Featured
Nu se știe cît au stat pe siteul ministerului contractele desecretizate ale privatizărilor strategice din energie
(Preluare Inpolitics):
Sfîntul Graal al unor politicieni ori jurnaliști pare să fie, în ultimele zile, misteriosul contract de privatizare a Petrom, secretizat la momentul semnării, în 2004 și bănuit a ascunde lucruri teribile. Toată lumea vrea să știe de ce nu se desecretizează contractul și ce anume ar putea să fie în el dacă e ținut de 18 ani ascuns. Există un singur mic amănunt în toată povestea. Mic, dar exploziv, ca toată povestea din jurul lui: contractul a fost desecretizat și dat publicității de statul român încă de acum 16 ani.
Și acum, să derulăm firul poveștii, nu de alta, dar chiar merită.
Noul președinte Traian Băsescu a avut ceva de comentat împotriva privatizării Petrom imediat după instalarea la Cotroceni. Pe 16 septembrie 2005, el a cerut ministerului Economiei contractul secretizat de privatizare și l-a obținut imediat, lăsîndu-l în analiză la Preşedinţie în timp ce el pleca într-o vizită în SUA. A doua zi, tot el făcea mare anunț:
„Contractul de privatizare a Petrom mi-a fost predat de Ministerul Industriilor înainte de plecarea în SUA. În zilele următoare, specialiştii şi consilierii de specialitate vor analiza acest contract şi nu exclud posibilitatea de a-l face public”, a precizat şeful statului.
Lucrurile nu au mers, totuși, chiar atît de simplu. Ministrul Economiei, Codruţ Şereş, a trebuit să discute cu reprezentanţii OMV despre publicarea contractului de privatizare al Petrom, în martie 2006 așteptînd un răspuns din partea grupului austriac.
La jumătatea lunii, OMV a dat răspunsul așteptat, de acord cu publicarea contractului, dar asta să se întîmple cu toate contractele de privatizare încheiate de autorităţile române, declara directorul general adjunct al Petrom, Werner Schinhan.
Pentru că, rețineți, toate contractele cu mari privatizări din energie erau secrete, nu doar cel privind Petrom.
„Deja 80% din conţinutul acestui contract este cunoscut, prin Legea 555/2004 (actul normativ prin care a fost aprobată privatizarea companiei – n.r). Poziţia OMV este simplă şi clară. Dacă Guvernul României doreşte să publice acest acord, poate să dea o altă lege prin care să realizeze acest lucru”, mai spunea Schinhan.
Pe 17 noiembrie, ministrul Şereş anunța public și că DNA solicitase, în aprilie, documente privind privatizarea Petrom, iar Oficiul pentru Privatizare în Industrie le transmisese 676 de file.
Pe 21 noiembrie 2006, Traian Băsescu s-a întâlnit cu preşedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer.
La întâlnire au participat ministrul Economiei şi Comerţului, Codruţ Şereş, şi ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu. Întîlnirea avea loc înaintea unei ședințe a CSAT convocate pentru a discuta privatizările din sectorul energetic, inclusiv clauzele din contractul de vânzare a Petrom, nivelul redevenţei şi de fiscalitate aplicat companiei.
Pe 22 noiembrie, Şereş anunța oficial că MEC va face publice contractele: ”Contractele vor fi publicate pe site-ul MEC, însă va dura o perioadă până vom scana toate documentele, inclusiv anexele. Nu vor fi publicate, însă, planurile de afaceri ale investitorilor”.
De asemenea, urmau să fie prezentate contractele încheiate între producătorii şi distribuitorii din sectorul energiei electrice, mai preciza ministrul Economiei.
„Vom prezenta, pentru început, lista firmelor care achiziţionează energie electrică şi acţionariatul lor. La contractele de export ale companiei Hidroelectrica nu vor mai exista clauze de confidenţialitate”, mai spunea Şereş.
Anunțul venea după decizia CSAT din 22 noiembrie, care ceruse deţinătorilor de contracte de privatizare în domeniul energetic, fie că era vorba despre Petrom sau de distribuţia de energie electrică sau de gaze, să le facă publice imediat, după cum anunțase după ședință preşedintele Traian Băsescu.
