Actualitate
Lumea în care trăim reclamă rezolvări în grade diferite de urgență
Recent, am circumscris într-o carte (Unde este Dumnezeu? 2022, coautor dr. Florin Ludușan) situația religiei în zilele noastre, pe care o examinasem în cadrul „Conferințelor de la Târgu Mureș” (2021). Redau tezele la care am ajuns, plecând, firește, de la întrebări puse de auditoriu.
Religia este narațiunea elaborată conceptual despre prezența lui Dumnezeu în lume, cu dovezi raționale și cu conduita ce decurge din această prezență. În pofida oricărui pozitivism, propozițiile religiei au sens, căci viața și felul de viață al omului pot avea sens.
Poruncile sunt stabilite prin revelație și verificate prin practici istorice. Revelația își are loc într-o teorie a cunoașterii capabilă să facă față ramurilor diverse ale întregii culturi.
La integrarea culturală a lui Dumnezeu este de lucrat și azi spre a evita reduceri simpliste – atât în înțelesul că Dumnezeu ar fi făcut totul, cât și în înțelesul că s-ar fi oprit la creație sau ar fi abandonat lumea.
Creator, diriguitor și izbăvitor al lumii, Dumnezeu a încredințat oamenilor, cum spune chiar Biblia, un vast teren de lucru în lumea vieții lor, de care răspund.
Credința în Dumnezeu este miezul religiei și are două componente legate – recunoașterea existenței lui Dumnezeu și punerea soartei proprii în mâinile sale. Cu această înțelegere a credinței se evită confundarea religiei cu alte abordări – fie ele și ieșite din sânul ei.
Suntem în posteritatea criticii moderne a religiei, care a lăsat urme. Conștiințele au devenit mai critice în privința realităților, iar teologia și cultura religioasă au a le face față în mod rațional.
Critica modernă a religiei, care a fost nutrită de aspiraţia depăşirii religiei, a fost, între timp, infirmată. Istoria, antropologia, sociologia și psihologia religiei sunt cercetări utile ale impactului religiei, dar nu ating credința.
În critica modernă a religiei care contează și azi, cu Hegel, Feuerbach, Comte, Marx, Nietzsche, nu a fost vorba în fapt de contestarea prezenței lui Dumnezeu în realitatea lumii, ci de sancționarea instrumentalizării religiei ca justificare a stăpânului și a acțiunilor lui. Valorificarea înnoirii fără precedent a cunoștințelor favorizează azi religia.
În cultura timpului nostru, are loc nu doar resuscitarea nevoii de religie, ci o revenire la religie și o revenire a religiei în cultură. Nevoia de autenticitate și cultură se simte și printre religioși. Azi, înseși religiile monoteiste și denominațiunile lor caută, fiecare, să convingă credincioșii. Ideologia și propaganda ieftină fac însă adesea deservicii religiei.
Timpul erodează multe în lumea materială, dar nu și valorile sensibilității, intelectului și rațiunii. Asincronia nu înseamnă automat inactual, iar timpul elaborării unui adevăr nu-l face anacronic.
Religia nu este doar contemporana noastră. Ea a fost, istoric vorbind, sursa modernității. Abia pe fondul ei s-a format modernitatea: în egalitatea oamenilor în fața lui Dumnezeu, democrația modernă a avut o premisă, iar știința modernă a avut în coordonatele monoteismului iudeo-creștin condiții ale posibilității sale. Azi, religia este suport al apărării umanității oamenilor.
Datele istoriei Bibliei trebuie luate în considerare, căci nu se poate înțelege Biblia fără ele. Cunoașterea este însă întreagă numai dacă urcăm la viziunea durabilă asupra condiției umane încorporate în ele.
Fiind narațiune de mari proporții, în Biblie găsești orice gen de reflecție asupra istoriei, personajelor și evenimentelor. Dar ceea ce este cel mai adânc se află la nivelul sensului: asertarea modului de a fi uman.
