Administratie
Trei sferturi din populaţia României au legături solide cu băncile
A fost un timp, în istoria României, când cercuri conservatoare se împotriveau avântului economic care schimbase ţara între Unirea de la 1859 şi Primul Război Mondial, motivând că investiţia de timp, de efort si de bani ar fi inutilă.
Întrebarea era: „De ce ne-ar trebui nouă atâtea fabrici, când la nevoile populaţiei noastre şi ale pieţelor noastre înguste un sfert dintre aceste construcţii ar fi suficiente?”…Astăzi, ipoteza aruncată în spaţiul public, că 12 milioane dintre cetăţenii României nu au nicio legătură cu băncile, nu intră niciodată în bănci, ar putea conduce la o concluzie la fel de falsă şi de nocivă ca aceea din secolul al XIX-lea. Ar putea urma o întrebare la fel absurdă: de ce ne trebuie atâtea bănci dacă atât de mulţi cetăţeni nu intră în ele, nu le folosesc serviciile?
Realitatea este cu totul si cu totul alta: trei sferturi din populaţia României au legături solide cu băncile, deschid conturi de depozite sau conturi curente, obţin carduri de debit sau carduri de credit, fac contracte în temeiul cărora băncile se angajează să le gestioneze banii din conturi achitând-le facturile şi – fapt ce face subiectul multor dezbateri fierbinţi, multor controverse – obţin credite!
A lua în serios ipoteza celor „12 milioane”, am extrapola realitatea anilor ‘90, când presa căuta cu lumânarea o rara avis: „români cu conturi în bănci”! Cei care reuşeau atunci să economisească duceau banii la CEC – care nu era bancă – ori îi pierdeau la Caritas sau pe la alte scheme piramidale. În acest context, într-o conferinţă la BNR, a părut excentrică intervenţia unui jurnalist, care a întrebat: „când vom avea şi în România carduri?”. Cum răspunsurile primite nu l-au mulţumit, văzându-l în sală pe regretatul academician Costin Kiriţescu, i s-a adresat direct repetându-i întrebarea. „Profesorul de monedă”, cum i se spunea în cercurile academice, i-a răspuns cu binecunoscutul lui umor: „Când cardul va putea să fie lipit pe fruntea lăutarului!”… Nimeni, atunci, nu avea un răspuns la această întrebare.
Azi, avem la BNR o statistică exactă. Iar cifrele sunt relevante: numărul cardurilor de debit – 17 milioane, cele pentru salariaţi având ataşate limite de creditare între 1 şi 6 salarii; lor li se adaugă 3 milioane de carduri de credit, cu plafoane de împrumuturi ce pot fi accesate fie prin retrageri de numerar, fie prin cumpărături făcute pe credit. Atât în ţară cât şi oriunde în Uniunea Europeană. Numărul operaţiunilor de plată se ridică la 742 de milioane pe cardurile de debit şi la 51 de milioane pe cele de credit în primele trei trimestre din 2022. În spatele oricărui card fiind, desigur, un cont bancar.
La Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare există, de asemenea, o statistică exactă a creditorilor băncilor din rândul populaţiei. Sunt 13 milioane! Ceea ce înseamnă că marea majoritate a populaţiei României şi-a deschis conturi bancare în care îşi păstrează economisirile. Din aceste depozite este finanţată creditarea în întregul nostru sistem bancar.
Realitatea este că, în România, creditarea populaţiei de către bănci a beneficiat de un climat favorabil după intrarea în NATO, în 2004, şi după aderarea la UE, în 2007. Atunci ne-am despărţit definitiv de vechile tipuri de economisire şi de creditare; prindea cheag un nou stil de legături cu băncile, fundamental schimbat. Creditele bancare, contribuind la extensiunea susţinută a cererii de consum, au împins lucrurile către creştere economică. Şi, deci, către amplificarea şi diversificarea ofertei de bunuri şi de servicii. Prin aceleaşi credite, mase critice de salariaţi, cu deosebire din categoriile cu meserii sigure, au fost legate mai puternic de locurile lor de muncă.
