Featured
Curentul Marii Resetări se cuvine examinat cu precizie
Mai nou, pandemiile și criza climatică își arată colții. Nu există nici acum o explicație sigură a acestora. Nu este clarificată originea pandemiei – transmitere de la animal la om sau creație de laborator scăpată de sub control sau avertizare din partea unui centru de putere. Și nici originea crizei climatice – un efect al emisiilor de carbon sau o modificare a poziționării planetei nostre. Se navighează între explicări alternative. Pe acest fundal, s-a lansat însă proiectul „Marii Resetări Mondiale”.
Lansarea proiectului s-a suprapus cu schimbarea politică din Statele Unite ale Americii. În mod firesc, ceea ce se petrece în supraputerea hegemonică a lumii are răsfrângeri vaste. De această dată, în 2020, nu se puteau câștiga alegerile prezidențiale fără coaliția unor curente de pe întregul spectru al politicii organizate și al sensibilităților politice. Rareori s-a realizat o coaliție atât de eterogenă.
Coaliția a dus la schimbarea administrației din Washington DC. Componentele ei își promovează vederile. Unele aspiră la a modifica societățile și raporturile internaționale. Adesea ele trec peste nevoi imediate – joburi, bunăstare, libertăți civile, democrație – la obiective privind familia, sexualitatea, interpretarea istoriei. La mesajul dintotdeauna al democraților americani de a face ca de democrație să poată beneficia fiecare cetățean, s-au adăugat neașteptat obiective ce supralicită cadrul.
Observăm acum în multe locuri din lume opinii orientate spre a desființa familia, a modifica sexul, a rescrie istoria, chiar a spori opiumul din societate. A început și vorbirea despre oameni care ar fi în plus. Toate acestea se adună astăzi sub cupola Marii Resetări.
Sursele spectrului de opinii ce se adună în proiectul Marii Resetări sunt diferite. Ele sunt identificabile de către cel care aruncă o privire în istoria ideilor. Menționez aici cinci surse majore.
O sursă se află deja la originile Lumii Noi. În entuziasmul afirmării Americii, Emerson a chemat la „a crea din nou toate lucrurile (create all things new)” prin ruperea de către fiecare individ a ceea ce-l ține legat de „lumea iluzorie”, asumându-și că divinul este în el însuși. El cerea o nouă relație a individului cu universul plecând de la premisa că „natura poartă totdeauna culorile spiritului” (Ralph Waldo Emerson, Nature, în Leonard Harris, Scott L.Pratt, Anne S.Waters, American Philosophies. An Anthology, Blackwell, Malden Mass., Oxford, 2020, p. 45). Natura conține, desigur, „un element spiritual, care este esențial pentru perfecțiunea ei” (p. 47). Ea ne susține să progresăm. „Este esențial pentru o teorie adevărată a naturii și a omului ca ele să conțină ceva progresiv” (p.57), postula Emerson. Apelul său era ca fiecare om „să privească lumea cu ochi noi” și fiecare „să-și pună de acord viața cu ideea pură din mintea sa, care astfel își va desfășura grandioasele proporții”. Emerson a pus oamenii pe direcția unui radicalism al schimbării.
A doua sursă a Marii Resetări ține de o evoluție a cugetării. În versiunea lui William James, spre deosebire de cea a lui Charles Peirce și John Dewey, pragmatismul s-a asociat cu un asalt la adresa moștenirii spirituale. Discipolul primului, George Santayana (The Last Puritan, 1936), l-a dus până la capăt și a devenit un fel de clasic recent al „despiritualizării” satisfacțiilor umane. Relativ la om, el considera că „virtutea sa este corporală, șarmul său este corporal, fericirea lui este și va fi totdeauna corporală (bodily)”. În opinia lui George Santayana, ar fi timpul unei vieți umane ce nu mai are nevoie de nimic spiritual. Potrivit acestei opinii, „fără să doresc vreo spiritualitate (căci nu am experiența nevoii ei) și nesacrificând nimic spiritual (deoarece nu pot renunța la ceva, care în primul rând nu există ca să fie dobândit), eu îmi urmez numai virtuțile mele reale, virtuți de ființe umane, de ființe ineluctabil încorporate, ființe ireductibil temporale” (John. J. Stuhr, Pragmatism, Postmodernism, and the Future of Philosophy, Routledge, New York and London, 2003, p. 189-190). „Despiritualizarea” vieții oamenilor a rămas mesajul acestui fel de subiectivism.
A treia sursă a fost curentul „acosmismului” rus al anilor douăzeci. Acesta s-a profilat imediat după victoria Revoluției din Octombrie, când, în propaganda, presa și institutele de cercetări din Rusia sovietică, s-a pus problema schimbării omului și a condițiilor vieții în consecința schimbărilor revoluționare. Lupta pentru emanciparea omului de constrângerile istoriei a fost plasată atunci la ordinea zilei. Sub titlul „omului nou”, s-au reunit idei din diverse surse: umanismul și iluminismul, cu tema omului ca veritabil Dumnezeu al condiției sale, ideea lui Feuerbach a lui Dumnezeu drept „proiecție a omului”, teza lui Marx a „saltului din imperiul necesității în imperiul libertății”, ideea lui Darwin a omului ca ființă în schimbare în funcție de mediu, ideea lui Nietzsche a „trecerii de la om la supraom” (Boris Groys, Michael Hagemeister, Die neue Menschheit: biopolitische Utopien in Russland zu Begin des 20.Jahrhunderts, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2005). S-a și trecut atunci la acțiuni de formare a „omului nou”. Nu mai conta punerea tradițională a oamenilor sub tutela lui Dumnezeu, ci însăși „dumnezeirea omului”, socotindu-l capabil de cele mai radicale schimbări de sine și schimbări ale lumii. În acest fel s-a pus în mișcare voluntarismul schimbării naturii umane.