Nu se poate înțelege creștinismul fără a observa cum este înțeleasă Biblia în cultura în care s-a format și nu ai cum să ajungi la înțelegerea lui Iisus detașându-l de oamenii și lumea din care s-a înălțat.
Cercetarea lui Iisus sub aspect istoric este un bun al religiilor monoteiste. Cercetarea istorică nu este criteriu de religiozitate, dar rezultatele ei pot spori cultura religioasă. Profunzimea credinței este servită astăzi de buna cunoaștere a ceea ce s-a petrecut la Ierusalim în jurul intrării în era noastră, istoric și escatologic.
Nu se poate explica ceea ce s-a petrecut la Ierusalim fără a lua în seamă Evangheliile, inclusiv diferențele dintre ele, dar și restul izvoarelor valide. Nu este punct de plecare mai realist pentru a înțelege „procesul lui Iisus” decât afirmația din Evanghelia după Ioan, după care, în fața minunilor pe care le săvârșea Iisus, Sinedriul a ajuns să fie dominat de temerea că „dacă-l vom lăsa așa, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua locul și neamul”.
Nu este soluție la crizele societăților de astăzi – de raționalitate, de legitimare, de motivație, de creativitate – fără a apela la resursele religiei.
Globalizarea a prilejuit ieșirea denominațiunilor din izolare și regăsirea orizontului unei religii a umanității, dar a expus religia forțelor marketizării și presiunii laicizării.
O națiune poate face din religia ei un motiv de mândrie dacă acea religie recunoaște în fiecare om o ființă umană demnă de respect ca oricare altul și refuză încercările de a o instrumentaliza.
Religia s-a despărțit benefic de folosirea ei ca justificare a stăpânului. Religia nu exclude politica, dar abia acea politică este compatibilă cu religia care face țintă curentă din umanizarea condițiilor de viață ale celor mai umili și mai loviți de soartă și intervine cotidian pentru ameliorarea condițiilor vieții.
Reprezentarea publică nu este conformă religiei dacă purtătorii ei stau deoparte la evenimente ce afectează viața oamenilor, ca și cum acestea ar fi doar răspunderea altora, dacă nu au răspunsuri la dificultăți și conlucrează cu decidenți străini de interesul public.
Religia nu mai este doar o chestiune privată a fiecăruia, ci o forță majoră în sfera publică a societăților. Nu este nevoie ca toți cetățenii să devină credincioși, ci doar ca mai mulți să se comporte asumându-și că în lume ar putea fi și un Dumnezeu.
Politica fără etică eșuează, iar democrația fără democrați însuflețiți de valori derivate din grija și iubirea aproapelui se subminează singură.
Umanitatea a intrat în constelația culturală a nevoii de conlucrare dintre științe, filosofie, teologie, arte pentru a afirma umanitatea omului și a înfrânge dificultățile.
Lăcașurile de cult nu se închid niciodată, oricine ar dispune. Liturghia îl cheamă pe Dumnezeu în viața efectivă a oamenilor, dar fără ca sublimul viziunii să fie trădat de festivisme de conjunctură.
Lumea nu se sfârșește cu cineva sau ceva, dar pentru fiecare om lumea aceasta se sfârșește la un moment dat. Moartea este evenimentul cel mai profund al existenței. Nimic nu poate compensa moartea.
Conștiința morții implacabile poate induce alegerea unei vieți adecvate. Trăirea convingerii în viața de apoi rămâne un stimulent la răspundere, chiar dacă viața de apoi nu va fi aidoma vieții din lumea dată.
Dumnezeu și împărțirea oamenilor pe culturi sau genuri sunt realități de ordine cu totul diferite. Dumnezeu nu este relativizabil și nici adaptabil la subiecți sau contexte.
În condițiile asaltului pe care-l trăim astăzi la adresa unor tradiții majore, umanitatea omului rămâne punctul de sprijin. Doctrina facerii omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu rămâne fundamentul demnității umane.
