Cei din cauza carora mor pe bune oameni, trebuie sa raspunda! Dupa cum va spuneam, de pe 10 mai nu am mai vrut sa stiu de nimic. Insa, ceea ce i s-a intamplat unei colege (Dumnezeu sa o odihneasca in pace!) este unul dintre motivele pentru care m-am hotarat sa scriu public din nou. O poveste de viata cutremuratoare. Numai daca nu esti om, nu te impresioneaza.

Ca in multe alte dosare, colega noastra, avocat, si alti cetateni, a fost pusa sub acuzatie penala pe inventia unui procuror. Pe scurt, se pare ca se facuse niste trafic de influenta si se platisera niste bani pentru certificatele de revolutionar cu rol determinant. Erau 2 comisii: o comisie guvernamentala (din care facea parte colega avocat) si o comisie parlamentara care solutiona contestatiile. Traficul, mita si ce o mai fi fost s-a dat la comisia de contestatii, parlamentara, ca doar acolo ramanea definitiva decizia. Insa, procurorul i-a facut „scapati” pe cei din comisia parlamentara si i-a acuzat pe nedrept pe cei din comisia guvernamentala, facand trimitere la „comisia”. Care? Nu conta.

Si uite asa, niste oameni au fost acuzati, tarati prin instante, arestati preventiv, arestati la domiciliu. O alta inculpata in dosar era tot femeie, tot avocat, singura, cu copil mic, retinuta, arestata preventiv initial, cu protectia copilului chemata sa ia copilul. 7 ani. 7 ani de chin din viata unor oameni. Unii dintre ei le si cerusera avocatilor care ii aparau sa faca un calcul estimativ al inchisorii la care ar fi fost condamnati, ca nu mai credeau in nimeni si nimic. Daca iti poveste un avocat care a fost aparator in dosar despre el si parcursul lui, te ingrozesti.

Norocul lor (pentru scurta durata) ca la Curtea de Apel Bucuresti, judecatorul primei instante, intrat al nspelea in dosar, a acceptat sa asculte precizarile ca erau 2 comisii (una guvernanentala si una parlamentara), ca pana atunci se vorbea numai de comisia si punct. Declarau martorii, li se punea intrebari deapre comisie, insa nu se preciza care dintre ele, lasandu-se sa se creada ca era vorba de comisia guvernamentala (din care facea parte colega), nu cea parlamentara, despre care vorbea martorul. Achitati in fond. La ICCJ, au stat cu sufletul indoit, ca si acolo e o loterie. Prea multi condamnati dupa achitare la fond, fara sa fi savarsit infractiuni. Dupa 7 ani de chin achitati definitiv.

Insa, un alt inculpat din dosar (si el membru al comisiei guvernamentale si acuzat pe nedrept, nu a mai apucat sa afle solutia). A murit cu cateva zile inainte de a afla solutia de achitare. Colega, avocat, a apucat sa afle solutia de achitare definitiva, insa a murit dupa cateva zile. Era gravida, trebuia sa nasca maine, fusese programata la cezariana. Cu 4 zile inainte i s-a facut rau si a chemat salvarea. A venit SMURD ul, numai cu asistenta, fara medic. Nu a fost in stare sa ii faca o electrocardiograma. Au plimbat-o printre spitale. Gravida in 9 luni fiind, au dus-o initial la un spital, Fundeni, care nu avea noaptea ginecologie si neonatologie, apoi la Floreasca unde a fost prea tarziu. Colega, avocat, a murit. Insa, din cauza plimbatului printre spitale, fetita ei, a stat in burta 5 ore fara oxigen. Nu se stie care va fi soarta ei.

Dupa 7 ani de acuzatii inventate, au murit doi inculpati din dosar (unul nu a mai apucat sa afle solutia de achitare, altul la scurt timp). Au avut impact asupra starii lor de sanatate acuzatiile nefondate si inventate? Da. La justitia penala din ziua de azi, cand stii ca solutia e o loterie, indiferent ca nu ai savarsit nicio fapta penala, tararea a cativa ani prin instanta, cu sabia deasupra capului ca iti poti pierde libertatea, te afecteaza al naiba de tare. Cati oameni au murit inainte sa afle solutia definitiva de achitare? Foarte multi. Cati oameni nevinovati au murit in puscarie, la scurt timp dupa incarcerare? Foarte multi. Cine a raspuns pentru aceste abuzuri si acuzatii nefondate? Nimeni. Procurorii abuzatori o duc bine-mersi, incaseaza leafa. (Iar, in cazul celor condamnati pe nedrept, judecatorii care i-au condamnat pe „povesti” isi iau leafa sau pensia).

Cati cetateni au murit ca au fost plimbati printre spitale, din cauza unor protocoale aberante? Multi. Cati copii nu au avut o sansa sa supravietuiasca sau au ramas cu sechele pe viata din cauza asta? Multi. Cine raspunde? Nimeni. Ce se schimba? Nimic. Toti cei raspunzatori, legal sau moral sau pentru simplu fapt ca s-a intamplat in ograda lor de „sefi”, trebuie sa isi dea demisia. Colega avocat acuzata pe nedrept. Ce a facut Baroul Bucuresti sa o apere? Nimic. Ce a facut UNBR sa o apere? Nimic. Cati avocati sunt acuzati pe nedrept? Multi. Ii apara organele profesionale? Nu.