El mai dezvăluia că acele contracte erau deja la Preşedinţie, dar ”este de datoria Ministerului Economiei şi Comerţului să le facă publice în cel mai scurt timp”.
Pe 27 noiembrie, SRI anunța, prin directorul George Maior, că a transmis în 2004 autorităţilor abilitate peste 160 de note privind privatizarea Petrom. El mai spunea, într-un interviu, că, printre aceste materiale, s-au aflat şi unele care semnalau „chestiuni strategice”.
Şeful SRI dezvăluia că a fost atrasă atenţia inclusiv asupra problemei redevenţei sau asupra riscului pierderii controlului asupra rezervelor de hidrocarburi ale ţării.
De asemenea, el admitea faptul că „România căuta extrem de intens, prin acţiuni inclusiv de ordinul politicilor economice, să intre în Uniunea Europeană”.
Pe 28 noiembrie, OMV a transmis oficial autorităţilor acordul pentru desecretizarea contractului de privatizare a Petrom: „OMV a trimis deja un acord oficial pentru publicarea contractului de privatizare a Petrom. Contractul este expresia rezultatului unui proces de negociere foarte deschis, transparent şi supravegheat îndeaproape, între Guvernul României şi OMV, respectând standardele internaţionale”, potrivit biroului de presă al grupului austriac.
Pe 29 noiembrie, MEC anunța că va publica, a doua zi, pe site-ul instituţiei, contractele de privatizare a firmelor din sectorul energetic, respectiv OMV-Austria, E.ON Ruhrgas-Germania, E.ON Energie-Germania, CEZ-Cehia şi Enel-Italia. O singură firmă din șase refuzase desecretizarea.
Joi, 30 noiembrie 2006, presa dădea știrea mult așteptată:
MEC a publicat contractele de privatizare a firmelor româneşti din sectorul energetic
BUCUREŞTI, 30 nov (MEDIAFAX) – Ministerul Economiei şi Comerţului a publicat, la ora 12:00, pe website-ul instituţiei, contractele de privatizare prin care firmele Gaz de France, OMV-Austria, E.ON Ruhrgas-Germania, E.ON Energie-Germania, Enel-Italia şi CEZ-Cehia au preluat companiile româneşti din sectorul energetic.
La contractul de privatizate a Electrica Oltenia, preluată de firma cehă CEZ, sunt postate doar anexele contractului.
Cum se face că deși a fost desecretizat și publicat în ziua de 30 noiembrie 2006, contractul privatizării Petrom este dat și azi ca missing in action?
De ce presa vremii nu s-a repezit asupra lui ca să îl disece ca pe broaște de laborator și să scrie despre el?
De ce după 16 ani se cere imperios, inclusiv de la nivel politic, desecretizarea unui contract dat deja publicității?
Nu știm.
Dar am îndrăzni să aruncăm pe piață o ipoteză.
Publicarea contractului Petrom a fost acoperită generos cu un scandal epocal.
Exact în ziua publicării, Curtea de Apel Bucureşti a hotărît arestarea, pentru 20 de zile, a funcţionarilor ministeriali Dorinel Mucea (care se ocupase direct de contractul Petrom) şi Mihai Donciu şi a consultanţilor internaţionali Stamen Stanchev şi Vadim Benyatov Don, acuzaţi de spionaj şi trădare prin transmitere de secrete, în dosarul privatizărilor. Respectivii fuseseră reținuți cu o seară înainte de către procurorii DIICOT.
La rîndul său, ministrul Economiei, Codruț Șereș, a devenit primul demnitar post-decembrist acuzat de trădare și transmitere de secrete de stat în celebrul scandal al spionilor. La o zi sau două după publicarea contractelor, Șereș a demisionat, după alte cîteva zile fiind pus sub urmărire penală și, ulterior condamnat. S-a produs o criză politică pe fondul celui mai mare scandal economic din ultimii ani, iar presa nu a mai avut timp de altele.
Nu se știe cît au stat pe siteul ministerului contractele desecretizate ale privatizărilor strategice din energie, informații ulterioare despre acest aspect lipsesc.
