(Preluare Inpolitics):

Sfîntul Graal al unor politicieni ori jurnaliști pare să fie, în ultimele zile, misteriosul contract de privatizare a Petrom, secretizat la momentul semnării, în 2004 și bănuit a ascunde lucruri teribile. Toată lumea vrea să știe de ce nu se desecretizează contractul și ce anume ar putea să fie în el dacă e ținut de 18 ani ascuns. Există un singur mic amănunt în toată povestea. Mic, dar exploziv, ca toată povestea din jurul lui: contractul a fost desecretizat și dat publicității de statul român încă de acum 16 ani.

Și acum, să derulăm firul poveștii, nu de alta, dar chiar merită.

Noul președinte Traian Băsescu a avut ceva de comentat împotriva privatizării Petrom imediat după instalarea la Cotroceni. Pe 16 septembrie 2005, el a cerut ministerului Economiei contractul secretizat de privatizare și l-a obținut imediat, lăsîndu-l în analiză la Preşedinţie în timp ce el pleca într-o vizită în SUA. A doua zi, tot el făcea mare anunț:
„Contractul de privatizare a Petrom mi-a fost predat de Ministerul Industriilor înainte de plecarea în SUA. În zilele următoare, specialiştii şi consilierii de specialitate vor analiza acest contract şi nu exclud posibilitatea de a-l face public”, a precizat şeful statului.

Lucrurile nu au mers, totuși, chiar atît de simplu. Ministrul Economiei, Codruţ Şereş, a trebuit să discute cu reprezentanţii OMV despre publicarea contractului de privatizare al Petrom, în martie 2006 așteptînd un răspuns din partea grupului austriac.

La jumătatea lunii, OMV a dat răspunsul așteptat, de acord cu publicarea contractului, dar asta să se întîmple cu toate contractele de privatizare încheiate de autorităţile române, declara directorul general adjunct al Petrom, Werner Schinhan.
Pentru că, rețineți, toate contractele cu mari privatizări din energie erau secrete, nu doar cel privind Petrom.

„Deja 80% din conţinutul acestui contract este cunoscut, prin Legea 555/2004 (actul normativ prin care a fost aprobată privatizarea companiei – n.r). Poziţia OMV este simplă şi clară. Dacă Guvernul României doreşte să publice acest acord, poate să dea o altă lege prin care să realizeze acest lucru”, mai spunea Schinhan.

Pe 17 noiembrie, ministrul Şereş anunța public și că DNA solicitase, în aprilie, documente privind privatizarea Petrom, iar Oficiul pentru Privatizare în Industrie le transmisese 676 de file.

Pe 21 noiembrie 2006, Traian Băsescu s-a întâlnit cu preşedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer.
La întâlnire au participat ministrul Economiei şi Comerţului, Codruţ Şereş, şi ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu. Întîlnirea avea loc înaintea unei ședințe a CSAT convocate pentru a discuta privatizările din sectorul energetic, inclusiv clauzele din contractul de vânzare a Petrom, nivelul redevenţei şi de fiscalitate aplicat companiei.

Pe 22 noiembrie, Şereş anunța oficial că MEC va face publice contractele: ”Contractele vor fi publicate pe site-ul MEC, însă va dura o perioadă până vom scana toate documentele, inclusiv anexele. Nu vor fi publicate, însă, planurile de afaceri ale investitorilor”.

De asemenea, urmau să fie prezentate contractele încheiate între producătorii şi distribuitorii din sectorul energiei electrice, mai preciza ministrul Economiei.

„Vom prezenta, pentru început, lista firmelor care achiziţionează energie electrică şi acţionariatul lor. La contractele de export ale companiei Hidroelectrica nu vor mai exista clauze de confidenţialitate”, mai spunea Şereş.

Anunțul venea după decizia CSAT din 22 noiembrie, care ceruse deţinătorilor de contracte de privatizare în domeniul energetic, fie că era vorba despre Petrom sau de distribuţia de energie electrică sau de gaze, să le facă publice imediat, după cum anunțase după ședință preşedintele Traian Băsescu.
El mai dezvăluia că acele contracte erau deja la Preşedinţie, dar ”este de datoria Ministerului Economiei şi Comerţului să le facă publice în cel mai scurt timp”.

Pe 27 noiembrie, SRI anunța, prin directorul George Maior, că a transmis în 2004 autorităţilor abilitate peste 160 de note privind privatizarea Petrom. El mai spunea, într-un interviu, că, printre aceste materiale, s-au aflat şi unele care semnalau „chestiuni strategice”.
Şeful SRI dezvăluia că a fost atrasă atenţia inclusiv asupra problemei redevenţei sau asupra riscului pierderii controlului asupra rezervelor de hidrocarburi ale ţării.
De asemenea, el admitea faptul că „România căuta extrem de intens, prin acţiuni inclusiv de ordinul politicilor economice, să intre în Uniunea Europeană”.

Pe 28 noiembrie, OMV a transmis oficial autorităţilor acordul pentru desecretizarea contractului de privatizare a Petrom: „OMV a trimis deja un acord oficial pentru publicarea contractului de privatizare a Petrom. Contractul este expresia rezultatului unui proces de negociere foarte deschis, transparent şi supravegheat îndeaproape, între Guvernul României şi OMV, respectând standardele internaţionale”, potrivit biroului de presă al grupului austriac.

Pe 29 noiembrie, MEC anunța că va publica, a doua zi, pe site-ul instituţiei, contractele de privatizare a firmelor din sectorul energetic, respectiv OMV-Austria, E.ON Ruhrgas-Germania, E.ON Energie-Germania, CEZ-Cehia şi Enel-Italia. O singură firmă din șase refuzase desecretizarea.

Joi, 30 noiembrie 2006, presa dădea știrea mult așteptată:

MEC a publicat contractele de privatizare a firmelor româneşti din sectorul energetic
BUCUREŞTI, 30 nov (MEDIAFAX) – Ministerul Economiei şi Comerţului a publicat, la ora 12:00, pe website-ul instituţiei, contractele de privatizare prin care firmele Gaz de France, OMV-Austria, E.ON Ruhrgas-Germania, E.ON Energie-Germania, Enel-Italia şi CEZ-Cehia au preluat companiile româneşti din sectorul energetic.
La contractul de privatizate a Electrica Oltenia, preluată de firma cehă CEZ, sunt postate doar anexele contractului.

Cum se face că deși a fost desecretizat și publicat în ziua de 30 noiembrie 2006, contractul privatizării Petrom este dat și azi ca missing in action?

De ce presa vremii nu s-a repezit asupra lui ca să îl disece ca pe broaște de laborator și să scrie despre el?

De ce după 16 ani se cere imperios, inclusiv de la nivel politic, desecretizarea unui contract dat deja publicității?

Nu știm.
Dar am îndrăzni să aruncăm pe piață o ipoteză.

Publicarea contractului Petrom a fost acoperită generos cu un scandal epocal.

Exact în ziua publicării, Curtea de Apel Bucureşti a hotărît arestarea, pentru 20 de zile, a funcţionarilor ministeriali Dorinel Mucea (care se ocupase direct de contractul Petrom) şi Mihai Donciu şi a consultanţilor internaţionali Stamen Stanchev şi Vadim Benyatov Don, acuzaţi de spionaj şi trădare prin transmitere de secrete, în dosarul privatizărilor. Respectivii fuseseră reținuți cu o seară înainte de către procurorii DIICOT.
La rîndul său, ministrul Economiei, Codruț Șereș, a devenit primul demnitar post-decembrist acuzat de trădare și transmitere de secrete de stat în celebrul scandal al spionilor. La o zi sau două după publicarea contractelor, Șereș a demisionat, după alte cîteva zile fiind pus sub urmărire penală și, ulterior condamnat. S-a produs o criză politică pe fondul celui mai mare scandal economic din ultimii ani, iar presa nu a mai avut timp de altele.

Nu se știe cît au stat pe siteul ministerului contractele desecretizate ale privatizărilor strategice din energie, informații ulterioare despre acest aspect lipsesc.

Rămîne o singură mare, foarte mare întrebare: să fie de imaginat ca scandalul spionilor să fi fost, efectiv, doar marea diversiune menită să acopere publicarea contractelor ori derularea evenimentelor a fost o simplă coincidență?