A existat o condiţie, există şi acum această condiţie: cine solicită un credit trebuie să facă proba că poate să-şi plătească şi rata la bancă. Banca vrea dobândă. Şi comisioane. Dar, în schimb, constrânge timpul să alerge repede. Primeşti casa imediat şi plăteşti o viaţă. E mai bine decât să plăteşti o viaţă, economisind, şi să-ţi cumperi casa abia când eşti bătrân. Mai ales acum, sub constrângerea unor crize suprapuse, când lumina şi căldura se scumpesc fără încetare. Iar inflaţia muşcă zdravăn din venituri. De fapt, din puterea de cumpărare a populaţiei şi a companiilor.
Să nu uităm că, înainte ca fluxul de bani să se formeze în bănci iar din bănci să ajungă la populaţie, în prea puţine cazuri o familie de la noi avea posibilitatea să adune ban lângă ban pentru a-şi ridica o casă. Creditul ipotecar a simplificat lucrurile. Desigur, nu în general, ci pentru acea parte a populaţiei cu venituri sigure. Iar, prin extinderea creditării, România s-a ales şi cu un eficient stimulent pentru performanţă. Familia intră în propria-i casă, ipotecată însă în favoarea băncii. Iată motivul ce o face să tragă cu dinţii, muncind şi câştigând bani, pentru a-şi putea plăti casa. Din această competiţie pentru existenţă, desfăşurată pe scară mare, câştigă familia, câştigă societatea. Problemă ce n-ar fi putut fi rezolvată numai prin creşterea veniturilor. Împrumuturile pentru consum s-au extins şi ele, prin credite luate de la ghişeele băncilor sau pe carduri. Creditul de consum s-a dovedit mai rapid, devansând creditul pentru locuinţe.
Încet-încet, începând din 2004-2005, creditele imobiliare şi cele pentru consum au trecut din planul dorinţelor în viaţa de zi cu zi. Băncile au descoperit o nouă sursă de profit. Iar o parte a populaţiei a înţeles că numai prin împrumuturi bancare pot fi rezolvate problemele locative sau pot fi achiziţionate bunuri de consum de folosinţă îndelungată. Chiar dacă, azi, o inflaţie persistentă şi perfidă, de sorginte globală, a făcut să se aprindă o puternică dezbatere publică pe tema costului creditării. Un cumul de riscuri, geopolitic, energetic şi de recesiune, analizat în profunzime la Banca Naţională, în recentul raport asupra stabilităţii financiare, a condus şi conduce încă la scumpirea banilor. Deci şi a creditelor. Dar nu mai sus de jumătate din rata anuală a inflaţiei.
Adrian Vasilescu
Administratie
Polițist-erou în timpul liber la Negrești: un bărbat imobilizat, salvat în ultima clipă
Intervenție de salvare, dincolo de programul de lucru
Un caz relatat de Sindicatul Europol, sursa informațiilor din acest material, readuce în atenție ideea că misiunea unui polițist nu se oprește odată cu terminarea orelor de program. Dragoș Sîrghe, agent în cadrul Poliției orașului Negrești (județul Vaslui), a intervenit prompt pentru a salva viața unui bărbat, deși se afla în timpul liber.
Incidentul a avut loc într-o zonă periferică, foarte puțin circulată, unde un bărbat a căzut într-un spațiu extrem de îngust, prins între un gard și un șanț. Imobilizat și fără posibilitatea de a se elibera singur, acesta nu avea șanse reale de a scăpa fără intervenția unei alte persoane.
„Nu am stat pe gânduri”: reacție instinctivă în fața pericolului
Potrivit relatării Sindicatului Europol, destinul a făcut ca prin zonă să treacă exact atunci polițistul Dragoș Sîrghe. Observând situația critică, acesta a acționat imediat: a coborât, a reușit să îl extragă pe bărbat din spațiul îngust și s-a asigurat că nu mai este în pericol.
La fața locului a fost evaluată și oportunitatea acordării de îngrijiri medicale, însă persoana salvată a refuzat transportul la spital.