Rămîne o singură mare, foarte mare întrebare: să fie de imaginat ca scandalul spionilor să fi fost, efectiv, doar marea diversiune menită să acopere publicarea contractelor ori derularea evenimentelor a fost o simplă coincidență?
Administratie
Bereasca, vizată de o nouă tentativă de abandonare a deșeurilor: amenzi de 4.500 de lei
Prinsă în drum spre locul unde urma să lase gunoiul
O femeie a fost depistată de polițiștii locali în timp ce transporta, cu un cărucior, deșeuri menajere, vegetale și ambalaje pe strada Albăstrelelor din cartierul Bereasca. Potrivit Poliției Locale Ploiești, aceasta se îndrepta spre strada Drumul Serii și intenționa să abandoneze deșeurile pe domeniul public.
Incidentul a avut loc marți, 17 noiembrie 2026, în timpul unei patrulări desfășurate într-o zonă în care, conform instituției, sunt semnalate frecvent depozitări ilegale de deșeuri.
Două sancțiuni, pentru două abateri
Femeia a primit o amendă de 2.500 de lei pentru încălcarea regulamentului de salubrizare aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 676/2024.
În urma verificărilor, polițiștii locali au constatat și că imobilul la care locuia nu avea contract cu un operator autorizat pentru ridicarea deșeurilor menajere. Pentru această abatere a fost aplicată o a doua amendă, de 2.000 de lei. Valoarea totală a sancțiunilor se ridică la 4.500 de lei.
21 de amenzi aplicate în prima jumătate a lunii
Controalele desfășurate în municipiul Ploiești în prima jumătate a lunii noiembrie s-au soldat cu 21 de sancțiuni pentru încălcarea legislației de mediu, în valoare totală de 25.000 de lei, potrivit Poliției Locale Ploiești.
Instituția le reamintește locuitorilor că abandonarea deșeurilor pe domeniul public este interzisă și se sancționează conform legii. (Paul D.).
Administratie
378 de milioane de lei pentru modernizarea drumului dintre Gura Vitioarei și Valea Doftanei
Consiliul Județean Prahova a semnat contractul de finanțare pentru modernizarea a 41,16 kilometri de drum județean, pe un traseu care străbate cinci comune. Investiția se ridică la 378,24 milioane de lei, cu TVA, și va fi susținută din fonduri europene și de la bugetul județean, potrivit comunicatului de presă al Consiliului Județean Prahova.
Contract semnat, lucrări planificate pe 30 de luni
Documentul a fost semnat marți, 17 noiembrie 2026, la sediul administrației județene, de președintele CJ Prahova, Virgil Nanu, și directorul general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, Liviu Mușat. La eveniment au participat și reprezentanți ai administrațiilor locale din Gura Vitioarei, Vărbilău, Aluniș, Bertea și Valea Doftanei.
Potrivit documentației tehnico-economice, execuția este estimată să dureze 30 de luni. Valoarea eligibilă a proiectului este de 316,74 milioane de lei.
Poduri, consolidări și 195 de podețe
Planul prevede construirea unui sistem rutier nou de-a lungul întregului traseu, ridicarea a șapte poduri și reabilitarea altor patru. Sunt incluse și 195 de podețe, consolidări pe o lungime de peste 12 kilometri, ziduri de sprijin și lucrări pentru stabilizarea versanților.
Proiectul mai cuprinde aproape 14 kilometri de trotuare, 38 de stații de autobuz și iluminat LED la trecerile de pietoni și în intersecții. Vor fi amenajate 188 de intersecții cu drumurile locale, două treceri la nivel cu calea ferată și 10 parcări de tranzit.
Acces mai bun spre școli, servicii și zone turistice
Traseul traversează comunele Gura Vitioarei, Vărbilău, Aluniș, Bertea și Valea Doftanei. Modernizarea urmărește să faciliteze deplasarea localnicilor către școli, servicii medicale și locuri de muncă, precum și transportul de mărfuri și accesul către obiectivele turistice din nordul județului.
Virgil Nanu a prezentat semnarea contractului drept un pas inițial, subliniind că proiectul trebuie dus la bun sfârșit și că infrastructura rezultată trebuie să răspundă pe termen lung nevoilor celor cinci comunități.
Finanțare europeană și contribuție județeană
Investiția va primi finanțare prin Programul Regional Sud-Muntenia 2021–2027, în cadrul Priorității 4, „O regiune mai accesibilă”, precum și din bugetul Consiliului Județean Prahova.
Contractul se referă la prima etapă a proiectului de modernizare, reabilitare și extindere a traseului Azuga–Bușteni–Gura Vitioarei, inclusiv a drumurilor județene DJ102I, DJ101T, DJ102 și DJ100G, prin accesibilizarea golului alpin din Munții Baiului.onsiliul Județean Prahova a semnat contractul de finanțare pentru modernizarea a 41,16 kilometri de drum județean, pe un traseu care străbate cinci comune. Investiția se ridică la 378,24 milioane de lei, cu TVA, și va fi susținută din fonduri europene și de la bugetul județean, potrivit comunicatului de presă al Consiliului Județean Prahova.
Contract semnat, lucrări planificate pe 30 de luni
Documentul a fost semnat marți, 17 noiembrie 2026, la sediul administrației județene, de președintele CJ Prahova, Virgil Nanu, și directorul general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, Liviu Mușat. La eveniment au participat și reprezentanți ai administrațiilor locale din Gura Vitioarei, Vărbilău, Aluniș, Bertea și Valea Doftanei.
Potrivit documentației tehnico-economice, execuția este estimată să dureze 30 de luni. Valoarea eligibilă a proiectului este de 316,74 milioane de lei.
Poduri, consolidări și 195 de podețe
Planul prevede construirea unui sistem rutier nou de-a lungul întregului traseu, ridicarea a șapte poduri și reabilitarea altor patru. Sunt incluse și 195 de podețe, consolidări pe o lungime de peste 12 kilometri, ziduri de sprijin și lucrări pentru stabilizarea versanților.
Proiectul mai cuprinde aproape 14 kilometri de trotuare, 38 de stații de autobuz și iluminat LED la trecerile de pietoni și în intersecții. Vor fi amenajate 188 de intersecții cu drumurile locale, două treceri la nivel cu calea ferată și 10 parcări de tranzit.
Acces mai bun spre școli, servicii și zone turistice
Traseul traversează comunele Gura Vitioarei, Vărbilău, Aluniș, Bertea și Valea Doftanei. Modernizarea urmărește să faciliteze deplasarea localnicilor către școli, servicii medicale și locuri de muncă, precum și transportul de mărfuri și accesul către obiectivele turistice din nordul județului.
Virgil Nanu a prezentat semnarea contractului drept un pas inițial, subliniind că proiectul trebuie dus la bun sfârșit și că infrastructura rezultată trebuie să răspundă pe termen lung nevoilor celor cinci comunități.
Finanțare europeană și contribuție județeană
Investiția va primi finanțare prin Programul Regional Sud-Muntenia 2021–2027, în cadrul Priorității 4, „O regiune mai accesibilă”, precum și din bugetul Consiliului Județean Prahova.
Contractul se referă la prima etapă a proiectului de modernizare, reabilitare și extindere a traseului Azuga–Bușteni–Gura Vitioarei, inclusiv a drumurilor județene DJ102I, DJ101T, DJ102 și DJ100G, prin accesibilizarea golului alpin din Munții Baiului.
Exclusiv
Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer
Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada științifică a faptului că, în sălile noastre de judecată, timpul nu doar că stă pe loc, dar curge direct înapoi, până prin anul de grație 2008.
Șapte polițiști de frontieră de la Giurgiu au îndrăznit, în februarie 2020, să întrebe statul român de ce salariul lor este calculat după niște legi decedate, îngropate și cu parastasul făcut de mai bine de un deceniu. După șase ani și jumătate de suspans demn de o telenovelă indiană – din care cinci ani și jumătate dosarul a zăcut în comă indusă pe la Curtea Constituțională –, Tribunalul Dolj le-a trântit recent în brațe Sentința nr. 1314/2026: circulați, nu e nimic de văzut, sărăcia voastră este sută la sută constituțională!
