Serialul nostru despre decăderea IPJ Prahova continuă. Dacă în politica mare ne uitam cum Nicușor Dan se bate cu CCR pe Legea Integrității, cum parlamentarii îngroapă anchete despre întâlniri nocturne între premier și șefa Curții, iar polițiștii de frontieră prind bolizi de 200.000 de euro căutați prin Elveția, în Prahova vedem versiunea low-cost a acelorași reflexe: pile, șpagă, protecție și instituții folosite ca firmă de acoperire.

Diferența? La IPJ Prahova nu mai avem doar derapaje. Avem sistem. O veritabilă grădiniță de cadre.

„Doamna cu curaj” – împuternicită o lună, că altfel se supără băieții

La Băicoi, după ce „Pinochio” Stoican a început să putrezească în lumina reflectoarelor, a apărut o nouă figură: Bulei Laura, de la SPR 2 Poliția Câmpina. Împuternicită șefă la Poliția orașului Băicoi.

Dar atenție: DOAR pentru o lună.

Atât a putut duce sistemul. 30 de zile de „experiment cu femeie cu coloană vertebrală”.

– De ce doar o lună?
– Pentru că, ne spun sursele, „e femeie și are curaj, nu stă să le facă jocurile murdare”.

Culmea: exact asta e problema. Nu faptul că la Băicoi s-au muls ani la rând comercianți, s-au protejat camioane, s-au fabricat dosare și s-au cântat manele la interlopi anchetați ziua. Problema e că vine cineva care n-ar vrea să fie parte la combinații.

Prin birouri, la ordine publică și investigații criminale, deja se șușotește revoluționar:
„Dacă vine ea serios pe funcție, ne unim împotriva ei.”

Unitate de corp, dar nu pentru lege. Pentru privilegiile „era Stoican”.

Țineți aproape. Pe subiectul Băicoi vs. Bulei Laura vom reveni separat. Merită un episod întreg.

Prima bombă: „Fata lui Stoican” – de la pix la pat și de la pat la Protecția Animalelor

Anul 2022–2023. Stoican Bogdan, încă nu „patron” la Băicoi, ci adjunct pe la o secție din Ploiești. În subordinea lui, o tânără polițistă, în jur de 30 de ani.

Inițial, „pisi-pisi” profesional: favoruri, atenții, apropiere. Apoi, spun sursele, relație sexuală în toată regula. Nimic nou sub soare la IPJ Prahova: uniforma ca preludiu, funcția ca afrodisiac, raportul de subordonare ca decor.

Pana ce Stoican sa fie mutat de inspectorul șef de la aceea data la Băicoi, ca șef, începe lupta pentru „transferul iubirii”:

– „Fata” trebuie mutată la Protecția Animalelor.
– Zis și făcut.

La scurt timp, polițista ajunge la Biroul pentru Protecția Animalelor. „Fata lui Stoican”, așa o prezenta „părintele spiritual” prin curtea IPJ.

Apoi, zvonul: ar fi rămas însărcinată cu el. Noi nu putem confirma. Ce putem confirma este că, după ce s-a măritat, „fata lui Stoican” a rupt legătura cu marele protector și îl evită.

Semn că uneori, chiar și în cloaca instituțională, oamenii mai apasă frâna rușinii.

Raportul care „pute” a ilegal: mutarea făcută peste capul comandantului

Noi, cei de la Incisiv de Prahova, am văzut raportul de mutare al acestei polițiste, făcut pe vremea când Stoican era adjunct la Secția 3 Poliție Vest.

Detaliul care sare în ochi:
Pe raport nu apare semnătura comandantului unității.

Ce înseamnă asta?
– Scoaterea deliberată a comandantului din circuit.
– Un transfer împins pe sub ușă, ocolind procedura, pentru a rezolva „nevoile lui Pinochio”.

Adică nu doar imoral, ci foarte probabil ilegal.

Nu-l publicăm, încă, din două motive:

• pentru a proteja identitatea polițistei, care pare să-și fi schimbat viața și să se fi îndepărtat de cloacă;
• și pentru a preveni tentațiile unor „afoni împuterniciți” de la IPJ Prahova să mai ceară ilegal sursele redacției.

