Imediat după pandemie, societatea globală a repus pe tapet o dezbatere care avea loc, de câțiva ani, în marile orașe ale lumii. Gradul tot mai intens de poluare a orașelor i-a determinat pe primarii mai multor aglomerări urbane de pe mapamond să ia în calcul, în diverse etape temporale, un mod de reorganizare a urbelor pe aşa-numitul model Oraș la 15 minute sau Oraşul sfertului de oră.

Conceptul, teoretizat de Carlos Moreno, profesor la Sorbona şi inovator în domeniul urbanismului contemporan, presupune ca un oraş să fie astfel organizat încât, în fiecare zi, să poți găsi tot ceea ce ai nevoie la 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta față de casa ta. 

E un concept smart cities la care Moreno s-a gândit contrariat că, deşi multe dintre oraşele moderne au fost construite plecând de la ideea că locuitorii vor economisi timp, efectul este contrar: oamenii pierd foarte mult timp cu naveta, cu statul în trafic, bară la bară, deplasându-se cu mașina în diverse puncte ale metropolelor.

Aproximativ o cincime din poluarea produsă  la nivel mondial este creată de transport, din care peste 40% este generată de autoturisme. Un grup de aproape 100 de primari din întreaga lume a adoptat ideea în încercarea de a o transpune în practică, iar planurile par să fi accelerat după pandemie.

Orașul la 15 minute a fost chiar temă centrală a campaniei electorale de succes a primăriței Parisului, Anne Hidalgo, în 2020.

Conceptul profesorului Moreno se bazează pe patru stâlpi: proximitate (locuim la o distanță cât mai mică de principalele noastre activități cotidiene); ecologie (un oraș cât mai verde și sustenabil); solidaritate (reînvierea conceptului de comunitate dispărut din orașele mari); participare (implicarea cetățenilor în transformarea orașelor lor).

Marile aglomerări urbane sunt, în prezent, împărțite în zone specializate pe un anumit domeniu: zone industriale, cartiere financiare, zone de agrement şi shopping etc. În schimb, zonele rezidenţiale sunt bine delimitate de acestea, iar locuitorii trebuie să se deplaseze într-acolo cu maşina personală sau cu transportul în comun.

Oraşul la 15 minute propune o altă organizare urbană: acolo unde se află o clădire de birouri, de exemplu, să existe şcoală, spital, parc, centru comercial şi zonă rezidenţială. Redesenarea acestor zone ar conduce, în primul rând, la reducerea poluării prin scăderea mobilităţii peroanelor.

Conceptul a circulat încă din 2010, când profesorul Moreno şi-a exprimat pentru prima dată ideile în public, însă, la 13 ani de atunci el a fost preluat de o serie de mişcări conspiraţioniste, de la negaţioniştii schimbărilor climatice până la anxioşii care se tem de controlul unui guvern global din umbră, şi deturnat.

Conform The New York Times, anul acesta a fost prima dată când Moreno a primit ameninţări cu moartea, acuzat că este agent al unui guvern mondial totalitar. În februarie, conform CNN, un politician local din Oxford, Duncan Enright, şi-a propus că eficientizeze traficul din oraș pentru a reduce poluarea.

Planul său prevede ca arterele aglomerate să fie mai puțin folosite la orele de vârf, impunându-le locuitorilor să obțină permise pentru a trece de filtre cu camere video montate pe șase străzi cu trafic intens. Acuzațiile aduse lui Enright au început să curgă masiv, venind nu doar din Oxford, ci şi din alte oraşe ale ţării, ba chiar din afara Marii Britanii.

Conspiraţioniştii l-au acuzat că doreşte legarea locuitorilor de cartier, nu de glie cum făcea Mihai Viteazul, acuzându-l că face parte dintr-un complot internațional care urmărește controlarea mobilităţii oamenilor în numele protejării mediului. N-am mai întâlnit așa ceva în atâția ani de lucru în consiliul local, a spus el pentru CNN. De fapt, teoria conspiraţionistă care a cuprins mapamondul  transmite oamenilor că planurile pentru reducerea traficului, a poluării aerului și a încurajării deplasărilor pe jos sau cu bicicleta în orașe urmăresc, în realitate, instituirea unor carantine climatice.

Experţii în dezinformare spun că actuala furie a oamenilor este şi rezultatul campaniilor agresive duse, de-a lungul anilor, de mari companii din sectorul combustibililor fosili care s-au opus luptei pentru protejarea mediului, denumind-o dictatură climatică.

Înainte de 2020, adepții acestei mișcări anticlimatice nu aveau o mare vizibilitate, dar pandemia a schimbat acest lucru. Rețelele sociale s-au umplut de postări în care se vorbeşte despre universul distopic în care vom ajunge să trăim, în spatele unor garduri care delimitează districte a căror părăsire va aduce amenzi usturătoare.

A cincizecea reuniune a Forumului Economic de la Davos, din iunie 2020, a purtat numele The Great Reset (Marea Resetare), discuţiile purtându-se cu scopul de a găsi soluţii inegalităților sociale și crizei climatice post-pandemie.

Pe fondul diverselor teorii năstruşnice despre originea SARS-CoV-2 şi a măsurilor restrictive, imaginația conspiraționiștilor s-a aprins, iar despre Marea Resetare s-a discutat ca fiind momentul în care păpuşarii noii ordini mondiale au făurit planul de subjugare totală a maselor.

Doi cercetători australieni, Christopher Patterson și Lance Barrie, citaţi de The New York Times, sunt de părere că Orașul la 15 minute nu ar trebui să fie respins de oameni, întrucât libertatea lor personală și comunitară ar deveni mult mai largă. Oamenii ar primi înapoi timpul pierdut în trafic, cu naveta sau alte călătorii.

Ce doi spun că, odată cu extinderea lor, orașele au tendinţa să împingă oamenii, mediul și sănătatea acestora la periferie, totul repercutându-se negativ asupra sănătăţii mintale a acestora.

O prevedere din PNRR este deturnată de conspiraționiști

În România, unii deja văd implementat Oraşul de 15 minute, făcându-ne anticipat cu mâna din spatele gardurilor iluzorii ale zonelor de carantină climatică. Un proiect de lege iniţiat de Guvern, privind mobilitatea urbană durabilă, aprobat deja de Senat în februarie, este considerat de cercurile care văd peste tot numai tuneluri dacice, ca primul pas al instituirii unui control total al statului asupra modului în care cetăţenii se deplasează în oraşe, ba chiar şi asupra spaţiului de locuit şi numărului de rezidenţi la hectar.

Teama multora este că România s-ar întoarce astfel în comunism, când era restricţionată circulaţia maşinilor personale pentru a raţionaliza consumul de combustibili. Ideile de a ţine oamenii aproape de casă, pentru a limita deplasările, aduc aminte de circurile foamei construite, pe model nord-coreean, de Nicolae Ceauşescu. Şi el a urmărit să sistematizeze nutriţia şi consumul energetic şi a dorit construcţia unor clădiri mamut, în fiecare cartier, unde oamenii să cumpere tot ce au nevoie şi să mănânce la faţa locului, notează Bună Ziua Brașov!

Legea menţionată este în circuitul parlamentar, întrucât trebuie îndeplinită Componenta 10 din PNRR, care are drept obiective asigurarea cadrului necesar pentru dezvoltarea durabilă a localităților din România prin investiții în infrastructura locală, care vor susține reziliența și tranziția verde a zonelor urbane și rurale, precum și reducerea disparităților teritoriale la nivel regional, intra-regional și intra-județean. Totodată, trebuie asigurat cadrul pentru reformarea și digitalizarea instrumentelor de planificare teritorială și urbană la nivelul autorităților publice locale.

PNRR este un program post-pandemic de redresare economică, concentrat pe implementarea reformelor în domenii-cheie, printre care și acela al energiei verzi și reducerii poluării. În continuarea tezelor putiniste, conform cărora tot răul de la UE vine, cei cu privirea permanent spre lumina de la Răsărit au grijă să ne sperie constant că Apusul nu anunță altceva decât întunericul.

Plecând de la un concept emis în urmă cu 13 ani, profitând de inabilitatea statului român în a demonta astfel de fantasmagorii, leagă teoriile lui Moreno de reformele din PNRR, muștruluindu-ne că nu suntem atenți la detalii, iar al nostru Guvern urmărește să instituie un control total al statului asupra modului în care cetățenii se deplasează în orașe, ba chiar și asupra spațiului de locuit și numărului de rezidenți la hectar. (L. Anghel).