Iau vreo pozitie publica organele profesiei cu privire la abuzurile savarsite impotriva avocatilor? Nu. (In cazuri extrem de rare si numai dupa multe presiuni sau dupa ce reactioneaza intai foarte multi avocati individual, „binevoiesc” sa ia pozitie. Iar daca iau vreo pozitie, isi cer si scuze in comunicat ca a iesit cazul in public, „ca scade increderea in justitie”, care nu exista. Voi scrie si despre asta. Sau, mai mult, daca cumva misca un pai, te fac sa te simti obligat fata de ei, de parca nu asta le este obligatia morala si profesionala, ca de aia si-au asumat calitatea de reprezentant al avocatilor).

Iar avocatii ii voteaza pe aceiasi. Intr-o proportie covarsitoare au fost alese sau s-au reales singure aceleasi persoane care nu au facut nimic pentru profesie si avocati si nici pentru apararea ei. Se pare ca suntem batuti in cap. Urmeaza alegerile pentru Baroul Bucuresti. S-au aranjat lucrurile sa iasa tot aia care trebuie, cu toata gasca lor, care nu au facut nimic pentru profesie si avocati, dar in an electoral se dau mari ca au aruncat un os avocatilor nesemnificativ (iar in anii de mandate au vandut tot porcul) si parca vad ca avocatii sunt atat de orbi incat vor accepta sa iasa tot aia (pe bune sau nebune, prin frauda, ca sunt multe indicii ca se pregateste o mare fraudare a alegerilor, Consiliul Baroului Bucuresti modificand deciziile ca sa iasa cum trebuie pentru cine trebuie).

Avocatii care au probleme, sunt abuzati, nici prin gand nu le trece sa ceara ajutor la Barou sau UNBR. De ce? Pentru ca stiu ca nu ii ajuta nimeni, ba mai mult, poate se trezesc si suspendati. Pe grupurile de avocati, sa vedeti „mancatorie”. De abia asteapta sa apara vreo stire despre un avocat acuzat. Sa vedeti cum isi dau cu parerea, fara sa aiba habar de situatia de fapt sau de actele dosarului. Se mananca ca ulii. Cred ca poti sa ii numeri pe degete pe avocatii care zic: cum putem sa ne ajutam colegul/a?

O sa va spun de ce scriu si despre asta, Baroul Bucuresti si UNBR si cum au reusit ei, cei cu nspe mandate si salvatorii profesiei sa o puna in cap. Colega avocat, acuzata pe nedrept, achitata definitiv si decedata a fost avocat activ si cotizant la Casa de Pensii a Avocatilor (de asigurari a avocatilor), aproape 15 ani. Aproape 15 ani a cotizat luna de luna, in mod obligatoriu, sub sanctiunea suspendarii (a „donat” la fond niste zeci de mii de lei). A murit, dar ce sa vezi? Niciun ajutor pentru inmormantare. I s-a „multumit” frumos ca a donat 15 ani la CAA. Au apelat colegii ca sa se acorde o suma pentru inmormantare. Situatia financiara a ei si familiei ei nu era deloc grozava si mai mult, nimeni nu se astepta la o inmormantare (cu toate cheltuielile aferente, loc de veci, etc).

Dar ce sa vezi? Nu mai e activa. Dar ce sa vezi? Nu se poate ca nu ne lasa legea. Dar ce sa vezi? Sa vina cu certificatul de deces in original. (Idiot sa fii cand omul nici nu se raci si e in morga, iar copilul in incubator la alt spital, tu sa ceri sa se prezinte la sediul Baroului Bucuresti cu certificatul de deces in original). Dar ce sa vezi? Nu putem sa dam nimic, sa vina dupa ce ii da statul ajutorul de deces, sa ii dam noi diferenta, daca e cazul. Ce treaba are „statul” cu ajutorul avocatului? Ajutor de la stat, mai mic, ia orice membru al familiei celui decedat si neasigurat. Pai noi cotizam la un fond de pensii separat, obligati fiind, ca daca nu, suntem suspendati. Ce se intampla daca murim, inainte de a indeplini conditiile de pensionare? Bine ca te-ai dus, ca ne-ai donat si nu mai esti o „cheltuiala” pentru fond.

Si toate astea ca urmare a „legii”. Lege cu care se lauda „salvatorii” profesiei, politicieni, care au functii in profesie si vor si mai multe functii ca sa o faca praf. Dar, batuti in cap fiind, inghitim toate gogosile care ni se vand. Insa, realitatea este crunta. (Pana la urma au facut avocatii cheta, zecile de mii de lei cotizate de colega avocat decedata au ramas „donatie” la casa de pensii a avocatilor. C-asa e „legea” salvatorilor profesiei). Multi veti crede poate ca nu era momentul sa scriu, ca nu se face, ca nu e nici ingropata. Insa, de aia nu se intampla nimic, pentru ca mereu gasim scuze, ca nu azi, ca nu maine si nu mai comentam si nu mai facem nimic niciodata.

E un avocat. E unul dintre noi. Oricand poate fi oricare dintre noi in aceeasi situatie. Va impresioneaza ce i s-a intamplat colegei? Poate sa i se intample oricaruia dintre noi in orice moment. E posibil ca multora dintre noi sa li se fi intamplat deja. Insa, habar nu avem. Chiar daca am aflat, am zis toti „vai, sarmanul/a” si am trecut mai departe. Sa nu lasam ca moartea colegei sa fie in zadar. Cei vinovati sa raspunda! Cei nepasatori sa dispara dintre falsii reprezentanti! Legea sa se schimbe! Poate asa, va pleca mai linistita din lumea asta. Dumnezeu sa o odihneasca in pace si sa vegheze asupra fetitei ei!

Elena Radu