Polițistul care nu caută aplauze: „Am făcut ce era normal”
În nota sa publică, Sindicatul Europol subliniază modestia polițistului: Dragoș Sîrghe nu consideră intervenția sa drept un gest eroic, ci o reacție firească în fața unei persoane aflate în dificultate.
Astfel de situații – remarcă aceeași sursă – arată că rolul polițistului în comunitate nu se rezumă la purtarea uniformei sau la prezența în serviciu. Spiritul de responsabilitate, solidaritatea și dorința de a proteja viața oamenilor trec dincolo de limitele programului de lucru.
Un exemplu de devotament într-un sistem cu multe probleme
Sindicatul Europol transmite felicitări agentului din Negrești pentru profesionalismul, promptitudinea și implicarea de care a dat dovadă.
Într-un sistem marcat de lipsuri, subfinanțare și critici constante, astfel de cazuri – evidențiate de Ziarul / Sindicatul Europol, sursa informațiilor – demonstrează că există polițiști care își asumă misiunea de protejare a vieții și siguranței oamenilor în orice moment, fie că sunt sau nu la serviciu. (Sava N.).
Administratie
Cum sunt repartizați noii ofițeri ai Academiei de Poliție: 99 de posturi în țară, prioritate pentru cei cu mediile cele mai mari
Repartizare „la medie”: șeful de promoție alege primul
Repartizarea absolvenților programului de master profesional de la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” se face strict în funcție de ierarhia mediilor de absolvire, precizeaza Sindicatul Europol.
Procesul urmează un algoritm descrescător: absolventul cu cea mai mare medie finală (șeful de promoție) are prioritate absolută și își alege primul postul dorit din lista tuturor locurilor vacante puse la dispoziție de Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR). Apoi, fiecare absolvent, în ordine descrescătoare a mediilor, își alege la rândul său locul de muncă, până la epuizarea tuturor posturilor și repartizarea ultimului din listă.
Informațiile prezentate în acest articol au la bază comunicarea oficială privind repartizarea și tabelul cu posturile vacante atașat documentului.
Toți absolvenții, în Poliția Română: investigații criminale și ordine publică
Absolvenții programului de masterat profesional „Științe penale în asigurarea ordinii și siguranței publice” sunt repartizați exclusiv în structurile Poliției Române.
În practică, noii ofițeri ajung, de regulă, în domenii precum:
- investigații criminale;
- ordine publică;
- siguranță națională (structuri cu atribuții specifice).
Lista exactă a județelor și localităților unde sunt disponibile funcțiile este detaliată în tabelul de repartiție, anexat procedurii oficiale.
99 de posturi pentru promoția curentă: unde sunt cele mai multe locuri

Din tabelul atașat rezultă că pentru această promoție sunt disponibile 99 de posturi de ofițer (subinspector) în structurile de poliție din țară, distribuite astfel, în principal:
- DGPMB (București): 25 posturi;
- IPJ Constanța: 7 posturi;
- IPJ Iași: 6 posturi;
- câte 3 posturi la: IPJ Alba, IPJ Brăila, IPJ Cluj, IPJ Prahova, IPJ Timiș;
- câte 2 posturi la: IPJ Arad, IPJ Bacău, IPJ Brașov, IPJ Dâmbovița, IPJ Dolj, IPJ Galați, IPJ Hunedoara, IPJ Ilfov, IPJ Sibiu, IPJ Suceava, IPJ Teleorman, IPJ Vâlcea;
- câte 1 post la: IPJ Botoșani, IPJ Caraș-Severin, IPJ Covasna, IPJ Giurgiu, IPJ Harghita, IPJ Ialomița, IPJ Maramureș, IPJ Mehedinți, IPJ Mureș, IPJ Neamț, IPJ Olt, IPJ Satu Mare, IPJ Tulcea, IPJ Vaslui, IPJ Vrancea.
Restul județelor nu figurează în lista de posturi pentru această serie de absolvenți.
