Actualitate
Trebuie să ne schimbăm mentalitățile, trebuie să tratăm altfel depresia
Preşedintele Iohannis a arătat că Chile este unul dintre prietenii tradiţionali ai României în regiunea Americii Latine şi un partener economic cu un potenţial important. El a menţionat că în 2025 se vor sărbători 100 de ani de relaţii bilaterale.
În prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis şi a omologului său chilian, Gabriel Boric, instituţiile din România şi Chile responsabile de gestionarea situaţiilor de urgenţă au semnat un memorandum de colaborare.
Memorandumul a fost semnat, spre rușinea noastră, din partea României de (încă) şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, la Palatul La Moneda din Santiago de Chile.
O rușine… Raed Arafat în palatul „La Moneda”… Locul în care în 1973, președintele Salvador Allende a ținut ultimul său discurs, care a fost difuzat pe undele Radio Magallanes, locul unde și-a pierdut viața în lovitura de stat, care a ucis democrația în Chile pentru o perioadă de 17 ani…
În contextul vizitei pe care o efectuează în Chile, preşedintele Iohannis a donat Muzeului Memoriei şi al Drepturilor Omului din Santiago de Chile un set de documente diplomatice de arhivă privind salvarea unui număr mare de evrei de către consulul chilian Samuel del Campo, activ la Bucureşti în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, au fost donate copii ale documentelor referitoare la refugiaţii chilieni primiţi în România după lovitura de stat din Chile din 1973.
Boric, este președinte statului Chile, cel care a declarat recent că o să naționalizeze industria lithium-ului și de a creea o intreprindere publică, controlată de Stat, pentru producerea acestui metal utilizat în fabricarea bateriilor pentru mașinile electrice.
Sebastian Teiller a fost unul din cei 2000 de chilieni, care s-au refugiat în România după lovitura de stat a lui Pinochet, susținut de CIA. Întîmplarea face ca traducătoarea lui Johannis, Sanda Belciu, fostă colegă de clasă cu acesta, să-și întîlnească fostul coleg, după atîta amar de vreme…
Poate n-ar fi de prisos să ne amintim ca le 11 septembrie 1973 în Chile a avut loc o lovitura militară care l-a înlăturat de la putere şi l-a asasinat pe preşedintele ales democratic al țării, Salvador Allende. Lovitura a fost planificată cu măiestrie. În acea zi, pe lângă bombardarea palatului „La Moneda” au fost adunaţi zeci de mii de posibili adversari ai juntei lui Pinochet, pe stadionul naţional din Santiago şi mii din ei au fost asasinaţi. Implicarea CIA în acest act de terorism este deja un lucru ştiut, la fel ca şi finanţarea acţiunii de compania multinaţională (cu capital preponderent american) ITT.
Deși a trecut o jumătate de secol de la discursul istoric al lui Salvador Allende în fața Adunării Generale a ONU, profunzimea acelui discurs de acum 50 de ani a atins însă puncte de importanță universală care sunt încă valabile pentru multe dintre țările lumii.
„Am naționalizat bogățiile de bază, am naționalizat cuprul, am făcut-o printr-o decizie unanimă a Parlamentului, unde partidele guvernamentale sunt în minoritate. Vrem ca toată lumea să înțeleagă clar că nu am confiscat marile firme străine de minerit de cupru. În conformitate cu prevederile constituționale, am remediat o nedreptate istorică prin deducerea din compensație a tuturor profiturilor de peste 12% pe an pe care le-au făcut din 1955.
Unele dintre firmele naționalizate au realizat profituri atât de uriașe în ultimii 15 ani încât atunci când s-a aplicat 12% pe an ca limită a profiturilor rezonabile, au fost afectate de deduceri importante.(…) În câțiva ani a obținut profituri cu adevărat incredibile, cum ar fi 106 la sută în 1967, 113 la sută în 1968 și mai mult de 205 la sută în 1969. În aceeași perioadă de timp, Kennecott a obținut mai puțin de 10 la sută pe an din profit în alte țări. ”
Mie îmi pare că această „afacere” tragică seamănă întrucîtva cu ceea ce se petrece la noi cu o Austrie arondată lui Putin și cu OMV. Austria în sine este asimilată rușilor, ca și adevăratul patronat al OMV. Sper ca românii să nu treacă așa ușor peste această asemănare, care poate explica în multe puncte ceeace s-a întîmplat cu deciziile Statului Român cu privire la tot ce înseamnă relația țării cu așa-zisul „capital străin”. Dar mai ales, lipsa oricărei intenții de a riposta în vreun fel la faptul că Austria a încălcat dreptul European la liberă circulație. Nici n-am încercat nimic, ca niște slugi perfecte, n-am luat în calcul dreptul de a răscumpăra, de a naționaliza OMV, practică destul de des folosită, mai ales acum, în timp de criză, de către Germania, bunăoară. Dar și de alte țări democratice. De lași ce suntem, n-am fost în stare nici să boicotăm firmele austriece. Lașitatea proverbială a românului a învins din nou… Și, nu m-ar mira ca apropiata „privatizare” a Romsilva să fi fost pusă la cale special ca să „se rezolve” în interesul Austriei…
Austria, prelungirea lui Putin în Europa, continuă să ne sfideze, cu intrarea în Schengen, iar prin OMV continuă să ne trateze ca pe o colonie de slugi. Ca atare, ministrul austriac Karner, cel care a votat împotriva noastră, a venit personal la București să urineze pe Români și pe România. Dar problema nu e tandemul Putin-Austria, ci minunata Uniune Europeană, care nu face nimic. În alte cazuri, când vreo altă țară a UE s-au abătut cu ceva de la reguli, imediat Ursula&co au sărit să penalizeze, să lanseze infrigement-uri sau alte sancțiuni. În cazul Austriei, deși face jocurile Rusiei pe față, nu s-a pus niciodată problema să fie sancționată. A Naibii „Uniune”. Ce bine că suntem membri cu drepturi depline! Ale Naibii drepturi…
Documente declasificate ale guvernului american publicate de organizaţia National Security Archive (NSA) dezvăluie evaluări făcute de Administraţia preşedintelui american Richard Nixon în noiembrie 1970, după victoria socialistului Salvador Allende în alegerile din Chile, şi rolul jucat de Henry Kissinger în decizia de înlăturare a noului preşedinte chilian.
Kissinger împlinește în curând vîrsta de 100 de ani. Nu e de prisos, cred, să ne reamintim ce a spus acesta, secretar de stat fiind, în legătură cu ceea ce se întâmpla după votul democratic, care l-a adus pe Allende la președenția țării lui.
Secretarul Departamentului de Stat avea să justifice acțiunile SUA cu o aroganță fără egal în analele diplomației mondiale: „Nu văd de ce ar trebui să stăm cu brațele încrucișate, privind cum o țară devine comunistă datorită iresponsabilității poporului ei”
Fără nici o legătură cu vizita Victoriei Nuland pentru salvarea lui Traian Băsescu împotriva votului popular al Românilor și pedepsirea lui Crin Antonescu și Victor Ponta. Premierul Ponta spunea atunci că „România a fost și mai este un experiment, dar este un experiment pe final. Eu îi spun Guantanamo, în sensul de teritoriu american, dar unde nu se aplică regulile americane. Aici s-au testat niște chestii în sensul de cum poate fi condusă o țară de oameni care nu sunt aleși, nu se supun votului, dar care decid.” Cred că greșea, cu siguranță!
Nu m-ar mira ca în timp, să apară documente de la Kremlin, sau Viena, care să ne ateste că votul Austriei pentru neprimirea noastră în spațiul Schengen au avut avizul lui Putin, care să fi coordonat și acțiunile OMV în România.
O știre care nu a fost destul de interesantă pentru presa din România vorbea despre aniversarea a 50 de ani de la discursul lui Salvador Allende Gossens la Națiunile Unite. Guvernele Chile și Spania, prin misiunile lor permanente la ONU, au organizat o ceremonie pentru a marca această piatră de hotar, care a avut loc la Institutul Cervantes cu o prezentare a dramaturgului chiliano-argentinian Ariel Dorfman.
Președintele Chile, Gabriel Boric Font, a ținut și un discurs celor prezenți, alături de senatorul chilian Isabel Allende și președintele Guvernului Spaniei, Pedro Sánchez.
În cadrul prezentării sale, președintele Boric a vorbit despre importanța istorică a lui Allende. „Nu ar trebui să-l vedem ca pe o figură statică, ci mai degrabă ca pe o idee, o idee care se adaptează vremurilor, o idee care inspiră, o idee care este actuală pentru că se schimbă.” El a adăugat că „Cred că și asta este o lecție. Principiile rămân aceleași, dar căile pe care le luăm vor trebui, fără îndoială, să se adapteze circumstanțelor în care trăim.”
Octavian Hoandră
P.S.
Cînd am văzut cîtă ură au reușit să reverse asupra lui Victor Ciutacu, Soros, prin formele de viață neomarxiza(n)te, arondate lui în România, mi-am adus aminte de Eugene Ionesco, și el, ca atîția mulți alții, un om aflat sub semnul întrebărilor. In fond, Ciutacu n-a făcut altceva decît să pună niște întrebări…
„Dacă oamenii nu și ar fi dorit să se distrugă, totul s-ar fi putut aranja, Dar, de ce stau altfel lucrurile? De ce nu ne iubim? – se întreba în lucida lui naivitate Idiotul lui Dostoievski. De ce să nu ne iubim, sau măcar să ne fim indiferenți unii altora?”
Aiasta nu se poate, cred. Cînd neomarxismul puturos se insinuează tot mai acut de pe internet și ajunge în instituțiile statului, asta este o dovadă că se dorește distrugerea generațiilor care își mai fac cruce și se mai opun, prin mijloacele pe care le dețin distrugerii acestui popor îngenuncheat. La un semn au pornit atacul asupra Bisericii Ortodoxe și s-au reactivat voci care altădată excelau în slugarnice exerciții de admirație băsismului și mizeriilor umane din jurul lui Petrov, la care se adaugă acum un fel de Iudă refinată (cum spunea Anania) din chiar sînul BOR. Nu m-ar mira ca în curînd să văd pe stradă preoți ortodocși pe trotinete, cu ghiozdanul în spate, în care să găsim sticla cu „apică” și pachețelul cu O.B.-uri…
Subscriu la ceeace spune – cu mult talent -, dl Răzvan Boanchiș în „Național”. Aș vrea ca generațiile „expirate” să și mai găsească forța ca măcar să nu fie părtași la ruina țării.
Trebuie să ne schimbăm mentalitățile, trebuie să tratăm altfel depresia.” Nu, nu trebuie. Generația mea (antepenultima!) a scăpat de comunism în ’89, a trecut la capitalism și nu „trebuie” să facă nimic. Ce-i aia „trebuie”? Pe vremea noastră nu erau dealeri de droguri. „Trebuie” să-i tratăm „altfel” și pe ăștia? Nu ne-au lăsat în pandemie să mergem la Înviere și ne spun parțial eclozații ce „trebuie”. În realitate, trebuie (fără ghilimele) să fii absolut ticălos și să îți urăști țara ca să întrebi „dom’le, dar noi merităm să fim primiți în Schengen?”. Merităm, nu merităm, trebuie să vrem doar ce e mai bine pentru noi.
S-ar putea să reușim, pînă la urmă. Doamne ajută! Însă tare mi-e teamă că ajungem tot la Eugene Ionesco:” Aventura umană a durat prea mult – îmi spunea un prieten, nefericit de nefericirea oamenilor… Trebuie s-o încheiem.”
Actualitate
Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.
Infuzia de capital și viziunea strategică
„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.
Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională
În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.
Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă
Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.
Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?
Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.
Actualitate
Alarmă roșie în spațiu: Programul american de apărare antirachetă, amenințat de eșec
Un nou raport guvernamental aruncă o umbră serioasă de îndoială asupra viitorului programului cheie al Agenției de Dezvoltare Spațială (SDA), cel care vizează crearea unei constelații de sateliți pentru avertizare și urmărire a rachetelor, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Se pare că inițiativa, menită să protejeze împotriva amenințărilor hipersonice, riscă să rateze atât obiectivele proprii, cât și nevoile operaționale esențiale.
Deficiențe tehnologice și intârzieri cronice
Documentul, intitulat „Sateliți de Avertizare Rachetă: Agenția de Dezvoltare Spațială Ar Trebui să Fie Mai Realistică și Transparentă cu Privire la Riscurile de Livrare a Capacităților”, publicat recent de Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), detaliază o serie de probleme. Deși analiza s-a concentrat pe „Stratul de Urmărire” (Tracking Layer) al SDA, constatările sugerează că multe dintre aceste probleme se extind la întregul efort al SDA de a construi o rețea de constelații LEO pentru Arhitectura sa Spațială Proliferată de Război (PWSA), care include și „Stratul de Transport” (Transport Layer) pentru releu de date și sisteme terestre.
GAO acuză SDA că „supraestimează maturitatea tehnologică a unor elemente critice pe care intenționează să le utilizeze.” Aceasta include navetele spațiale dezvoltate și operate de multiple companii, care, conform GAO, au necesitat modificări ce au generat „muncă suplimentară neplanificată” pentru contractori și „au adăugat la programele deja întârziate.”
Incertitudine în fața amenințărilor moderne
Poate cea mai îngrijorătoare constatare este că SDA și contractorii săi „nu au demonstrat încă dezvoltarea de trasee bidimensionale la timp, acționabile și precise pe orbită și trasee tridimensionale la sol, necesare pentru a contracara amenințările hipersonice și alte amenințări în evoluție.” Această deficiență ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a sistemului de a îndeplini misiunea sa vitală.
Deși SDA raportează „atingerea unor etape inițiale” pe măsură ce avansează la fiecare doi ani cu noi variante de sateliți, numite Tranșe, GAO subliniază că aceste rapoarte „nu reflectă riscurile de program” și că agenția nu a „dezvoltat un program general sau la nivel de arhitectură” care ar permite o înțelegere mai bună a progresului real.
Miliarde investite, costuri viitoare neclare
Până în iulie 2025, raportul indică faptul că SDA a acordat contracte în valoare de 4,7 miliarde de dolari pentru 101 sateliți din Tranșele 0, 1 și 2 ale Stratului de Urmărire, către șase contractori principali: L3Harris Technologies, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Sierra Space și SpaceX. În decembrie, agenția a emis încă patru contracte, în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, pentru un total de 72 de sateliți din Tranșa 3, către echipe conduse de Lockheed Martin, Rocket Lab USA, Northrop Grumman și L3Harris.
Însă, raportul subliniază că sateliții din Stratul de Urmărire sunt proiectați să aibă o durată de viață de doar cinci ani, moment în care SDA va trebui să îi înlocuiască – un cost a cărui valoare nu a fost încă definită. „Departamentul Apărării (DOD) nu cunoaște costul pe ciclu de viață pentru a livra capacități de avertizare și urmărire a rachetelor, deoarece nu a creat o estimare fiabilă a costurilor,” critică GAO.
Lipsa transparenței și nevoile operatorilor în umbră
În plus, procesul de stabilire a cerințelor de către SDA este considerat netransparent, inclusiv pentru operatorii care ar trebui să utilizeze constelația Tracking Layer. „De exemplu, SDA nu colaborează suficient cu comandamentele combatante, care raportează că au o înțelegere insuficientă despre modul în care SDA definește cerințele și când, sau dacă, SDA va livra capacitățile planificate. În consecință, SDA riscă să livreze sateliți care nu corespund nevoilor luptătorilor,” se arată în raport.
Recomandări pentru o redresare urgentă
GAO a formulat șase recomandări pentru Oficiul Secretarului Forțelor Aeriene, care supraveghează achizițiile și planurile bugetare ale SDA, pentru a îmbunătăți situația:
- Asigurarea că SDA „efectuează și documentează o evaluare adaptată a maturității tehnologice pentru noile elemente tehnologice critice inserate în fiecare tranșă viitoare,” începând cu Tranșa 3.
- Asigurarea că agenția respectă procesul stabilit în statutul Consiliului său de Război („Warfighter Council”) pentru „identificarea, definirea și prioritizarea colaborativă a cerințelor.”
- Asigurarea că SDA poate urmări „între cerințele generale de avertizare și urmărire a misiunii și eforturile de dezvoltare a tranșelor.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și menține un program de rețea la nivel de arhitectură” pentru PWSA, care „să reflecte atât activitățile guvernamentale, cât și pe cele ale contractorilor.”
- Solicitarea ca agenția să impună contractorilor să furnizeze „Raportarea Datelor de Cost și Software.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și stabilește estimări fiabile, bazate pe date, ale costurilor și un proces pentru actualizarea regulată a acestor estimări, care să sprijine luarea deciziilor bazate pe costuri, începând cu Tranșa 3.”
Într-o scrisoare adresată GAO din 16 decembrie, de la șeful interimar al achizițiilor spațiale al Forțelor Aeriene, generalul-maior Stephen Purdy, Pentagonul a fost de acord cu cinci dintre recomandări și a fost parțial de acord cu una, comentând că SDA respectă deja cerințele Departamentului Forțelor Aeriene privind Raportarea Datelor de Cost și Software și va continua să o facă.
SDA, în schimb, a contestat unele dintre evaluările GAO. Jennifer Elzea, purtător de cuvânt al SDA, a declarat că „Agenția de Dezvoltare Spațială apreciază timpul și atenția la detalii pe care Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală le-a acordat revizuirii pregătirii pentru livrarea Stratului de Urmărire pentru Arhitectura Spațială Proliferată de Război (PWSA). În general, SDA a fost în dezacord cu specificul multor afirmații din raport; cu toate acestea, agenția va analiza recomandările raportului pentru a determina domeniile în care am putea îmbunătăți procesul nostru, transparența și livrarea capacităților către luptători.”
Actualitate
Forța spațială redefinește supravegherea orbitală: Programul RG-XX, Refueling inovator și o nouă strategie de achiziție
Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.
Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert
SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.
Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială
O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.
Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență
Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.
O cursă contra cronometru și contra adversarilor
Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.
-
Exclusivacum 5 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 18 oreClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 5 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 5 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 3 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 3 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 18 oreIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!