Dar ne mai gândim. S-ar putea să apară public, cu numele acoperit. Să vadă și DGIPI & DGA cum arată „dragostea cu antet”.

Stoican „ofiter cu șpagă” – scandalul cu jandarmul, denunțul și cariera construită pe mizerie

Conducerea IPJ Prahova, DGIPI și DGA au orbul găinilor și memoria scurtă.

Le reamintim din arhiva noastră:
Stoican a fost făcut ofițer cu șpagă. Scandal celebru, cu un jandarm, denunț, trocuri, dosar. Stoican a scăpat după ce a făcut denunț. Clasic: nu integritate, ci negociere.

Și totuși, o astfel de figură ajunge:

• adjunct la o secție de poliție,
• apoi șef la o poliție orășenească, Băicoi.

Asta nu mai înseamnă „șansă la reabilitare”. E dovada unei conduceri perpetuu interimare, care nu construiește cariere, ci întreține rețele.

Ofițerii cinstiți, de carieră, sunt umiliți.
În timp ce un „ofiter cu șpagă” devine „față de județ”.

Dusterul alb și balastiera vărului condamnat

De când a venit la Băicoi, Stoican a fost văzut frecvent cu Dusterul alb al Poliției Băicoi făcând traseul „turistic” pe la Bănești, la balastiera vărului său – fost condamnat penal.

Nu e vreun secret. E în presă. Toți știu.
Mai puțin, aparent, DGA și DGIPI, care au alt orar de lucru:
– Dorm ziua, clipesc noaptea, se uită în altă parte când e vorba de ai lor.

Instituțional, IPJ Prahova seamănă tot mai mult cu o șosea de câmp: oficial e „drum public”, în realitate e traseu privat pentru combinațiile neamurilor.

Episodul Mocanu Horia – „Horia de Aur”, lăutarul cu epoleți și dosare

Intrăm acum într-un alt compartiment din „grădiniță”:
Cazul Mocanu Horia, zis „Horia de Aur”.

Profil, conform surselor din anturajul lui:

• 2020: face accident, noaptea, în Băicoi, rupt de beat.
  Fără victime. Fuge de la locul faptei, lasă mașina acolo, revine a doua zi, când i-a trecut beția. Orice muritor de rând era „abandon de loc”, dosar penal, carnet adio. La el – liniște.
• Lăutar de profesie, de etnie romă, cântă manele în weekenduri.
  De aceea nu lucrează de noapte sau schimb 2 în weekend:
  ziua „anchetează” interlopi, noaptea le cântă și le bagă bani la chiloți…sau invers? Caci nici noi nu mai stim….
• Acum zece ani: bate măr un cetățean din Băicoi.
  Se milogește de victimă până aceasta își retrage plângerea, ca să nu fie dat afară.
  Ulterior, „polițistul” se răzbună și îi fabrică un dosar.
  Clasica „justiție de răzbunare” cu epoleți.
• Droguri: sursele spun că se droghează grav la petreceri, are mereu ochii roșii și un comportament agresiv.
  Suspiciuni vechi, tolerate. BCI și antidrog au văzut, au notat, au uitat.
• Intervenții în trafic:
  Sare ca apărător al celor „protejați” când colegii tineri opresc în trafic oamenii „potriviți”. Intră pe fir, face presiuni, cere „înțelegere”.
• 2024: ajunge ofițer „cu șpagă”.
  Ca agent pe investigații criminale era, citam sursa: „pământ de flori”.
  Dar cu bani și relații, orice „pământ” poate înverzi într-un birou de ofițer.

Acum se visa comandant.
Doar că a intrat în lupa anchetatorilor. Brusc, visul s-a ajustat:
„Mai bine mă mut la Pașapoarte, să-mi duc în liniște lăutăria și postul cald în MAI.”

Lăutarie, dube, mașini noi și bani negri

Cariera „Horia de Aur”:

• Ani la rând, schimba formațiile de lăutărie.
  Lua avansul pentru eveniment și nu se mai prezenta, mai ales în zona Plopeni. Rezultat: dat afară din formații, circul continuat în altele.
• De ceva ani, are formația „Contakt Băicoi” – publică pe Facebook.
  Și-a luat o dubă mare, albă, Fiat Ducato. Plus un Renault break vechi, înlocuit cu unul negru, mai nou.

Întrebarea noastră e simplă:
Din ce bani?

Oficial, spune că nu ia bani din lăutărie – „că e caz de integritate”.
În realitate, banii intră pe numele colegilor de formație și ajung unde trebuie, la el.

Majorul integrității:
– „Eu nu iau, doar familia artistică încasează.”

Între timp, anchetează persoane influente din Baicoi în dosare penale și se milogește la ele să-și angajeze soția paznic, „salariu bun, nu știe și nu face nimic, banii vin în familie”.

Un polițist care stă într-o mână cu Codul penal și în cealaltă cu microfonul, încasând bani la negru, este în continuare în sistem. Protejat.

Telefonul de la miezul nopții: trafic de influență pus „pe mute”

Sursele spun:

• Aproape toate femeile/fetele mai arătoase pe care le cercetează sau le audiază în dosare/petiții sunt sunate ulterior, de regulă când el e beat.
  Limbaj porcos, „curtoazie” de lăutar cu epoleți.
• În urmă cu 1–2 ani, a fost cercetat de BCI ca urmare a plângerii unui bărbat din Ploiești, care a prezentat istoricul de pe telefon: Mocanu Horia îl suna noaptea și făcea presiuni să-și retragă plângerea.
  Clară situație de trafic de influență.

Ce s-a întâmplat cu ancheta?
A „aterizat” la ofițerul Anton Vasile, alt „deștept” de la BCI.
În loc să sesizeze Parchetul, a închis dosarul și a pus batista pe țambal. La propriu și la figurat.

Când lăutarul face trafic de influență, vine alt lăutar instituțional și schimbă melodia.

Lăutarul la Havana: gratis pentru patroni, scump pentru lege

Mocanu Horia cântă aproape în fiecare weekend la Breaza, la clubul „La Havana”, casa Roxy.

Conform propriilor laude, cântă „gratis”.
Doar colegii de formație sunt plătiți. El, așa, „de drag”.

Poate, zicem noi, va cânta tot așa gratis și organelor de cercetare penală, când or avea curaj să-l bage în priză.

Din nou: bani care nu apar în niciun circuit fiscal, bani negri, conexiuni cu localuri, cu personaje „de lucru”, cu oameni din dosare.

Și, în loc să fie dat afară, este păstrat. De ce?
Pentru că într-o grădiniță de cadre nu se caută profesionalism, ci loialitate și „servicii”.

Europol și șeful de la Techirghiol – oglinda lui Mocanu

Pe Facebook, sindicatul Europol a făcut praf un șef de poliție din Techirghiol care face depanări auto. Au explicat clar ce lege se încalcă, ce înseamnă venituri nedeclarate, conflict cu statutul polițistului.

Ei bine, exact în aceleași prevederi intră și cazul Mocanu Horia.
Numai că, în Prahova, litera legii se aplică selectiv:

• Dacă e „fără spate”, se rupe.
• Dacă e lăutar protejat, se cântă altă partitură.

Pipitele din IPJ Prahova: „fina” Mitrea și șefia de la SRPCIV

Ca să înțelegem ce vine în episoadele următoare, închidem prezentul episod cu o mostră de „management de cadre”:

• Șefa împuternicită de la SRPCIV, Mitrea, este fina lui Nae Alexandri.
  Acesta a fost agent, „făcut ofițer” la IPJ Mureș, apoi readus la Prahova în două luni, iar acum – împuternicit pe funcții mari.

Scena grotescă:

• Cu o zi înainte de împuternicirea șefei SRPCIV, oamenilor li s-a spus că va fi pus un ofițer de acolo, de carieră, polițist rutier, profesionist.
  Omul a fost chemat să vină în ținută pentru investire.
• A doua zi, în fața tuturor, se anunță altceva:
  nu omul de carieră, ci „fina”.

Ridicol, umilitor, demoralizant.
Exact filmul clasic: profesioniștii sunt făcuți de râs, protejatele intră pe ușă laterală cu „Nașul” la buton.

Aceasta este adevărata față a IPJ Prahova:

• amante și fini în funcții,
• lăutari în uniformă,
• „fete” de șef mutate pe sub mână,
• șefi făcuți cu șpagă, promovați ca exemple.

Concluzie: Grădinița de cadre – episodul 45

IPJ Prahova arată, în acest moment, ca o grădiniță de cadre în care:

• Stoican – ofițer făcut cu șpagă, protejat, cu „fata lui” mutată pe sub mână, cu dube la balastiera vărului condamnat – a fost promovat până la șefie de oraș.
• Mocanu Horia – lăutar, bețiv, violent, suspect de consum de droguri, cu bani negri din manele, presiuni asupra victimelor și femeilor din dosare – rămâne liniștit în sistem, visând la pașapoarte.
• Bulei Laura – una dintre puținele care par să aibă coloană și nu joacă jocurile murdare – e împuternicită doar „o lună”, ca să nu supere rețeaua.
• Mitrea și Nașul – pipițe și fini urcă direct pe funcții, peste capul profesioniștilor umiliți în fața propriei echipe.

Aici nu se cresc polițiști. Se cresc:

• executanți obedienți,
• protejați cu dosare ascunse,
• amante de funcții,
• lăutari de clan cu pistol la brâu,
• șefi specializați în îngropat probe și rapoarte.

Noi vom continua.

Pentru că atunci când poliția ajunge să miroasă a șpagă, a frică, a manele cântate la urechea interlopilor și a protecție de clan, cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume.

Și noi o facem.

Ne vedem în Episodul 46. (Cristina T.).

De la colonelul „Stare de Excepție” Florin Cosmoiu la anularea votului din 2024

Fabrica de „stare de excepție”

Cum a vrut Cyberint să scoată judecătorul din priză (2014–2016)

Între 2014 și 2016, România a asistat la o tentativă metodică de a sparge definitiv bariera dintre securitatea națională și spațiul civil. Pe post de dirijor: col. (r) Florin Cosmoiu, șef al Centrului Național Cyberint din cadrul SRI, omul însărcinat să vândă pachetul de „securitate cibernetică” în fața miniștrilor, ONG-urilor și opiniei publice.

În dezbaterile de la Ministerul Comunicațiilor (MCSI) și în conferințele urmărite atent de societatea civilă (APADOR-CH, ApTI, ActiveWatch), Cosmoiu a livrat un spectacol complet de limbaj de lemn instituțional. Ori de câte ori era întrebat dacă inspecțiile tehnice și accesul la date de trafic fără mandat judecătoresc nu calcă în picioare viața privată, colonelul scotea din servietă aceeași casetă cu lozinci:

• „necesități de intervenție în timp real”,
• „răspuns operativ la amenințări asimetrice”,
• „obligații de conformare tehnică”.

Adică exact traducerea birocratică a frazei: „Lăsați-ne să intrăm peste voi în sistem, fără judecător, că știm noi mai bine”. Pentru cine vrea să revadă „capodopera” live, înregistrarea stă încă pe YouTube:
https://www.youtube.com/watch?v=LD59WBaSDyk

În spatele acestei păduri de clișee, linia doctrinară a Cyberint era limpede:

• Scurtcircuitarea judecătorului – Colectarea datelor și inspecția rețelelor „de urgență”, direct de către autoritatea de securitate, fără niciun filtru preventiv din partea unui magistrat.
• Militarizarea spațiului digital civil – O structură de intelligence urma să preia coordonarea tehnică a tot ce înseamnă infrastructură publică și privată. Pe scurt: România, un mare obiectiv militar „cibernetic”.

Doar că, în 2015, un actor incomod a intrat în scenă și a tras brusc siguranțele: Curtea Constituțională a României.

Prin Decizia nr. 17/2015 a CCR, judecătorii au făcut praf filosofia Cyberint și „linia Cosmoiu”. Curtea a fixat două jaloane majore, pe care sistemul securitar le detestă și azi:

1. Garanția judiciară obligatorie – Orice intruziune în sisteme și orice acces la date trebuie să fie autorizate prin mandat emis de un judecător. Nu de colonel, nu de „necesitatea operativă”, nu de un powerpoint, ci de un magistrat real.
2. Interzicerea normelor secrete pentru drepturi fundamentale – CCR a declarat neconstituționale înființarea și atribuțiile Consiliului Național de Securitate Cibernetică (CNSC), operate prin Hotărâri CSAT clasificate și prin HG 271/2013. Curtea a spus negru pe alb: drepturile cetățenilor și mecanismele de control nu se reglementează prin acte administrative secrete, ci prin lege organică, publică și previzibilă.

Textul integral al deciziei 17/2015 poate fi citit aici (sursa originală):
https://static.sursazilei.ro/wp-content/uploads/2016/04/Decizie_17_2015_CCR_Legea_securitatii_cibernetice.pdf

Pe scurt, CCR a dat jos siguranța monopolului securitar din tabloul cibernetic. Sistemul însă nu a renunțat. A schimbat doar traseele.

„Ușile rotative” de elită

Cum a coborât Cosmoiu din SRI direct la butoanele Sistemului Energetic Național

Deși Curtea Constituțională a interzis jocul cu HCSAT-uri clasificate și hotărâri de guvern opace, rețeaua nu a fost desființată, ci mutată în altă cameră prin metoda clasică a „ușilor rotative” (revolving doors).

După plecarea din SRI, fostul șef Cyberint, Florin Cosmoiu, nu a aterizat într-o bibliotecă universitară sau într-o firmă de consultanță civilă, ci direct în CNTEE Transelectrica SA, ca Chief Information Security Officer (CISO) / Manager Departament Securitate Informațională.

Cu alte cuvinte, omul care a teoretizat intruziunile fără mandat în rețele digitale a ajuns să coordoneze securitatea informațională a companiei de stat care gestionează Sistemul Energetic Național – una dintre cele mai critice infrastructuri strategice din România.

Această „mutare de șah” dezvăluie perfect modul în care monopolul de securitate se conservă, indiferent ce spune CCR:

• Dependența de filieră – În loc ca securitatea cibernetică a nodului energetic național să fie auditată și coordonată în mod transparent de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), cu mecanisme civile de verificare, controlul operativ al datelor critice este pus în mâinile fostului comandant al unei structuri de intelligence. Stat civil la suprafață, stat-major în subsol.
• Aspirarea informației în cerc închis – Monitorizarea vulnerabilităților și incidentelor din energie continuă pe canale privilegiate, direct la oameni „de sistem”, ocolind filtrul civil independent. Doctrina „stării de excepție” rămâne aceeași, doar decorul se schimbă: de la serverele României la rețeaua de înaltă tensiune.

Așa arată, în practică, statul de drept capturat cu badge de securitate: CCR rupe cablurile oficiale, dar fluxul real de putere se mută doar pe alte trasee, prin oamenii care trec din uniformă în costum, nu din sistem în societate.

 2024 – „Război hibrid” după ureche

Cum s-a reciclat rețeta Cosmoiu în anularea alegerilor prezidențiale

După aproape un deceniu de ignorare elegantă a Deciziei CCR 17/2015 și de marginalizare sistematică a instituțiilor civile (precum DNSC), România a ajuns în 2024 exact acolo unde duce, inevitabil, o „democrație” condusă pe bază de excepții securitare.

La alegerile prezidențiale din 2024, instanța de contencios constituțional a decis anularea scrutinului. Nu pe baza unor anchete judiciare clasice, nu pe baza unor hotărâri penale definitive, ci în bună măsură pe baza rapoartelor desecretizate ale SRI și DGPI. Adică exact produsul acelor structuri care, în 2014, visau să lucreze fără mandat, iar în 2015 fuseseră puse la colț de CCR.

O examinare rece a acestor rapoarte arată că „rețeta” a fost copiată la indigo:

• Marginalizarea DNSC și a altor autorități civile – Atacurile din social media, dinamica algoritmilor TikTok, campaniile politice nedeclarate și manipularea online ar fi trebuit, într-un stat de drept funcțional, să fie tratate transparent de DNSC, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), Biroul Electoral Central (BEC) și alte instituții civile.
  În realitate, SRI a izolat informațiile în rapoarte clasificate, trimise strict în circuitul CSAT, închizând din nou boxa de control democratic.
• Absența totală a Mandatelor de Securitate Națională (MSN) – Până la ziua votului din 24.11.2024, nicio acțiune din mediul online nu a fost formal încadrată la art. 3 din Legea 51/1991. Nu există nicio urmă a unei proceduri clasice de autorizare prealabilă de către un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum cere legislația pentru operațiuni specifice de intelligence.
  Cu alte cuvinte, nu a existat control judecătoresc formal asupra operațiunilor invocate ulterior ca temei de anulare a unui scrutin național.
• OSINT transformat în armă politică – Serviciile au colectat date din surse deschise (OSINT), au făcut analize sociologice de profilare digitală și, printr-o magie instituțională, le-au transformat în „probe de amenințare la suveranitate”. Informații preluate din spațiul public, fără regim special, au fost ambalate ca date clasificate și împinse către decidenții statului.
  Ironia supremă: aceleași informații au fost apoi declasificate „lejer”, fără a respecta riguros legea de clasificare și declasificare. Adică, secrete când trebuie speriat CSAT-ul, publice când trebuie justificată decizia în fața opiniei publice.
• Calificare retroactivă, ex-post, în cheie de „război hibrid” – Abia după consumarea primului tur de scrutin, fenomenul electoral a fost etichetat ca „război hibrid” și „atac asimetric”. Un act civil și politic, cu toate imperfecțiunile sale, a fost recalificat retroactiv ca amenințare la securitatea națională, fără ca vreo instanță de judecată să se fi pronunțat asupra unei vinovății concrete.

Rezultatul? Anularea alegerilor prezidențiale din 2024 devine punctul culminant al unui deceniu în care arhitectura democratică a fost înlocuită, treptat, cu o rețea securitară paralelă, imună la control civil și alunecoasă față de jurisprudența Curții Constituționale.

Minuta_-MCSI-varianta-finala (1)

nf-hg-271-2013_Str_SEC_CIB

Concluzie – „Stat de drept, ocupat. Revenim niciodată.”

Când securitatea nu mai apără democrația, ci o înlocuiește

Dacă unim punctele – discursul tehnocratic din 2014–2016 al col. (r) Florin Cosmoiu, Decizia CCR 17/2015, aterizarea acestuia la cârma securității informaționale din Transelectrica SA, perpetuarea rețelelor de putere prin „uși rotative” și anularea alegerilor din 2024 pe baza rapoartelor de intelligence – se conturează aceeași patologie instituțională:

• Refuzul constant de a supune securitatea națională controlului judiciar și civil.

Când „prevenția hibridă” se face prin HCSAT-uri terțiare, invizibile pentru public,
când infrastructurile critice sunt administrate de foști comandanți de servicii, nu de profesioniști supuși rigorilor civile,
când rapoarte operative nevalidate de instanțe devin probe absolute pentru anularea votului democrat,
atunci securitatea nu mai protejează statul de drept.

Îl înlocuiește.

Sub pretextul apărării României de „amenințări asimetrice” și „război hibrid”, softul democratic este dezinstalat pas cu pas și înlocuit cu o arhitectură de „stare de excepție permanentă”.

Iar cine întreabă de judecători, legi organice și control civil află, invariabil, același răspuns standardizat, marca Cosmoiu: „necesități de intervenție în timp real”.

Doar că, în 2024, intervenția în timp real nu a mai fost într-un server, ci direct în votul popular. (Cristina T.).