Grad direct de ofițer: subinspector de poliție, cu tutelă de 12 luni
La momentul absolvirii, fiecare masterand primește direct gradul profesional de subinspector de poliție.
Noii ofițeri:
- sunt încadrați ca debutanți;
- parcurg un stagiu obligatoriu de tutelă profesională de 12 luni, sub îndrumarea unor ofițeri cu experiență.
Acest stagiu este parte integrantă a formării practice și urmărește integrarea treptată în structurile operative ale Poliției Române.
Obligație de 5 ani în sistem: altfel, se restituie cheltuielile de școlarizare
Absolvenții masterului profesional au obligația să rămână încadrați în structurile Ministerului Afacerilor Interne (MAI) minimum 5 ani de la numirea în funcție.
Dacă, înainte de împlinirea acestui termen:
- demisionează;
- sunt exmatriculați;
- sunt destituiți din motive disciplinare,
atunci intervine obligația legală de a restitui integral cheltuielile efectuate pentru instruirea lor pe parcursul programului de master la Academia de Poliție.
Repartizare din oficiu și consecințele refuzului
Procedura prevede și situațiile în care absolventul nu își exercită dreptul de a alege:
- dacă un absolvent nu își exprimă opțiunea pentru un post din lista disponibilă, IGPR îl repartizează automat („din oficiu”) pe unul dintre locurile rămase vacante;
- dacă absolventul refuză postul primit prin repartizare din oficiu:
- nu i se mai acordă gradul profesional de ofițer;
- este obligat să restituie integral toate cheltuielile de școlarizare aferente programului de master.
Astfel, sistemul de repartizare combină principiul meritului (ordinea mediilor) cu obligația de asumare a carierei în Poliția Română, în condițiile finanțării publice a formării profesionale. (Sava N.).
Administratie
Autoturism de 62.000 de euro, căutat în Polonia, depistat de polițiștii de frontieră la Valea lui Mihai
Control aleatoriu pe DN 19: mașină de zeci de mii de euro, în atenția autorităților poloneze
Polițiștii de frontieră din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Valea lui Mihai au descoperit, în timpul unui control efectuat pe DN 19, un autoturism de lux, evaluat la aproximativ 62.000 de euro, căutat de autoritățile din Polonia.
Potrivit informațiilor furnizate de Poliția de Frontieră, sursa acestui articol, echipajele aflate în misiune au oprit pentru verificări, în localitatea Valea lui Mihai, un autoturism înmatriculat în Polonia, condus de un cetățean român în vârstă de 33 de ani.
Alertă „bun căutat pentru confiscare” și lipsa certificatului de înmatriculare
În urma verificărilor specifice în bazele de date, polițiștii de frontieră au constatat că vehiculul figurează cu alertă de tip „bun căutat pentru confiscare”, introdusă de autoritățile poloneze.
Șoferul nu a putut prezenta certificatul de înmatriculare al autoturismului, aspect care a întărit suspiciunile legate de situația juridică a mașinii.
Mașina, indisponibilizată; șoferul, cercetat pentru tăinuire
Ca urmare, autoturismul, evaluat la circa 62.000 de euro, a fost indisponibilizat la sediul Sectorului Poliției de Frontieră Valea lui Mihai.
Conform sursei citate, în cauză au fost demarate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, urmând ca, la finalizarea acestora, să fie dispuse măsurile legale care se impun, în cooperare cu autoritățile din Polonia. (Sava N.).
-
Exclusivacum o ziO nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 2 zileO nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
-
Exclusivacum 4 zile„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare
-
Exclusivacum 4 zileGuvernul „Nu stie, Nu poate, Nu răspunde”. MAI: Bani au fost, voință zero. Restul e fum juridic și contabili de carton
-
Exclusivacum 4 zileCaracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă
-
Exclusivacum 3 zileANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”
-
Ancheteacum 4 zileJustiție cu chip uman: Magistratul care a învins „demonul” alcoolului, repus în funcție de CSM prin vot unanim
-
Exclusivacum 2 zileCurtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente



