Actualitate
Pericolul milițiilor culturale de tip „cancel“ e imens

”E tot mai clar că dezastrul ucrainean nu este doar efectul demenței lui Putin. Există o susținere reală și consistentă a poporului rus pentru ce face Putin în Ucraina” scrie fostul deputat PDL Sever Voinescu într-un articol pentru ”Dilema veche” în care ridiculizează solicitările ucrainenilor de anulare a culturii ruse pe altarul războiului declanșat de Putin.
Aflînd că Teatro alla Scala intenționează să deschidă stagiunea cu o nouă producție a operei Boris Gudunov de Mussorgski, ba chiar cu un bas-bariton rus în rolul titular, consulul ucrainean din Milano a făcut un apel public către conducerea legendarului teatru să se răzgîndească. Scala a răspuns printr-o convingătoare campanie de PR, transmițînd, după cum era de așteptat, că deschiderea rămîne așa cum era programată. Lasă că producția era pregătită de trei ani, dar simpla idee că repertoriul La Scala se schimbă după cum cere cîte un consul străin este, totuși, inacceptabilă. Premiera a avut loc, a avut un succes enorm (poate și pentru că a existat scrisoarea consulului), cu președintele Italiei (ovaționat minute în șir cînd a apărut în loja oficială), șefa Guvernului (o susținătoare fără echivoc a Ucrainei) și cam toată elita politică italiană aplaudînd frenetic, scrie presa, aproape 30 de minute ansamblul condus de maestrul Chailly.
Nu demult, marele cotidian britanic The Guardian a găzduit un articol al ministrului ucrainean al Culturii. În esență, omul spunea că Putin folosește marea cultură rusă ca instrument de propagandă și că e cazul ca lumea să-i abandoneze pe clasicii ruși ca să se dezică, cu adevărat, de fiara Putin. Ca să arăți că nu te convinge propaganda lui Putin, ba chiar ca să arăți că i te opui, trebuie să încetezi să-l mai frecventezi pe alde Ceaikovski. Vi se pare discutabil? Stați, nu trageți concluzii, asta nu e tot. Ministrul mai face un pas în articolul său: spune că portofoliul artistic rusesc poate fi foarte bine înlocuit cu cel ucrainean, căci și Ucraina are de oferit lumii mari compozitori sau mari scriitori. Adică opoziția adevărată, pură, față de crimele lui Putin se dovedește prin înlocuirea marilor autori ruși cu mari autori ucraineni. Dacă scrisoarea consulului era, indiscutabil, un exces, articolul ministrului e deja o prostie. Nu e cazul să explic de ce. Asemenea poziții oficiale fac un pic mai grea misiunea unora ca mine care, din interiorul încă în pace al Uniunii Europene, fac tot ce pot să-și convingă concetățenii că Ucraina trebuie acum susținută prin toate (da, toate!) mijloacele și că Rusia trebuie învinsă în acest război. Iarăși, nu cred că e cazul să explic de ce.
Însă cred că e bine să stăm să ne gîndim puțin înainte de a ne strîmba la ucraineni ca urmare a acestui gen de intervenții publice. Nu e niciodată nepotrivit să fii un gardian al măsurii și al discernămîntului. Totuși, uneori, este nepotrivit să te comporți dirigențial cînd măsura e depășită ori discernămînul încețoșat.
În ceea ce-i privește pe ucraineni, agresiunea Rusiei le sfîșie țara, le însîngerează poporul, le distruge viețile chiar acum. Asemenea reacții sînt deplasate în orice context, mai puțin în acesta. Noi, cei care le judecăm, ne aflăm chiar așa – fiecare e în orice alt context, mai puțin cel al Ucrainei de azi. Dar Ucraina, ea însăși, se află în singurul context care scuză asemenea excese. Le explică și le scuză, deopotrivă.
Pe de altă parte, e tot mai clar că dezastrul ucrainean nu este doar efectul demenței lui Putin. Există o susținere reală și consistentă a poporului rus pentru ce face Putin în Ucraina. De acord, e o prostie să credem că Putin ucide în Ucraina împins de la spate de Tolstoi sau de Dostoievski; mai mult, să credem că Tolstoi sau Dostoievski înșiși ucid în Ucraina ar însemna că ne-am pierdut cu totul mințile. Cultura unei națiuni nu este niciodată responsabilă pentru crimele conducătorilor ei politici; capodoperele nu ucid. Dar, dacă marea cultură rusă nu „aparține“ lui Putin, cu asta sîntem de acord, atunci cui „aparține“ – simbolic, măcar – totuși? Sînt perfect de acord că e necesară distincția netă dintre Putin și marea cultură rusă chiar dacă, tot în numele rafinamentului intelectual ce poate fi înșelător, admit, nu sînt atît de convins că nu există nici o legătură între această mare tradiție culturală și putinism. Să ne gîndim, similar, la relația dintre Wagner și Hitler. Chiar dacă Hitler a instrumentalizat propagandistic opera lui Wagner, nu Wagner e vinovat pentru Holocaust. Totuși, toată lumea a înțeles de ce, vreme de decenii, Wagner nu s-a cîntat în Israel. Nimeni nu a reproșat israelienilor că sînt cam anapoda cînd au boicotat muzica unuia dintre cei mai mari compozitori din istorie (după unii, chiar cel mai mare!). Noi toți le-am înțeles motivele și le-am respectat motivația. Ca Wagner să ajungă în Israel, a fost nevoie să treacă vreo 50 de ani și a mai fost nevoie de un mare muzician evreu, cetățean israelian, care a pus la bătaie într-un scandal public tot prestigiul său și a dirijat Wagner la Tel Aviv. Sigur că întrebarea fundamentală rămîne: dacă-l separi pe Hitler de Wagner pe bună dreptate, poți separa hitlerismul de wagnerism? Uneori, un geniu se substantivizează comun și devine un „-ism“, intrînd în conștiința poporului său așa. Nu discut acum dacă această operațiune este una de propagandă sau una firească, dacă este legitimă sau ilegitimă. Ea se întîmplă. Există Wagner și există wagnerism. Adică există muzica, genială, copleșitoare, și există o concepție adusă de această muzică despre lume, cu miticul popor din jurul Rinului în centru. De aici încolo, intră în scenă politicienii (nebuni sau nu) și totul se mută în spațiul sensibilității colective a unei națiuni în suferință (de altfel, națiunile sînt mereu în suferință!).
Sînt convins că, chiar dacă Putin o folosește în interes propagandistic, marea cultură rusă este dincolo de el. Dar prea mulți ruși ne spun că putinismul este o dezvoltare perfect explicabilă pentru societatea rusă, ca să nu cădem pe gînduri. Iar ceea ce face putinismul explicabil și, de aceea, sustenabil în Rusia este – ne spun aceste voci – chiar cultura rusă. Noi, nerușii, vedem în ea umanism, adevăr psihologic și valori sufletești. Dar, pentru ruși, e posibil să însemne altceva. E posibil să fie un „-ism“ otrăvitor care se exprimă acum în putinism, similar cu wagnerismul otrăvitor, care s-a exprimat acum 80 de ani în hitlerism.
În același timp, pericolul milițiilor culturale de tip „cancel“ e imens. Noi, cei care privim spre Ucraina dinspre Vest, sîntem oripilați de așa ceva. De aceea, cînd auzim că cineva cere eliminarea din memoria culturală a zilei a unor nume și creații din trecut, deja validate de generații în șir drept indiscutabile capodopere, deja intrate în ADN-ul identității noastre culturale, europene, ne revoltăm. Pe bună dreptate. Nimeni, nici chiar o Ucraină întreagă însîngerată barbar și nedrept, nu va putea impune eliminarea marilor ruși din cultura europeană. Și ucrainenii înșiși vor trebui să înțeleagă asta. Poate că nu acum, dar pe viitor vor trebui să înțeleagă că e și ineficient, și ilegitim să ceară așa ceva.
Acestea fiind spuse, totuși, fac apel la empatie și înțelegere pentru acest exces. Dacă tot ne plac nuanțele și distingem între Putin și Ceaikovski, să nuanțăm și mai departe văzînd că un „cancel“ nu seamănă cu altul. Una e să fii student recent într-un campus californian și să ți se pară că faci „justiție socială“ dărîmînd statuia lui Cervantes pentru că „avea sclavi“ (n-avea, dar ce contează?) și alta e să fii ucrainean acum și să simți că rana ta deschisă e zgîndărită de opera unui rus, cîntată pe o mare scenă a lumii occidentale. Că opera aceea se întîmplă să fie despre tot ce e mai oribil în tradiția politică moscovită este, desigur, un detaliu. (Paul D.).
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 2 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 17 ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”