Cireașa de pe coliva juridică? Cei peste cinci ani de așteptare la ușa CCR au fost complet degeaba. Curtea dăduse deja exact același răspuns încă din februarie 2021, cu nouă zile înainte ca Tribunalul Dolj să trimită întrebarea la București. Practic, timp de cinci ani și jumătate, nouă judecători constituționali au stat pe salarii cât bugetul unei comune ca să dea Copy-Paste dintr-un fișier pe care îl aveau deja pe desktop, după care le-au mai trebuit încă cinci luni (aprilie – septembrie 2026) doar ca să trimită textul la Monitorul Oficial. Probabil l-au expediat prin porumbel călător șchiop.
Zombii legislativi din fluturașul de salariu și miracolul de la 484,17 lei
În centrul acestei comedii absurde tronează o cifră magică, aproape mistică pentru contabilii Ministerului Afacerilor Interne: 197,33 lei. Aceasta este celebra „valoare de referință sectorială”, născută în 2008 printr-o ordonanță simplă (OG nr. 8/2008), abrogată expres la 1 ianuarie 2010 și, ca să fie sigură toată lumea că e moartă definitiv, respinsă în întregime de Parlament în 2012.
În lumea oamenilor normali, o lege abrogată și respinsă nu mai există. În universul paralel al MAI, însă, contabilitatea se face prin ședințe de spiritism: ori de câte ori un polițist se muta pe o funcție, finanțiștii ministerului aprindeau lumânări, invocau fantoma anului 2009 („încadrare ipotetică la 31 decembrie 2009”, cum recunoaște negru pe alb IPJ Ilfov!) și îi înmulțeau viața cu 197,33 lei. Și nu pe ascuns, ci recunoscut senin, cu ștampilă și semnătură, de IGPR, Poliția Capitalei, MAI și inspectoratele județene, ba chiar băgat și în ordine secrete de ministru!
Desigur, fantoma lui 2008 îi bântuie doar pe „fraierii” din stradă și din frontieră. Între timp, salariul minim pe economie sărea de la 600 la 1.900 de lei (umflând automat indemnizațiile demnitarilor), iar pentru magistrați – inclusiv judecătorii militari – aceeași valoare de referință nu doar că a fost ținută în viață printr-o derogare specială, dar a crescut frumos, din pix judecătoresc în pix judecătoresc, de la 291,98 lei până la 484,17 lei. Adică de două ori și jumătate mai mult decât la polițiști! Cu alte cuvinte, când își calculează propriile lefuri, magistrații descoperă inflația, matematica superioară și echitatea europeană; când judecă fluturașul polițistului de la Giurgiu, descoperă brusc „marja de apreciere a legiuitorului” și frumusețea austerității din 2008.
Schizofrenia în robă vișinie: Salariul nu ține de statut, polițistul lucrează din pasiune!
Dacă așteptarea de cinci ani pentru un Copy-Paste ține de lene instituțională, motivarea din Decizia CCR nr. 420/2026 intră direct în patrimoniul mondial al umorului involuntar.
Ca să scape Guvernul de acuzația că a măcelărit salarizarea polițiștilor printr-o biată ordonanță simplă (deși Constituția cere lege organică pentru statutul funcționarilor publici), Curtea Constituțională a emis o cugetare epocală, cu unanimitate de voturi: salarizarea NU ține de statutul polițistului!
Ați citit bine. În viziunea înalților prelați ai Constituției, cetățeanul român nu se face polițist ca să aibă din ce își plăti ratele și mâncarea copiilor, ci strict din dragoste platonică pentru chitanțier, bocanci și frigul din vamă. Faptul că în chiar Legea nr. 360/2002 (Statutul polițistului!), la capitolul „Drepturi”, primul punct trecut la art. 28 este fix „dreptul la salariu lunar”, iar art. 22 spune că salarizarea se stabilește prin lege? Detalii plictisitoare pentru cine nu are chef să citească legea despre care își dă cu părerea!
Dar partea cu adevărat savuroasă este gimnastica mentală a aceleiași Curți în timp:
- Iunie 2005 (Decizia 289): Șapte judecători CCR scriu negru pe alb că „sistemul de salarizare ține de statutul lor” și cere lege organică.
- Noiembrie 2005 (Decizia 645): Exact aceiași șapte judecători se trezesc peste nici șase luni, pe aceeași ordonanță, și decid fix invers: salarizarea nu ține de statut!
- 2019 (Decizia 318): Procurorul încearcă duma cu „salariul nu ține de statutul polițistului”, iar CCR îl ignoră suveran și le dă dreptate polițiștilor.
- 2026 (Decizia 420): CCR dezgroapă teza procurorului din 2019 și decizia convenabilă din toamna lui 2005, prefăcându-se că decizia din vara lui 2005 nici nu a existat vreodată, deși sindicatul i-o pusese sub nas!
Și, ca să închidă cercul absurdului în aceeași hârtie, la paragraful 23 judecătorii CCR recunosc candid că „în fapt” salariile se calculează tot după legile de dinainte de 2010, ca doar patru paragrafe mai jos să jure cu mâna pe Constituție că legea nouă nu trimite la acte abrogate și are un conținut „clar și predictibil”. E ca pisica lui Schrödinger în variantă bugetară: cifra de 197,33 lei îți mănâncă jumătate din salariu pe fluturaș în fiecare lună, dar când se uită CCR în lege, nu există nicăieri!
Tribunalul Dolj și arta de a te spăla pe mâini: „Cereți ordinul secret pe care CCR l-a interzis deja!”
Întors din excursia de cinci ani pe la București, dosarul a aterizat pe masa Tribunalului Dolj, care s-a grăbit să rezolve în câteva pagini tot ce mai rămăsese în picioare, cu o eleganță de buldozer.
Ați cerut egalizare salarială pe Decizia CCR 794/2016 și recalcularea sumelor compensatorii? Pardon, au picat la pachet cu primul capăt, nu ne mai obosim să motivăm separat!
Ați cerut compensația de risc și pericol deosebit de până la 30%? Aici logica instanței devine o capodoperă de cinism birocratic. În 2019 (Decizia 318), CCR stabilise deja că e profund neconstituțional ca ministrul să împartă acest drept după ureche, prin ordine clasificate „secret de serviciu”, pe care polițistul nu are voie să le citească, pentru că drepturile salariale se stabilesc doar prin lege. Ce le transmite însă Tribunalul Dolj polițiștilor în 2026? Că nu le poate da banii direct, fiindcă sub noua lege trebuia emis… un ordin de ministru! Adică: „Băieți, ați greșit cererea! Nu trebuia să cereți banii, trebuia să ne rugați frumos să-l obligăm pe ministru să mai scrie încă un ordin din ăla pe care CCR tocmai a zis că n-are voie să completeze legea!”
Iar la majorarea salarială de 7,5%, tribunalul a încurcat complet borcanele juridice, tratând o creștere a salariului de funcție (lămurită deja de Înalta Curte prin Decizia 75/2024 și recunoscută chiar și pe sub masă de Ministerul Muncii ca fiind parte din baza salarială, nu spor înghețat!) ca pe o pomană oprită magic la granița zilei de 1 ianuarie 2019, fără măcar să verifice dacă după acea dată s-a calculat corect.
Concluzia? Mai băgați o fisă la recurs!
După șase ani și jumătate de plimbat hârtii între Giurgiu, Craiova și București, cei șapte polițiști de frontieră au rămas cu o lecție usturătoare de drept constituțional românesc: în țara asta, o ordonanță abrogată acum 16 ani este mai vie decât Constituția, ordinele secrete bat legea publică, iar salariul tău nu are nicio legătură cu meseria ta.
Vestea bună este că sentința nu e definitivă și urmează recursul, în 15 zile. Vestea proastă e că, la viteza de croazieră a justiției patriei, s-ar putea ca decizia definitivă să le vină băieților direct pe talonul de pensie – calculat, firește, tot prin încadrare ipotetică la 31 decembrie 2009 și înmulțit cu nemuritorul 197,33 lei! (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zileAvocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie
-
Exclusivacum 2 zile„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!
-
Exclusivacum 5 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 16 oreCroitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele
-
Featuredacum 3 zileLideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
-
Exclusivacum 4 zileM.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar




