Anchete
Cum poate societatea să tolereze asemenea specimene?
Un important om al legii. Care trebuie să fie un model pentru întreaga societate. Fost procuror șef DIICOT. Actualmente vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii. O piesă importantă în angrenajul justiției. Atât de importantă, încât are puterea de a-i monitoriza pe magistrați. Și s-a compromis lamentabil în fața a doi polițiști din Iași. Dovada incontestabilă constă într-un clip de șapte minute preluat de întreaga presă. Acum ce va face? Va demisiona?
Daniel Horodniceanu a fost surprins intrând în depășire fără a semnaliza. Polițiștii l-au oprit, cum era și normal. I-au solicitat actele, așa cum se obișnuiește în toate situațiile de acest fel. Daniel Horodniceanu a refuzat însă să prezinte dovada asigurării RCA. Cu un tupeu deosebit, i-a trimis pe polițiști să caute în banca electronică de date dovada că și-a plătit asigurarea. Niciun conducător auto – mă refer la oamenii normali la cap – nu și-ar permite așa ceva. S-a dat mare. A încercat să-i domine pe cei doi agenți de circulație. Le-a ținut adevărate lecții despre importanța lui. Ca procuror. Deși fusese oprit de agenți nu în acestă calitate, ci în cea de conducător auto. Aceștia au fost exemplar de politicoși cu Horodniceanu și excesiv de amabili. Pentru că, în final, nu l-au amendat, deși aveau dreptul să-l amendeze, ci doar l-au atenționat. Am citit pe internet comentarii, care mi se par de bun simț, conform cărora agenții, în condiițiile în care Horodniceanu nu a recunoscut că a greșit, ar fi avut chiar obligația de a-l amenda.
Cum poate un asemenea personaj – iar cine a urmărit cele șapte minute de clip înțeleg foare bine ce spun – să mai rămână în funcție? Să continue în felul lui să joace rolul de model pentru judecătorii și procurorii din țară? Din poziția de vicepreședinte CSM? Din poziția de procuror care a tăiat și a spânzurat ca șef DIICOT? Cum poate societatea să tolereze asemenea specimene? Cum este posibil să nu i se ceară la scenă deschisă chiar în CSM, chiar de către corpul magistraților, demisia sau demiterea?
Sorin Rosca Stanescu
Anchete
Controverse în justiție: Fosta judecătoare Daniela Panioglu reaprinde disputa pe rolul DNA și al procurorilor
Anchete
Dincolo de gazon: Cum a devenit fotbalul o armă a regimului comunist în România
În România comunistă, sclipirea reflectoarelor de pe stadioane ascundea o realitate mult mai complexă decât simpla pasiune pentru fotbal. Dinamo, Steaua, Victoria și FC Olt Scornicești nu erau doar cluburi sportive; ele reprezentau vârfurile de lance ale unor instituții de forță sau capriciile unui dictator, transformând campionatul național într-o veritabilă hartă a puterii. Această analiză incisivă a fenomenului este dezvăluită de Sindicatul Diamantul, care subliniază modul în care sportul-rege a fost pervertit într-un instrument de influență și control.
O sportivă anormală: Fotbalul ca instrument de control
Așa cum subliniază Sindicatul Diamantul, în regimul comunist, fotbalul transcendea statutul de simplu sport. Era, în esență, un instrument de putere, o scenă unde cluburile nu concurau atât pentru performanță sportivă, cât pentru influență instituțională, prestigiu și control absolut. Fiecare echipă „mare” servea interesele directe ale regimului, reprezentând o anumită structură de forță.
Gigantul din spatele Jandarmeriei: Dinamo, oglinda ordinii interne
Clubul Dinamo, cu siguranță, nu era o simplă echipă de fotbal. El reprezenta Ministerul de Interne, o simbioză a Miliției și Securității, simbolizând ordinea internă și controlul asupra populației. Jucătorii erau adesea „încorporați” în rândurile instituției, o modalitate prin care regimul își asigura loialitatea și disciplina. Dinamo era astfel fața vizibilă a puterii care trebuia să domine și să disciplineze masele.
Forța militară pe teren: Steaua, ambasadorul internațional
De cealaltă parte a baricadei instituționale, Steaua București era clubul Armatei Române. Acesta simboliza forța militară a țării și, mai important, servea drept vitrină externă a regimului. Performanțele Stelei, în special în cupele europene, nu erau doar succese sportive, ci și momente de propagandă internațională, menite să proiecteze o imagine de stat puternic și respectat în afara granițelor. Steaua era, așadar, prestigiul statului român pe scena globală.
Umbra ascunsă a securității: Scurta dar brutala domnie a victoriei
Un caz aparte și cu o durată de viață mai scurtă, dar extrem de incisivă, a fost Victoria București. Acest club, creat târziu în perioada comunistă, era direct afiliat Securității. Ascensiunea sa a fost rapidă și brutală, transformând-o într-un instrument de presiune și intimidare. Victoria reprezenta puterea invizibilă a regimului, cea care nu trebuia contestată, o forță amenințătoare ce plana deasupra oricărei tentative de opoziție.
Capriciul dictatorului: Ascensiunea absurdă a FC Olt Scornicești
Poate cel mai elocvent exemplu de deturnare a sportului în scopuri politice a fost FC Olt Scornicești. Acest club, provenind din satul natal al lui Nicolae Ceaușescu, a fost promovat artificial, adesea prin scoruri absurde și decizii controversate, până în prima divizie. Scornicești nu era doar un club de fotbal; era un simbol al cultului personalității dictatorului, o demonstrație ostentativă a voinței sale absolute, care se plasa deasupra oricărei reguli și meritocrații sportive.
Moștenirea unui campionat fals: O hartă a falselor valori
Concluzia, așa cum o trasează și Sindicatul Diamantul, este una sumbră: campionatul de fotbal din România comunistă nu era o competiție sportivă în adevăratul sens al cuvântului, ci o hartă a puterii. Un câmp de bătălie simbolic unde se confruntau Armata și Internele, unde Securitatea își exercita influența neagră deasupra tuturor, iar voința lui Ceaușescu domina fără echivoc legea și bunul simț.
Odată cu căderea regimului în 1989, consecințele nu au întârziat să apară. Victoria și FC Olt Scornicești au dispărut instantaneu de pe harta fotbalistică, cluburi a căror existență era legată exclusiv de regim. În contrast, Dinamo și Steaua, având rădăcini instituționale mai adânci și o bază de fani mai extinsă, au reușit să supraviețuiască, deși au trecut prin transformări profunde. Istoria lor rămâne o mărturie a modului în care sportul poate fi modelat și manipulat de către putere. (Sava N.).
Anchete
Nelu Iordache, eliberat din inchisoare: Prescripția a tăiat drastic pedeapsa „regelui asfaltului”
-
Exclusivacum 5 zileAdio, polițistului Giurgiuveanu de la S.A.S, adio: De la „să invinețiți ochii!” la pensia de lux, în timp ce mascații noștri fac reclamă la… pariuri! Saga amară a agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș.
-
Exclusivacum 12 orePolițiștii de penitenciare, în stare de alertă: FSANP declara război bugetar Guvernului, amenințând cu mobilizare națională
-
Exclusivacum 2 zilePrahova: Cuplul toxic al puterii! Vicele, judecătoarea și Dusterul Consiliului Judetean Prahova, în regim all-inclusive pe banii noștri!
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova, cazanul diavolului: „Metoda Portocală” face pui, iar justiția joacă la teatrul absurdului!
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova: Operațiunea „dosar sters” – Când justiția e manipulată, iar digitalul demască o rețea criminală în uniformă!
-
Exclusivacum 5 zileJustiția română, Ediția Specială: Prahova, scena unui Stand-Up de groază cu mafia imobiliară în rolul principal!
-
Exclusivacum o ziANP, cronicile ineficienței anunțate: Cu 10% mai puțini, dar cu două structuri identice? „O să blocăm pușcăriile”!
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova, teatrul absurdului penal: Când agresorul cere daune morale, iar groapa Prahovei e mai adâncă decât orice portofel!