Rezolvă credința probleme de viață? Din medicină aflăm că o condiție sufletească bazată pe credință are rol terapeutic, din istorie știm că oameni însuflețiți de credință au schimbat lumea, etica ne-a spus demult că valorile au premise în credință, sociologia ne spune că acțiunile pot fi energizate de credință, politologia că democrațiile și performanțele vieții sunt favorizate în comunități credincioase.
Creștinul se justifică prin înfăptuirea dreptății și iubirea aproapelui duse pe față dincolo de conformism („fac ceea ce se cere”) și de subiectivism („nu-s vremuri să faci ceva” sau „fac doar ce-mi spune tradiția”). Făcând, deci, ceea ce apropie „împărăția lui Dumnezeu”. Schimbând, așadar, tehnologii, cunoștințe, relații, instituții, decizii și decidenți, gânduri, pentru a întruchipa valori. A fi creștin presupune vederi – de pildă, a valorifica ființa umană din fiecare om, a cultiva disponibilitatea la schimbare, inclusiv la schimbarea de sine, și dialogul; presupune atitudini – de exemplu, a nu ceda egoismului și lăcomiei, a nu te lăsa în seama impresiilor și a simplei propagande; și presupune acțiuni – precum a spune pe nume sărăciei, imposturii, minciunii, nedreptății, a-l apăra pe cel în necaz și a face ca și altul să se bucure de ceea ce te mulțumește pe tine.
Este iarăși mult rău în lume – falsurile, minciuna organizată, fraudele, escrocheriile ce încep cu decidenții, încălcarea democrației și a respectului ființei umane, sacrificarea propriului popor prin decizii nechibzuite, crime. Unde este Dumnezeu? Răul poate copleși, iar teodiceea ne poate da explicații. Dar numai încrederea rațională în Dumnezeu este consecventă cu religia. Ea înseamnă acum a ieși din suficiență și a schimba ceea ce este. Căci sunt corelații, echilibre ale lumii, valori ale societăților și, cu siguranță, ale naturii, care țin de rațiunea lui Dumnezeu și pe care, dacă le încalci, plătești.
Vedem cum astăzi se plătesc din greu costurile acestei transgresiuni.
Observăm în jur că atunci când nu este pricepere, se distruge și ceea ce s-a moștenit. Când cultura scade, nu sunt soluții, iar viitorul devine opac. Când nu este nici înțelepciune, se apucă pe căi înfundate. Când buna credință lipsește, se ajunge la conflict. Iar când nu este nici pricepere, nici cultură, nici înțelepciune, nici bună credință, precum în mod frecvent în zilele noastre, vedem prea bine ce iese – șanse pierdute, distrugeri, suferințe și neputințe.Andrei Marga
Actualitate
Cadoul pentru rudele din Ploiești: confirmarea adresei și a disponibilității destinatarului
Când nu ajungi la aniversarea unui părinte din Ploiești sau la ziua unei prietene din Câmpina, un cadou personalizat trimis direct acasă păstrează ceva din apropierea unei vizite. Dar fotografia aleasă și mesajul de pe obiect nu rezolvă partea practică: cine primește coletul, la ce adresă și în ce zi? Pentru un cadou trimis din altă localitate, pregătirea începe cu aceste răspunsuri, nu cu plata comenzii.
Adresa corectă înseamnă mai mult decât strada și numărul
Nu folosi automat adresa salvată de la o comandă mai veche. Ruda se poate fi mutat, poate locui temporar la copii sau poate petrece săptămâna aniversării în altă parte. În Ploiești, pentru o livrare la bloc, verifică strada, numărul, blocul, scara, etajul și apartamentul. Pentru o adresă dintr-o comună prahoveană, trece distinct satul, comuna și județul, apoi verifică și codul poștal. Un reper util completează adresa; nu o înlocuiește.
Confirmă numele persoanei care va primi pachetul și un număr de telefon la care răspunde în timpul zilei. Dacă surpriza contează, cere ajutorul cuiva din aceeași locuință, fără să-l transformi în complice fără voie: întreabă dacă poate prelua coletul și dacă are unde să-l păstreze. Un mesaj precum „Vreau să trimit ceva pentru sâmbătă; ești acasă joi sau vineri?” dezvăluie mai puțin decât un apel al curierului la o persoană care nu știe nimic despre livrare.
Alege personalizarea înainte să înceapă presiunea termenului
După ce știi unde ajunge pachetul, alege un obiect potrivit destinatarului, nu doar unul pe care încape o fotografie. Într-un magazin de cadouri personalizate precum Mudix, care oferă produse cu poze, nume sau mesaje, criteriul util este legătura dintre obiect și amintirea voastră: o fotografie de familie pentru bunici, un mesaj scurt pentru partener sau o referință la o excursie comună pentru un prieten. Personalizarea are sens când destinatarul recunoaște imediat povestea.
Pentru fotografia unei ieșiri la Sinaia, caută fișierul original, nu captura de ecran dintr-o conversație. Verifică dacă fețele rămân vizibile după decupare și dacă imaginea se potrivește formatului produsului. O fotografie lată, cu șase persoane, nu se adaptează automat unei suprafețe înguste. Dacă magazinul oferă o previzualizare, verific-o atent; dacă nu, cere lămuriri despre încadrare înainte de confirmarea comenzii.
Recitește separat numele, data și mesajul. „La mulți ani, bunico!” și o fotografie clară spun adesea mai mult decât un text lung, imprimat cu litere prea mici. Pentru un buget total de 150 de lei, de exemplu, calculează produsul, personalizarea, ambalajul și transportul înainte să alegi. Nu trata suma afișată lângă produs drept cost final până nu verifici coșul.
Termenul de realizare și transportul sunt două intervale diferite
Data comenzii nu este neapărat data expedierii. Un obiect personalizat presupune pregătirea fișierului, realizarea și ambalarea, iar transportul începe după predarea către curier. Întrebarea corectă pentru magazin este: „Dacă trimit astăzi fotografia și confirm macheta, când estimați că predați coletul curierului?”. Separat, verifică intervalul estimat pentru livrarea în localitatea destinatarului.
Un calcul orientativ arată de ce contează această separare: trei zile lucrătoare pentru realizare și două pentru transport înseamnă cinci zile lucrătoare, nu cinci zile calendaristice. Acesta este doar un exemplu de planificare, nu termenul unui anumit magazin. Contează și ora-limită de procesare, momentul aprobării personalizării, weekendurile și sărbătorile legale. Dacă aniversarea este sâmbătă, urmărește o sosire joi, cu o mică rezervă, în loc să construiești tot planul în jurul livrării de vineri.
Faptul că expeditorul și destinatarul se află amândoi în Prahova nu dovedește că pachetul ajunge a doua zi. Verifică serviciul disponibil pentru adresa exactă și eventualele costuri suplimentare. Păstrează confirmarea comenzii și termenul comunicat în scris, mai ales când data primirii este esențială.
Disponibilitatea destinatarului decide locul livrării
O adresă completă nu ajută dacă persoana lucrează până seara, iar acasă nu rămâne nimeni. Pentru un frate care locuiește în Ploiești, dar face naveta la București, livrarea acasă într-o zi lucrătoare trebuie discutată. Alternativele sunt adresa unei rude disponibile, locul de muncă, dacă primirea coletelor este permisă, sau un punct de ridicare compatibil cu expedierea.
Nu alege un locker doar ca să eviți această conversație. Verifică dacă magazinul oferă opțiunea, dacă dimensiunile coletului o permit și dacă destinatarul poate ridica pachetul în termenul indicat. Pentru bunici, preluarea de către un membru al familiei este adesea mai simplă decât deplasarea la un punct de ridicare. Dacă trimiți cadoul direct, achită și transportul: o surpriză cu ramburs îl pune pe sărbătorit în situația de a plăti pentru propriul cadou.
