Actualitate
Salariile plătite în sistemul bancar au ajuns pe locul 12 în topul salariilor plătite la noi în țară
De mult timp trăim sub povara celor mai scumpe finanțări din Uniunea Europeană, dar parcă niciodată în ultimele decenii această greutate de pe umerii noștri nu a fost atât de mare. De exemplu, dobânda medie la creditele pentru locuințe cu scadența inițială de peste 5 ani a ajuns la 8,3% în februarie 2023, comparativ cu 4,1% în toamna lui 2021 , adică s-a dublat costul banilor pe care românii i-au împrumutat pentru cumpărarea de locuințe. Nu mai există nicăieri în Uniunea Europeană un astfel de nivel al dobânzii, nici măcar la vecinii noștri din centrul și estul Europei. Aceasta în ciuda faptului nu suntem noi cei mai chinuiți europeni de inflație. Ungurii, balticii, cehii, polonezii și slovacii, toți aceștia sunt terorizați de inflații mult mai mari decât la noi, dar au parte de dobânzi mai mici la creditele ipotecare.
Acesta ar fi, deci, un prim răspuns la întrebarea din titlu: creșterea economică se compune inclusiv din creșterea profiturilor băncilor, ca parte a creșterii valorii adăugate brute realizate de acestea. Iar băncile au profituri mari, sfidătoare pentru simplul motiv că pot scumpi banii oricât de mult o doresc. Cum așa? Păi foarte simplu: au creat o piață în care cererea de credite din partea firmelor locale și a cetățenilor este mare, iar oferta este ținută la niveluri extrem de mici. Adică banii oferiți pentru creditarea economiei naționale sunt extrem de puțini.
Ar fi bine să ne uităm mai cu atenție la acționarii băncilor „românești” mari și vom înțelege foarte ușor ceea ce se întâmplă. Banca Transilvania este singura bancă mare cu acționarii majoritari români. Dar acei acționari majoritari sunt niște fonduri de pensii din pilonul II administrate de către bănci străine. Drept pentru care nici Banca Transilvania nu duce o politică de creditare prea mult diferită de băncile străine. În rest găsim două mari bănci austriece, una franțuzească, una olandeză, una italiană, una grecească, una maghiară și o bancă de stat. Ultima are un rol strict politic, de a credita firmele de stat, în conformitate cu decizia guvernamentală, așa că iese din discuție.
Toate băncile străine, însă, provin exact din statele care domină piața locală de investitori străini. Aproape fără excepție, companiile mari, multinaționale se finanțează de „acasă”, adică din țara de origine, cu sume împrumutate de compania -mamă chiar de la băncile care dețin sucursale și la noi. Astfel încât toate majoritatea firmelor străine de aici se finanțează ieftin cu bani împrumutați din Vest la dobânzi mult mai mici. Iar firmele românești rămân să se bată pentru a se finanța pe resursele extrem de mici puse lor la dispoziție. Căci, oameni buni, un mare paradox al României este următorul: este statul european cu cea mai mare rentabilitate a capitalului bancar dar și cu cea mai mică „bancarizare” din UE (adică cea mai mică pondere a activelor bancare).
Pur și simplu, sistemul bancar din România are o rentabilitate mai mult decât dublă față de media europeană și de trei ori mai mare decât în Germania sau Franța. Cu alte cuvinte nu există bănci mai profitabile pe acest continent decât băncile de la noi! Și atunci, dacă aici se câștigă asemenea profituri, de ce oare, ne-am întreba noi, de ce nu se extind activele acestor bănci, adică de ce nu oferă mai multe credite? Păi uite de-aia: pentru a rămâne țara cu cele mai puține credite date, adică cu cel mai mic aport al activelor bancare la PIB.
Aceasta este deci marea rețetă a succesului bancar impresionant din România: puțini bani oferiți pentru creditare înseamnă o ofertă mică pe care se bat firmele și cetățenii, care „înghit” astfel un cost extrem de mare al finanțării. Căci, nu-i așa asta este regula pieței: dacă avem ofertă mică și cerere mare produsul este scump! Iar din puținii bani oferiți spre creditare, mai bine de jumătate sunt destinați finanțării statului român, motiv pentru care creditele oferite efectiv companiilor locale private nu depășesc 27% din PIB, mult sub media europeană, care este 90% din PIB.
Povara prea mare a costului finanțării are ca rezultat slăbirea puterii de competiție pe piață pentru firmele locale, căci este greu să concurezi cu companiile străine, finanțate din țara de origine la dobânzi de trei-patru ori mai mici decât dobânzile la care au acces firmele românești. Iar la noi dobânda medie la un credit corporativ este azi peste 10%, iar pentru IMM-uri undeva cu 5 puncte procentuale peste ROBOR, adică pe la 11-12%. Crede, oare, cineva că în aceste condiții inegale de finanțare mai poate fi vorba de competiție reală pe piață? Este cât se poate de clar că firmele noastre sunt condamnate să fie preluate, mai devreme sau mai târziu, de către concurentele lor din Vest.
Înțelegând mersul istoriei, statul român încurajează, prin toate formele sale de manifestare, firmele străine, îndeosebi pe cele deja iertate de taxele pe care ar fi trebuit să le plătească. Spre deliciul nostru, al contribuabililor de rând, observăm cam cine cu cine se afișează la opulentele „conferințe” ale ONG-ului oficios New Strategy Center, creat de către statul paralel și condus de către fostul SRI-ist Ionel Nițu, pensionat la frageda vârstă de 40 și un pic de ani.
Și uite cum apar alături, ca doi porumbei, în vitrina ONG-ului oficios ditamai generalul Coldea împreună cu vicepreședintele OMV Petrom, vorbindu-le auditorilor cu epoleți despre „reziliență economică”. Mai era ceva de demonstrat? Tare rezilientă trebuie să mai fie apropierea generalilor noștri de interesele firmei austriece care ne-a închis a treia cea mai mare rafinărie a țării și care își permite să negocieze impozitele pe care le plătește aici direct cu președintele țării…
Ar mai fi interesant de observat că, deși au profituri din ce în ce mai mari, băncile noastre își plătesc salariații din ce în ce mai prost în raport cu restul economiei, astfel încât salariile plătite în sistemul bancar au ajuns pe locul 12 în topul salariilor plătite la noi în țară, mult sub nivelul celor din IT, construcții sau chiar administrație publică.
Pentru cei care mai aveau nelămuriri, valoarea adăugată suplimentară se duce cu predilecție în profiturile băncilor, profituri care alimentează conturile unor bănci străine, în țară rămânând doar niște salarii mici și niște impozite la fel de mici. Am zis cumva impozite mici? A, păi am uitat să spun că impozitele sunt mici doar pentru firmele mari și străine, care își permit „optimizare fiscală” la greu. Pentru noi, prostimea cu pașaport românesc, impozitele nu sunt mici deloc, mai ales că noi nu putem să ne prefacem, precum băncile, că returnăm la infinit creditele primite de la companiile-mamă.
Să încheiem cu o tușă umoristică, observând că anul trecut, atunci când nouă ne clănțăneau dinții de frică când vedeam prețurile din magazine, primele 10 rețele de supermarketuri din țară au avut vânzări de aproape 100 de miliarde de lei și au raportat un profit de doar 2,48 miliarde de lei. Acum ce să zic? Poate sunt unii pe la ANAF care chiar cred că supermarket-urile care au acaparat două treimi din piața românească se chinuie pe aici cu rate ale profitului de 2,5%. Să le fie de bine, că nouă nu prea ne e bine…
Petrisor Peiu
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum o ziCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum o zi„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum o ziAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 4 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 4 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 5 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Featuredacum 4 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



