliarde de euro pentru consolidarea capacităților naționale până în 2029.
„Apărarea activă”: De la blindate grele la lovituri de precizie
Necesitatea unor sisteme antiaeriene mai performante a fost subliniată și de incidente recente, în care drone implicate în atacuri regionale au pătruns accidental în spațiul aerian estonian. Aceste evenimente au întărit convingerea autorităților că securitatea națională depinde acum de capacitatea de a intercepta amenințări asimetrice.
Această nouă direcție se aliniază doctrinei de „apărare activă” a Estoniei. Conceptul vizează utilizarea loviturilor la mare distanță și a altor măsuri tehnologice pentru a preveni desfășurarea operațiunilor de luptă direct pe solul estonian. Astfel, bazarea pe sistemele terestre tradiționale devine secundară în fața unei strategii care pune accent pe tehnologie, supraveghere și neutralizarea amenințărilor înainte ca acestea să atingă granițele naționale.
Actualitate
Arhitectul „războiului algoritmic”: Drew Cukor și Proiectul Maven, pariul de un trilion de dolari pe viitorul luptei
Într-un birou impunător din New York, un fost colonel de marină cu privire tăioasă și discurs neînduplecat trasează noua frontieră a puterii globale. Drew Cukor, omul din spatele Proiectului Maven, nu doar că a introdus Inteligența Artificială (IA) în inima Pentagonului, dar a forțat o întreagă industrie să accepte o realitate brutală: în războaiele viitorului, codul informatic va cântări mai mult decât blindajul.
„Oamenii sunt corupți și obosesc”: Filosofia unei mașinării de război infailibile
Pentru Drew Cukor, tragedia războiului nu este doar pierderea de vieți omenești, ci ineficiența structurală a deciziei umane. „Oamenii sunt corupți material, ineficienți și obosesc”, afirmă fostul ofițer de informații cu o sinceritate tăioasă. Viziunea sa nu este despre înlocuirea umanității, ci despre „perforarea ceații războiului” cu ajutorul mașinilor.
Lansat în 2017, Proiectul Maven a început ca un instrument de sortare a mii de ore de filmări din drone, dar ambiția sa a fost întotdeauna mult mai vastă: transformarea IA într-un instrument de ochire și anihilare. Obiectivul nu a fost doar distrugerea inamicului, ci înfrângerea sa prin precizie chirurgicală, eliminând erorile umane care duc, inevitabil, la victime colaterale și greșeli tactice dezastruoase.
Silicon Valley sub drapel: Cum a „monetizat” Pentagonul geniul tech
Unul dintre cele mai răsunătoare succese ale lui Cukor a fost transformarea Pentagonului dintr-o birocrație lentă într-un magnet pentru capitalul de risc din Silicon Valley. Prin presiune constantă și o viziune iconoclastă, el a reușit să „tânjească” giganții tehnologici de interesele naționale ale SUA, împiedicând migrarea inovației către adversari precum China.
Astăzi, giganți precum Amazon Web Services, Microsoft și Palantir Technologies nu mai sunt doar companii de software civil, ci piloni ai „războiului algoritmic”. Chiar și companii care inițial au opus rezistență morală, precum Google, au ajuns să îmbrățișeze contractele de securitate națională. Această simbioză între stat și sectorul tech a creat o nouă elită de „Maveniți” – tineri cercetători care aduc insolența start-up-urilor direct în coridoarele sobre ale Departamentului Apărării.
Saltul mortal: De la 100 la 5.000 de ținte pe zi
Rezultatele tehnologice sunt deja vizibile pe câmpul de luptă, iar cifrele sunt amețitoare. Dacă în trecut armata americană putea procesa sub o sută de ținte pe zi, integrarea viziunii computerizate și a modelelor de limbaj mari (LLM) în platforma Maven a dus această capacitate la peste 5.000 de ținte zilnic.
Sistemele dezvoltate sub egida Maven sunt acum prezente peste tot: de la sonarele submarinelor nucleare, până la sisteme autonome aeriene și acvatice destinate apărării Taiwanului. Algoritmii nu mai sunt doar asistenți; ei sunt cei care selectează, supraveghează și, în anumite scenarii strict secretizate, pot decide soarta unei ținte în mod autonom.
Dilema creatorului: Suntem cei mai buni custozi ai acestei puteri?
În ciuda succesului tehnologic, umbra dilemelor morale planează asupra întregului proiect. În timp ce susținătorii afirmă că IA va salva vieți prin precizie, criticii avertizează asupra riscului unei distrugeri necontrolate și a pierderii controlului uman asupra vieții și morții.
Însuși Cukor, după trei decenii de serviciu militar, recunoaște existența unor „părți întunecate” ale acestei tehnologii. Deși a împins utilizarea sistemelor parțial testate direct în teatrele de operațiuni pentru a le accelera dezvoltarea, el lasă în urmă o întrebare fundamentală pentru viitorul democrației: într-o lume în care algoritmii decid cine trăiește și cine moare, este omenirea pregătită să fie custodele propriei sale invenții?
„Războiul AI este deja aici”, iar următoarea decadă va decide dacă această tehnologie va face marele război imposibil sau dacă va accelera marșul către un conflict pe care mintea umană nu îl va mai putea procesa.
-
Exclusivacum 4 zileJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 2 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 3 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 3 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum o ziBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 4 zilePloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Exclusivacum o ziGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!
-
Exclusivacum o ziMAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!