Pregătește o rezervă care păstrează nota personală
Urmărește expedierea după primirea numărului de AWB, dar nu confunda generarea documentului cu preluarea efectivă a pachetului. Dacă statusul nu se schimbă sau termenul comunicat este depășit, contactează magazinul pentru clarificare. Cu o zi înainte de aniversare, când livrarea rămâne incertă, activează varianta de rezervă: un mesaj video al familiei, o fotografie însoțită de o amintire scrisă sau o convorbire la ora la care sărbătoriți de obicei.
Spune simplu că darul fizic este pe drum, fără să promiți o nouă dată neconfirmată. Pentru cineva drag aflat la distanță, gestul are două părți: atenția primită în ziua aniversării și obiectul care rămâne după ea. O adresă verificată, un destinatar disponibil și câteva zile de rezervă le ajută să se întâlnească la timp.
Actualitate
Forțele Aeriene americane renunță la cele trei avioane A-29 Super Tucano
Testele nu au confirmat utilitatea aeronavelor
Forțele Aeriene ale Statelor Unite nu mai intenționează să folosească cele trei avioane A-29 Super Tucano pentru teste de zbor. În schimb, serviciul a decis să renunțe la singurele exemplare Embraer aflate în dotarea sa.
Aeronavele au fost evaluate pentru a stabili dacă pot răspunde cerințelor Școlii de Piloți de Încercare de la baza Edwards, însă nu s-au dovedit potrivite pentru scopul urmărit. Avioanele au fost deja retrase din inventar, iar oficialii caută acum o soluție pe termen lung pentru instruirea în zboruri cu evoluții acrobatice și testarea sistemelor de misiune.
Trei aeronave, transferate de la operațiuni speciale la instruire
Cele trei A-29 au fost achiziționate inițial de Comandamentul pentru Operațiuni Speciale al Forțelor Aeriene. Acesta le-a cedat după modificarea cerințelor operaționale, iar Școala de Piloți de Încercare de la Edwards le-a preluat pentru a evalua dacă pot acoperi diverse nevoi de instruire și testare.
Retragerea lor a fost anticipată într-un anunț publicat de Forțele Aeriene pe 29 octombrie. Potrivit documentului, serviciul intenționează să atribuie direct companiei SNC un contract pentru depozitarea în condiții de siguranță a aeronavelor. Contractul ar urma să aibă un an de bază, cu posibilitatea prelungirii pentru încă doi ani.
„Nu se preconizează ca aceste aeronave să revină în serviciu pentru a fi folosite de Forțele Aeriene”, se arată în anunț.
Viitor incert pentru linia de asamblare din Florida
A-29 Super Tucano este produs de compania braziliană Embraer. Aeronavele destinate pieței americane sunt asamblate la Jacksonville, Florida, iar SNC instalează ulterior echipamentele de misiune pentru Statele Unite și pentru anumiți clienți externi prin programe de vânzări militare.
Embraer a avertizat că activitatea liniei din Jacksonville ar putea fi amenințată dacă nu va exista suficientă cerere. Compania păstrează însă o unitate separată de producție a modelului Super Tucano în Brazilia.
SNC și Embraer nu au transmis comentarii înainte de publicarea informațiilor.
Avionul, promovat și ca soluție împotriva dronelor
Forțele Aeriene americane nu au achiziționat A-29 în număr semnificativ pentru uz propriu, deși au cumpărat aeronave de acest tip pentru aliați, inclusiv pentru forțele armate afgane, înainte de revenirea talibanilor la putere.
În ultimii ani, pe fondul preocupărilor tot mai mari legate de amenințarea dronelor, Embraer și SNC au promovat Super Tucano drept o opțiune mai accesibilă pentru interceptarea și neutralizarea sistemelor fără pilot.
Actualitate
Reconfigurarea strategică a Pentagonului: Întărirea frontului cibernetic în Pacific și incertitudinea din Europa
Washingtonul își adaptează în prezent postura defensivă globală, implementând schimbări tactice care vizează atât securizarea infrastructurilor critice în regiuni cheie, cât și revizuirea prezenței militare pe continentul european. Aceste manevre reflectă o schimbare de viziune în ceea ce privește prioritățile naționale de apărare.
Frontul digital: Securitatea cibernetică devine prioritate în Pacific
În efortul de a consolida apărarea tehnică a Comandamentului Statelor Unite pentru Pacific, o unitate de operatori cibernetici a fost transferată recent din Maryland în Hawaii. Această inițiativă, cunoscută sub denumirea de „Cyber Defense Forces Pacific”, are scopul de a asigura o protecție sporită rețelelor militare americane din acest teatru de operațiuni.
Noile echipe, provenite din cadrul structurilor specializate ale Departamentului Apărării și subordonate Comandamentului Cibernetic al SUA, au fost integrate direct în comanda regională. Misiunea acestora este clară: construirea unei perspective defensive robuste, capabilă să protejeze fluxurile de date și să răspundă prompt la orice tip de incident. Deși nu au fost specificate amenințări concrete, regiunea este monitorizată atent, având în vedere competiția tehnologică intensă cu adversari capabili să vizeze infrastructuri critice pentru a perturba capacitatea de răspuns a Washingtonului în caz de criză. În ultimii ani, eforturile de finanțare a apărării cibernetice în Pacific au crescut constant pentru a face față acestor riscuri.
Europa la răscruce: Riscurile și costurile unei posibile reduceri de trupe
În paralel cu întărirea poziției în Pacific, Pentagonul se află în etapele finale ale unei evaluări de șase luni privind prezența militară americană peste hotare, un proces ce ar putea culmina cu reduceri semnificative ale contingentului din Europa. O astfel de schimbare de strategie ridică semne de întrebare majore, atât din perspectiva securității colective, cât și a eficienței fiscale.
Deși prezența americană în Europa a fost constantă, în special ca răspuns la instabilitatea regională, o retragere masivă ar putea transmite un semnal de slăbiciune către Moscova, riscând să destabilizeze o regiune vitală pentru interesele economice și de securitate ale Statelor Unite. Dincolo de riscurile strategice, există o îngrijorare fiscală acută. Relocarea a zeci de mii de militari și a familiilor acestora înapoi în Statele Unite ar implica costuri enorme pentru infrastructură – estimate la miliarde de dolari – iar abandonarea bazelor europene ar duce la pierderea accesului la facilități care facilitează o proiecție de putere mult mai ieftină și rapidă.
În timp ce Washingtonul analizează modalități de a echilibra resursele între teatrele de operațiuni, deciziile iminente vor trebui să cântărească atent costurile financiare imediate în raport cu impactul pe termen lung asupra stabilității globale.
-
Exclusivacum 2 zilePoliția Penitenciară, trădată la vârf: 18 luni de mandat Burcu și o încredere făcută praf
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova & „Structuri SRL”: de la girofar în șanț la amprentare abuzivă și sigiliu fals pe gaze
-
Exclusivacum 23 de orePOLIȚIA PENITENCIARĂ DE LA TÂRGȘOR, ÎN PRIMĂ LINIE FĂRĂ TRUPE: LIDERUL ADRIAN GRIGOROIU CERE GRUPĂ DE INTERVENȚIE ACUM
-
Exclusivacum 5 zileReforma de noapte la ANP: șefii au o săptămână, oamenii o singură noapte. Burcu vrea sindicate zombie la „dialog”
-
Exclusivacum 22 de oreOPERAȚIUNEA PREDATORUL: Cum a transformat IPJ Prahova amprentarea, girofarul în șanț și sigiliile false pe gaze într-o doctrină de hărțuire de stat
-
Exclusivacum 5 zilePoliția Română, prinsă cu „tombola” în școli și cu sporurile la discount. Tribunalul bate obrazul, „Diamantul” taie factura
-
Exclusivacum 23 de oreM.A.I. – Chestorul cu vilă și Duster de la stat: cum arată „naveta de lux” pe banii fraierilor în uniformă
-
Exclusivacum 4 zileMinisterul Afacerilor Interne, SRL Feudal: Legea e secretă, șefii sunt veșnici, iar plângerile se spală „în familie”