A patra sursă a Marii Resetări a fost tot europeană, dar ea a fost transplantată pe solul Americii în anii treizeci. Pe baza abordării economice a societății datorate lui Marx și psihanalizei lui Freud, Erich Fromm a examinat în acei ani nu doar fenomene culturale, ci și situația muncitorimii germane. În concret, cunoscutul psiholog a examinat sistemul judiciar din țările occidentale (Stuart Jeffries, Grand Hotel Abyss. The Lives of the Frankfurt School, Verso, London, New York, 2017, p. 151-153). El a susținut că statul se prezintă pe sine ca echivalent al tatălui din psihanaliză. Individul îl preia în subconștient și, temător de pedeapsă, se concentrează în viața sa curentă asupra crimei și pedepsei, în loc să reflecteze asupra opresiunii sociale. Crima și criminalitatea devin țapul ispășitor al condițiilor economice și al inechității din societate. Erich Fromm era de părere că, trecând sub tăcere sistemul economic, sistemul penal existent în democrații nu reduce criminalitatea, ci consolidează opresiunea.
De aici plecând, Angela Davis a creat în anii șaizeci noțiunea „complexului închisoare-industrie” spre a acuza alianța dintre stat, business, justiție în vederea unei oprimări căreia îi cad victime mai ales negrii. Sistemul, spunea ea, nu este rasist, dar perpetuează aservirea negrilor. Reacția la acest sistem ar trebui, potrivit cunoscutei militante, să se axeze pe tema opresiunii și să devină radicală. O rescriere a istoriei o consideră parte a demersului.
A cincea sursă a proiectului Marii Resetări vine din istoria lungă. Este vorba de năzuințele la liberalizare a raporturilor sexuale, în optica cunoscută a mișcării LGBT asupra relațiilor dintre oameni, care are azi exponenți aproape pretutindeni. Aceste năzuințe au căpătat o elaborare intelectuală de pondere în opera de răsunet a lui Michel Foucault. Cunoscutul psihiatru francez a localizat mecanismele represiunii din societate în atitudinile față de corpul uman și a apărat orizontul unei „eliberări a corpurilor de impactul „puterii” (detaliat în A. Marga, Introducere în filosofia contemporană, Compania, București, 2014, pp.448-456). În epoca modernă („l’age classique”, cum o numește), a argumentat Michel Foucault, s-a ajuns la un interes major pentru corpul uman în vederea dresării lui și a transformării lui în „corp docil”. „Este docil un corp care poate fi supus, care poate fi utilizat, care poate fi transformat și perfecționat” (Michel Foucault, Surveiller et punir, Galimard, Paris, 1975, p.138). Ceea ce este nou, continuă fostul clinician, este faptul că, de acum, corpul este luat sub controlul „puterii” existente, inclusiv în forma unei coerciții neîntrerupte, constante, care este o veritabilă „disciplinare a corpului” și, prin acest intermediar, a cetățenilor. Michel Foucault a privit această „disciplinare” din punctul de vedere critic al unei emancipări a oamenilor la nivelul corpului. În viziunea sa, „puterea” se impune în forță, dar tentacular și rafinat în viața oamenilor, generând poziționări specifice ale conștiinței și anumite măsuri sociale de controlare a corpului. Tema eliberării corpului de carcasa instituțiilor și cunoașterii actuale adepții lui Michel Foucault au promovat-o în discuția publică.
Cele menționate mai sus sunt izvoarele principale din care proiectul Marii Resetări Mondiale își trage vederi și resurse de argumentare. El a apelat, desigur, și la resurse contextuale, găsite de înșiși militanții mișcării în varii locuri din lume.
Este de subliniat că proiectul a fost precedat de inițiative de organizare a unei reflecții asupra viitorului umanității și de luare de decizii. Începutul l-a făcut David Rockefeller, adept al neomalthusianismului, cu o inițiativă de organizare a unui lobby printre oamenii foarte bogați pentru strângerea rândurilopr și luarea în mâini a viitorului. A venit apoi, între altele, inițiativa Clubului de la Roma. Acesta a dat cartea Limitele creșterii (1971) și a mișcat conștiințele cu două teze: teza că lumea este lovită de dificultăți precum suprapopularea, scăderea capacității alimentare, neregenerarea resurselor, degradarea solului, guvernanța mediocră și teza că interdependența națiunilor slăbește independența lor, încât ar trebui promovată o „gândire globală”.
Aceste teze au fost plasate pe agenda unor organizații internaționale, inclusiv agenda ONU, și au trecut în spațiul public. Umanitatea ca întreg a început astfel să dea atenție unor fenomene precum degradarea solului, alimentația, afectarea suveranității naționale, care s-au agravat continuu. Neajunsul, ce continuă însă și azi, este acela că în numele gravității riscurilor, tematizarea dreptății, a echității, a legitimării, a valorii vieții a scăzut. Or, fără aceste valori, nu există soluții durabile. De altfel, înainte de orice se cuvin observate amenințările și dificultățile ce vin dinspre deciziile și disfuncțiile instituționale de astăzi.
Ca proiect socio-economico-politic, Marea Resetare a fost articulată propriu-zis în ramificațiile Forumului Economic Mondial de la Davos. În pandemie, Forumul s-a simțit dator să dea o viziune. Aceasta a găsit prezentarea concentrată în cartea Covid-19: The Great Reset (World Economic Forum, Cologny-Geneva, 2020), semnată de Klaus Schwab și Thierry Malleret.
Nu fac rezumatul cărții și nu stărui aici asupra unor susțineri importante, cum sunt, de pildă, nevoia de intervenție pentru a opri degringolada din lume, observația că pandemia nu a nivelat, ci a sporit inegalitățile din societăți (p. 61). Evaluez, însă, demersul. Ca să fiu direct, am trei obiecții.
În carte se scrie că posibilitățile de schimbare, ce țin de premisele existente, sunt acum „nelimitate și legate doar de imaginația noastră, în bine sau rău” (p. 16). Replica mea în acest punct este că, fără imaginație, nu este posibilă schimbarea, dar doar cu imaginație, nu merge.
Cartea lui Klaus Schwab și Thierry Malleret consideră interconectivitatea, velocitatea și complexitatea drept caracteristici ale lumii de azi. Trec peste observația că mai sunt și alte caracteristici: o lume cu decalaje sociale și internaționale în creștere; o lume cu nevoie acută de legitimare a deciziilor; o lume cu științe revoluționare, în care electronica și neurologia sunt chei. Întrucât este interconectivitate, se cere „viziune lărgită (enlarged view)” (p.22). Dar „viziune lărgită” nu este încă și „viziune cuprinzătoare”, fără de care nu este posibilă schimbarea aducătoare de avantaje pentru oameni. În definitiv, câte „viziuni lărgite” nu duc la schimbări aparente? Astăzi este de tematizat societatea ca întreg, nu doar părți ale vieții în cadrul ei și nu doar individualitatea.
La rândul lor, cei doi autori fac subiect din complexitatea ce ajunge să copleșească decidenții (p. 29). Firește, complexitatea a crescut. Acum, însă, nu complexitatea este ceva nou. Complet nou este faptul că a intervenit și o „complexitate a stăpânirii complexității” (pe larg, în volumul A. Marga, Stăpânirea complexității, în curs de apariție), care cere soluții cu totul noi, ce pretind reflexivitate.
Ca urmare a lacunelor metodologice, în cartea Covid-19:The Great Reset sunt îngustări de perspectivă. De pildă, ni se spune că „pandemia schimbă mixarea muncii și capitalului” (p.32),ceea ce este adevărat. Dar numai tehnologia face schimbarea? În carte se chiar crede că „odată cu răspunsurile economice care se adoptă acum la pandemie, se poate sesiza că se fac schimbările instituționale și alegerile politice care vor pune economiile pe o nouă cale spre un viitor mai echitabil, mai verde” (p.45). Este realist să luăm în seamă impactul evoluției tehnologiei asupra economiei, dar este improbabil ca doar din tehnologie să rezulte o politică proactivă în domeniul social și al mediului.
Din aceleași lacune, se dau explicații firave în cartea Covid-19:The Great Reset. Spre exemplu, se vorbește de o „deglobalizare” în anii ce vin, „stimulată de ridicarea naționalismului și de o mai mare fragmentare internațională” (p. 86). Nu se înțelege că însăși globalizarea neoliberală existentă a provocat țările la a-și restabili suveranitatea. Desigur, o „corectură a globalizării” a început cu președintele Donald Trump, care și-a dat seama că, prin globalizare, fug capitalurile chiar din SUA. Ceea ce se petrece însă este o eroziune a globalismului, ce are ca efect reafirmarea statelor naționale.
În sfârșit, tot în consecința lacunelor metodologice, apelul cărții Covid-19:The Great Reset este ambiguu și riscant. Ni se spune, de pildă, că de când pandemia a început, au fost provocate dezbateri furioase dacă să mai păstrăm „sanctificarea vieții” (p. 166) tipică umanismului. Spus direct, Marea Resetare nu exclude relativizarea considerării fiecărei vieți ca scop în sine și a fiecărui om ca ființă intangibilă, încât umanismul devine ceva facultativ.
Dincolo de toate, Marea Resetare prevede o schimbare globală a societăților și a modurilor de viață. Sociologic privind lucrurile, ea propune un „capitalism al intervenienților (stakeholders)”. Prin apel la noi științe, la folosirea neuroștiințelor, ea are în orizont un alt om – un om cum nu a mai fost. Paradigma sa este „fuziunea dintre om, tehnologie, inteligența artificială”. „Agenda transumanistă”, „guvernul mondial” și o „nouă politică a gândurilor”, ce implică decodarea electronică a ceea ce gândesc persoanele, întregesc Marea Resetare.
Aluviunile amintite ale proiectului sunt astăzi completate de propuneri șocante. Este vorba de proiecte ale Parlamentului European, de la schimbare în structura familiei, părăsind rolurile consacrate ale părinților, și renunțarea la tradiții, trecând prin liberalizarea schimbării de sex și prin sugestia oficială că „am fi deja cam mulți” (Ursula von der Leyen) și „ar fi cazul scăderii populației” (Yuval Noah Harari), la propunerea unei ministre spaniole de a include copiii în liberalizarea relațiilor sexuale.
Din nefericire, viitorul rămâne marcat de nesiguranță. Între altele, se poate spune că are loc o cotitură, sub privirile noastre, în relația economică și politică a supraputerilor, ce nu va lăsa neatins ceva din viața actuală. Dar curentul Marii Resetări se cuvine examinat cu precizie. Se poate face față istoriei doar cunoscând la propriu despre ce este vorba. (Din volumul Andrei Marga, Ordinea viitoare a lumii, ediția a doua, în curs de publicare)
Andrei Marga
Exclusiv
Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix”
La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale a scos la lumină proiectul noii legi a salarizării personalului plătit din fonduri publice. Un act normativ care, începând cu 1 decembrie 2026, îngroapă integral Legea-cadru nr. 153/2017 și tot ce s-a mai lipit de ea prin ordonanțe și „cârpeli” succesive.
În teorie, asistăm la o „restructurare fundamentală” a salarizării în întregul sector bugetar. În practică, polițiștii constată că, sub lozinca reformei, se redesenează grile, se schimbă denumiri, se aruncă cu „coeficienți”, dar obiectivul oficial e clar scris chiar în act: reducerea cheltuielilor de personal cu cel puțin 1,5 puncte procentuale din PIB între 2024 și 2031.
Sindicatul Polițiștilor din România „DIAMANTUL” radiografiază proiectul, cu plusuri, minusuri și cu bombele legislative ascunse sub masă.
De la grile clare la „coeficienți magici” și o valoare de referință cu frâna trasă
Din 1 decembrie 2026, tot cadrul actual de calcul al salariilor dispare. În locul grilelor nominale, proiectul introduce celebrul „coeficient de salarizare × valoare de referință sectorială (VRS)”.
- VRS este fixată prin lege la 4.100 lei pentru decembrie 2026 și anul 2027.
- Din 2028, se actualizează anual, dar doar în limita creșterii nominale a PIB-ului și subordonat obiectivului de reducere a cheltuielilor de personal.
- Raportul maxim în sectorul bugetar rămâne 1 la 8, coeficienții oscilând între 1,00 și 8,00.
În plus, pentru personalul din apărare/ordine publică (inclusiv polițiști), Anexa VI vine cu o „finețe”: nu mai scrie în lege coeficientul concret al fiecărei funcții, ci doar intervale minime–maxime, urmând ca „detaliile” – adică banii reali – să fie stabilite ulterior prin hotărâre de Guvern.
Adică: Parlamentul votează o ramă generală, iar Guvernul pictează, după cum îl taie bugetul.
Potrivit art. 52 alin. (3) din Anexa VI, drepturile derivate din statutele profesionale rămân:
– HG nr. 65/2003 (norme de hrană în timp de pace),
– drepturile de echipament,
– drepturile de chirie/compensare rată,
– alte drepturi în natură sau neimpozabile.
Acestea continuă „în condițiile actuale” – cel puțin la nivel declarativ.
Anatomia noului salariu al polițistului: coeficienți, gradații și o doză serioasă de incertitudine
Salariul lunar al polițistului se rupe în mai multe componente. Pe hârtie sună tehnic; în buzunar, totul depinde de cum va „traduce” Guvernul coeficienții.
A. Salariul de funcție
Se calculează:
coeficient de ierarhizare × VRS (4.100 lei).
Diferența față de legea actuală: coeficienții efectivi nu mai sunt în lege, ci doar intervalele. De ex., pentru funcții corespunzătoare gradului de agent șef principal de poliție, studii medii, proiectul vorbește de coeficienți de execuție între 1,52 și 1,66.
Cât vei avea concret? Depinde de o viitoare hotărâre de Guvern. Până atunci, doar promisiuni și simulări.
B. Coeficienți suplimentari pentru condiții specifice – până la +0,40
Noutate față de actuala lege: la coeficientul de bază se pot adăuga maximum 0,40 puncte pentru:
- activități operative cu grad ridicat de efort/pericol (culegere și valorificare de informații, investigații, intervenție, cercetare penală specială) – până la 0,28 (70% din 0,40);
- activități de poliție judiciară – până la 0,16 (40% din 0,40);
- încadrare în structuri centrale sau NATO/UE – până la 0,12 (30% din 0,40);
- prevenire/combatere a corupției în rândul personalului propriu – 0,10 (25% din 0,40);
- activități cu câini/cai de serviciu – 0,10 (25% din 0,40).
Toate la un loc nu pot depăși 0,40. Cine primește efectiv și cât, decide ordonatorul principal de credite, prin ordin. Cu alte cuvinte, „flexibilitatea” se traduce în dependență totală de bunăvoința șefilor.
C. Titlul de specialist de clasă/domeniu – până la +0,075
Se menține titlul de specialist de clasă, pe 3 niveluri (clasa a 3-a, a 2-a, 1), cu un plus de maxim 0,075 la coeficientul de salarizare. Condițiile: din nou, la mâna ordonatorului principal de credite. Se poate transforma în recunoașterea competenței… sau în premiu de fidelitate pentru cine trebuie.
D. Gradațiile – 7 trepte, câte 3% la fiecare 3 ani
Polițistul are 7 gradații, la fiecare 3 ani de serviciu, câte 3% din salariul de funcție, aplicate în cascadă:
- gradația I: 3–6 ani
- II: 6–9 ani
- III: 9–12 ani
- IV: 12–15 ani
- V: 15–18 ani
- VI: 18–21 ani
- VII: peste 21 ani.
Adică vechimea încă mai contează… dar nu atât de mult încât să deranjeze obiectivul de tăiere a cheltuielilor cu personalul.
E. Salariul gradului profesional
Se calculează: coeficient grad × 4.100 lei. Câteva exemple din proiect (Anexa VI, cap. I.2):
- agent de poliție: 0,52 × 4.100 = 2.132 lei;
- agent șef principal de poliție: 0,61 × 4.100 = 2.501 lei;
- inspector principal de poliție: 0,67 × 4.100 = 2.747 lei;
- comisar-șef de poliție: 0,75 × 4.100 = 3.075 lei.
Aici se văd unele corecții reale față de proiectele anterioare – dar și limita clară a raportului 1–8.
Sporuri, compensații și faimoasa „Bayraktar”: când un drept precar devine, în sfârșit, scris în lege
Proiectul menține mai multe sporuri, dar le pune sub lupă și, uneori, sub capac:
- spor condiții grele de muncă – până la 5% din salariul de funcție;
- primă pentru activități deosebit de periculoase – până la 30%;
- spor de izolare – până la 15%;
- spor de control financiar preventiv și audit – 10%;
- spor de noapte – 25% din tariful orar;
- spor pentru proiecte cu fonduri europene – până la 40%;
- indemnizație de instalare la prima numire – VRS (4.100 lei), majorată cu 50% în zone izolate.
Majorarea „Bayraktar” (OUG nr. 26/2024)
Ordonanța care dădea până la 30% majorare salarială este abrogată de noua lege. Dar, spre deosebire de alte „surprize”, aici nu se taie, ci se mută:
– valoarea acestei majorări este inclusă în coeficienții de funcție din Anexa VI.
Consecință:
– dreptul nu mai poate fi tăiat printr-un simplu ordin clasificat de ministru;
– devine parte a arhitecturii legale, nu un bonus „la dispoziția șefului”.
Sindicatul „DIAMANTUL” subliniază că este una dintre puținele securizări serioase din proiect pentru veniturile polițiștilor.
Compensația pentru activități/misiuni speciale sau de excepție (art. 10 din Anexa VI)
- până la 25% din salariul de funcție;
- pentru cel mult 5% din numărul de posturi prevăzute în state;
- în limita a 10% din suma salariilor de funcție + grad la nivel de ordonator principal de credite.
Teoretic, este „recompensarea performanței”. Practic, cu astfel de limite, pentru marea majoritate a polițiștilor rămâne poveste de prezentare în power point.
Plafonul general al sporurilor este de 20% din suma salariilor de funcție + grad + indemnizații, pe ordonator principal.
Dar: o serie de drepturi specifice – compensația pentru weekend/sărbători, ore suplimentare, prime aeronautice/maritime, indemnizații de studiu, salariul gradului, suma de retenție – sunt exceptate de la plafon.
Noutăți cu impact: suma de retenție și ajutorul de deces mărit
Suma netă lunară de retenție (art. 50 din Anexa VI)
Polițiștii care îndeplinesc condițiile de pensionare dar rămân în activitate primesc:
- 1/3 din salariul gradului profesional,
- net, neimpozabil, fără contribuții sociale.
E o măsură clar gândită să țină în sistem oamenii cu experiență. Sindicatul „DIAMANTUL” notează că este o noutate absolută și, în mod excepțional, pozitivă.
Ajutorul de deces
Este majorat la 12 solde/salarii de funcție. O recunoaștere tardivă, dar reală, că în spatele unei uniforme există și familii care rămân cu altceva decât cu pliante comemorative.
Unde s-a îmbunătățit proiectul față de versiunile anterioare – presiunea sindicală și-a făcut simțită prezența
Sindicatul „DIAMANTUL” semnalează câteva câștiguri clare față de variantele anterioare:
1. Majorarea coeficienților salariilor gradului profesional
Au crescut pe toată grila, cu accent pe gradele inferioare, exact acolo unde erau pierderi reale:
- agent de poliție: de la 0,44 la 0,52 (+18,2%);
- agent principal: de la 0,46 la 0,54 (+17,4%);
- agent-șef adjunct: de la 0,47 la 0,56 (+19,1%).
Exemplu concret:
– agent de poliție:
– proiect vechi: 0,44 × 4.100 = 1.804 lei;
– proiect actual: 0,52 × 4.100 = 2.132 lei;
– diferență: +328 lei brut doar pe componenta de grad.
Și la ofițeri:
- inspector principal: 0,64 → 0,67;
- comisar: 0,70 → 0,72;
- chestor: 0,77 → 0,81.
A fost reparată și absurditatea prin care comisarul și subcomisarul aveau același coeficient (0,70). Acum sunt diferențiați: 0,72 vs 0,69.
2. Menținerea sporului pentru weekend și zile nelucrătoare
Art. 45 din Anexa VI menține dreptul la compensare pentru activitatea desfășurată:
- în zilele de repaus săptămânal;
- în zilele de sărbătoare legală;
- în alte zile nelucrătoare.
În variantele anterioare, dreptul risca să dispară complet. Acum e „salvat”, dar cu o capcană legislativă majoră, pe care sindicatul o detaliază la capitolul problemelor grave.
3. Menținerea normei de hrană și a echipamentului
HG nr. 65/2003 și actele privind echipamentul rămân în picioare, prin art. 52 alin. (3).
La fel și HG nr. 284/2005 privind compensația de chirie.
Un minim de stabilitate într-un peisaj în care totul se „reformează”.
4. Menținerea titlului de specialist de clasă
Art. 4 din Anexa VI păstrează titlul de specialist, cu plusul până la 0,075. În unele versiuni, dreptul dispăruse cu totul. Faptul că rămâne este și efectul presiunilor sindicale.
Bombă cu ceas în art. 45: compensația pentru weekend și sărbători, înghețată și sprijinită pe o lege… moartă
În prezent, polițistul primește 75% din salariul de funcție pentru orele lucrate în weekend/zile nelucrătoare. Dreptul este dinamic: crește odată cu salariul.
Noul proiect face o „șmecherie” legislativă:
- nu mai preia direct procentul de 75%;
- trimite la „drepturile prevăzute de legislația aferentă lunii decembrie 2026”, cu baza de calcul înghețată la acel nivel.
Traducere:
- din ianuarie 2027 încolo, chiar dacă VRS crește și salariul de funcție urcă, compensația rămâne ca în decembrie 2026;
- valoarea relativă a compensației se topește în timp.
Mai grav, apare o problemă juridică majoră:
- art. 36 alin. (1) din proiect spune că legea nouă intră în vigoare la 1 decembrie 2026;
- asta înseamnă că în chiar luna decembrie 2026 vechea legislație (care reglementa 75%) este abrogată;
- art. 45 trimite, deci, la „legislația aferentă lunii decembrie 2026” – adică la o lege deja abrogată.
Sindicatul „DIAMANTUL” arată limpede:
– e o eroare de construcție legislativă;
– se creează un drept sprijinit pe un act normativ mort, cu risc serios de inaplicabilitate;
– în realitate, polițiștii pot rămâne, în perioada imediat următoare intrării în vigoare a legii, fără bază legală clară pentru compensarea muncii de weekend și sărbători.
Dacă se dorea conservarea drepturilor, raportarea trebuia făcută la noiembrie 2026, ultima lună în care actuala legislație mai există.
Pe deasupra, PNRR cere aplicarea imediată a legii – nu păstrarea unor bucăți „ultraactivate” dintr-un text abrogat.
Și, ca bonus, se creează o discriminare clară:
- personalul medical din Anexa II își calculează tariful orar majorat în funcție de salariul actual, viu;
- polițiștii – în funcție de un salariu înghețat în decembrie 2026.
Sindicatul anunță că va cere:
- o formulă de calcul dinamică, raportată la salariul de funcție în vigoare (nu la unul „mumificat”);
- alinierea cu Codul muncii (art. 137 alin. 1–3), Directiva 2003/88/CE și angajamentele PNRR.
Coeficienți scriși cu creionul Guvernului: legea dă cadrul, hotărârile taie și spânzură
Altă problemă marcantă:
– în loc ca coeficienții concreți să fie bătuti în cuie prin lege (cum e acum), proiectul doar trasează intervale;
– distribuția în interiorul intervalului, pe fiecare funcție, va fi decisă prin hotărâre de Guvern, modificabilă oricând, fără Parlament.
Consecință: niciun polițist nu își poate ști cu adevărat salariul viitor doar uitându-se în lege. Legea devine scheletul, iar carnea se pune prin HG. Iar HG-urile, după cum știe orice polițist, se schimbă mai ușor decât opiniile publice.
Salarii clasificate într-o Europă care cere transparență: directiva europeană, ignorată elegant
Proiectul păstrează clasificată structura salarizării din Sistemul Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate (SNAOSP):
- coeficienți,
- grile,
- sporuri.
Totul la secret, în timp ce Directiva (UE) 2023/970 cere exact invers:
– transparență salarială,
– criterii clare și accesibile pentru toți salariații,
– posibilitatea reală de comparație și contestare a discriminărilor.
Termen de transpunere în legislația națională: 7 iunie 2026.
Ministerul Muncii este, deci, cu acte în mână, deja în întârziere.
Sindicatul „DIAMANTUL” precizează tranșant:
– nu poți invoca securitatea națională ca să ascunzi coeficienți și grile;
– nu sunt planuri de operații, sunt bani publici;
– clasificarea face imposibilă dovedirea unor eventuale discriminări de gen sau funcționale.
Se va cere declasificarea integrală a structurii salariale și alinierea reală la Directiva (UE) 2023/970.
„Performanța” premiată cu pipeta și distribuită preferențial la centru
Compensația pentru activități/misiuni speciale (până la 25%) este:
- limitată la 5% din posturi;
- plafonată la 10% din fondul de salarii;
- vag formulată în privința nivelului unde se aplică procentul.
Textul vorbește de „numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare”, fără să precizeze clar dacă:
- se aplică la nivel de fiecare unitate;
- sau la nivel global, pe întreg ordonator principal.
Experiența practică deja arată efectul:
- pragul de 5% se aplică global;
- „indicatorii” ajung în primul rând la aparatele centrale;
- în teritoriu, structurile operative reale coboară sub 2,5% din personalul eligibil;
- în centre, procentul sare peste 5%.
Rezultatul:
– un mecanism gândit, teoretic, să recompenseze misiuni speciale ajunge să decoreze, în principal, birouri de coordonare și administrație.
Sindicatul va cere modificarea art. 10 alin. (2) astfel încât:
- pragul de 5% să se aplice **la nivelul instituției/unități, nu la grămadă, pe tot ordonatorul principal de credite.Altfel spus: 5% în fiecare inspectorat, nu 5% centralizat ca să se oprească „performanța” în birourile din capitală.Formula propusă explicit de Sindicatul „DIAMANTUL” este:
„Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi acordat la nivelul fiecărei instituții/unități, pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, în limita a 10% din suma soldelor de funcție/salariilor de funcție și soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite.”
„Nimeni nu pierde”… deocamdată: diferența tranzitorie – anestezic bugetar pe termen scurt
Proiectul vine cu un mecanism de liniștire a spiritelor:
– art. 33 prevede că, dacă salariul calculat după noua lege în decembrie 2026 e mai mic decât venitul din noiembrie 2026, diferența se acoperă printr-o „diferență salarială tranzitorie”.Caracteristici:
- intră în salariul lunar;
- intră în baza de calcul pentru toate drepturile;
- se aplică și personalului nou încadrat pe funcții similare;
- se absoarbe treptat la fiecare majorare ulterioară.
Cu alte cuvinte, nu pierzi brusc la 1 decembrie 2026, dar pierderea se întinde în timp, până când noua grilă „mănâncă” complet diferența. E protecție reală pe termen scurt, temporară prin definiție.
Caz concret pe cifre: cât poate ajunge un agent șef principal de poliție în noul sistem
Sindicatul „DIAMANTUL” dă un exemplu complet, pentru a arăta cum arată, pe cifre, „reforma”:
Profil:
– agent șef principal de poliție, studii medii, funcție de execuție maximă;
– 20 de ani vechime (deci 6 gradații);
– activitate de poliție judiciară și culegere de informații;
– specialist de clasă la nivel maxim;
– spor de condiții grele de muncă la nivel maxim.- Coeficient total:
- bază funcție: 1,66
- condiții specifice (maxim): +0,40
- specialist de clasă (maxim): +0,075
Total: 2,135
- Salariul de funcție la gradația 0:
2,135 × 4.100 = 8.754 lei
- După 6 gradații (cascadă, 3% la fiecare 3 ani):
Factor cumulat: 1,19405
8.754 × 1,19405 ≈ 10.452 lei (salariul de funcție final)- Spor de condiții grele (5% din salariul de funcție):
5% × 10.452 ≈ 523 lei
- Salariul gradului profesional (0,61 × 4.100):
0,61 × 4.100 = 2.501 lei
- Total brut componentă fixă:
10.452 (funcție) + 523 (condiții grele) + 2.501 (grad) = 13.476 lei
- Estimare net:
- CAS 25% ≈ 3.369 lei
- CASS 10% ≈ 1.348 lei
- Bază impozabilă ≈ 13.476 – 3.369 – 1.348 = 8.759 lei
- Impozit 10% ≈ 876 lei
Total rețineri ≈ 5.593 lei (≈ 41,5% din brut)
Net componentă fixă ≈ 7.883 leiLa acest net se adaugă:
- norma de hrană (neimpozabilă);
- spor de noapte;
- compensația pentru weekend/sărbători (dar înghețată la nivelul din decembrie 2026);
- eventuale ore suplimentare.
Estimarea sindicatului: un polițist operativ real, cu nopți și weekenduri la greu, poate ajunge la 8.400–9.400 lei net, în funcție de sporurile efective. Atenție: calculele sunt făcute la toate maximele posibile; în practică, ordinele ordonatorului principal pot tăia din „generozitate”.
Ce urmează: bătălia se mută din fișierul PDF în negocieri și, dacă e nevoie, în instanță
Proiectul este în plin proces de dezbatere publică și avizare. Sindicatul Polițiștilor din România „DIAMANTUL” anunță:
- participare activă la consultările cu Ministerul Muncii și MAI;
- depunerea unui punct de vedere formal în care:
- Va cere:
- corectarea art. 45 din Anexa VI (raportarea la „legislația aferentă lunii decembrie 2026”, deși aceasta este abrogată la 1 decembrie 2026 prin art. 36 alin. 1);
- revenirea la o formulă dinamică de compensare a muncii de weekend/sărbători, raportată la salariul de funcție în vigoare, nu la un nivel înghețat;
- eliminarea „ultraactivării” unei legislații abrogate și alinierea la Codul muncii, Directiva 2003/88/CE și PNRR.
- Va solicita:
- garantarea coeficienților de salarizare la nivel de lege, nu prin HG;
- declasificarea structurii salariale a SNAOSP și respectarea Directivei (UE) 2023/970 privind transparența salarială (termen de transpunere: 7 iunie 2026);
- modificarea art. 10 alin. (2) astfel încât procentul de 5% să se aplice la nivelul fiecărei instituții/unități, nu cumulat pe ordonator principal, pentru a opri scurgerea compensațiilor spre aparatele centrale în detrimentul structurilor operative.
Sindicatul îi îndeamnă pe polițiști să trimită observații și întrebări către reprezentanții sindicali din unitățile proprii, pentru a fi integrate în poziția oficială.
Până atunci, o concluzie amar de lucidă:
– proiectul promite „reformă” și „modernizare”, dar este construit pe un mandat clar de reducere a cheltuielilor cu personalul;
– acolo unde recunoaște ceva (Bayraktar în coeficienți, suma de retenție, grad profesional crescut), o face tot cu ochiul pe deficit;
– iar acolo unde taie sau îngheață, o face prin formule tehnice și trimiteri la legi care nici nu vor mai exista.În spatele tuturor coeficienților și anexelor, întrebarea rămâne aceeași:
cât mai valorează, în bani reali, riscul, restrângerile și viața de polițist într-un stat care își calculează siguranța la două zecimale de PIB? (Cerasela N.).
Exclusiv
Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește
Totul a pornit de la imaginile surprinse de camera de bord amplasată în autoturismul unei doamne, care a surprins exact momentul producerii unui accident rutier. Sindicatul Europol dezvăluie public întreaga poveste, cu detalii care fac diferența dintre clasica scuză „n-am fost eu” și inevitabilul „da, recunosc”.
Polițiștii au fost alertați prin apel la 112 cu privire la producerea unui accident rutier pe DN 24 (DE 581), km 93+250 m, pe sensul Bârlad – Vaslui. Echipajul din cadrul Biroului Drumuri Naționale și Europene al IPJ Vaslui s-a deplasat de îndată la fața locului, cum spune manualul. Numai că, la fața locului, „eroul” principal lipsea.
Locul faptei: doar mașina făcută praf, tractorul dispărut în ceață
Ajunși la locul evenimentului, colegii din cadrul Biroului Drumuri Naționale și Europene au găsit doar autoturismul avariat. Conducătorul tractorului implicat în accident părăsise locul, în cel mai pur stil „șterge-o din zonă, poate nu mă prinde nimeni”.
Din acel moment a început adevărata muncă de poliție – nu cea de conferință de presă, ci aia cu teren, câmp, praf și nervi. Pe baza imaginilor puse la dispoziție de conducătoarea auto care circula din sens opus și care a avut inspirația să oprească și să ofere sprijin, polițiștii au pornit în căutarea tractorului fugar.
Ora de agricultură aplicată: căutări prin câmp, printre floarea-soarelui și porumb
După aproximativ o oră de verificări prin câmp, printre lanuri de floarea-soarelui și porumb, polițiștii au reușit să identifice atât tractorul, cât și conducătorul acestuia. Nu în fața camerei, nu pe scenă, ci ascuns „la loc sigur”, departe de locul accidentului.
Inițial, tractoristul a negat orice implicare în accident. Manualul neoficial al „șoferului prins” începe, evident, cu „Nu știu, nu cunosc, nu eu”. Doar că urmele descoperite pe anvelopa din stânga-față, coroborate cu imaginile video puse la dispoziție, au vorbit mai tare decât toate negările.
Pus în fața dovezilor, conducătorul tractorului a recunoscut, în cele din urmă, că el provocase accidentul, justificând că „s-a speriat și a fugit”. Adică un fel de „am greșit, dar m-am și ascuns”.
Confruntarea finală: victima vine la fața locului, adevărul nu mai poate fugi
Ulterior, persoana păgubită a fost chemată la locul unde fusese identificat tractorul. L-a recunoscut fără ezitare atât pe conducător, cât și utilajul implicat în producerea accidentului. Situația de fapt a fost clarificată fără echivoc: nu mai era loc de „poate”, „cred” sau „nu-mi amintesc”.
Pentru nerespectarea obligației de a se asigura la schimbarea direcției de mers, tractoristul a fost sancționat contravențional. Mai mult, datorită profesionalismului, operativității și perseverenței polițiștilor, prejudiciul semnificativ produs autoturismului în care se aflau o doamnă și cei doi copii ai săi a putut fi recuperat prin punerea la dispoziție a poliței RCA.
Camera de bord, martor de lux: cetățeanul care nu întoarce capul și își vede de drum
Merită subliniată – și nu doar în treacăt – atitudinea exemplară a conducătoarei auto care a surprins impactul cu camera de bord. Nu și-a văzut liniștită de drum, nu a zis „nu e treaba mea”, ci a oprit, a acordat sprijin și a pus la dispoziția polițiștilor imaginile decisive pentru identificarea autorului.
Într-o țară în care prea mulți se uită pe geam și trec mai departe, această doamnă a ales să fie martor, nu simplu spectator. Fără imaginile ei, povestea tractorului fugar putea rămâne, lejer, la capitolul „autor necunoscut”.
Recunoștință pe Facebook: când like-ul chiar are acoperire în fapte
Recunoștința manifestată ulterior pe Facebook de către conducătoarea auto păgubită nu a fost doar un „mulțumesc” aruncat în eter. A reprezentat, așa cum subliniază Sindicatul Europol, o adevărată satisfacție pentru polițiștii implicați.
Astfel de mesaje confirmă că implicarea, profesionalismul și munca desfășurată, de multe ori departe de ochii publicului, sunt totuși observate și apreciate de cetățenii pentru care polițiștii își fac datoria zi de zi. Dincolo de scandaluri, povești trucate și percepții publice deformate, există și astfel de momente în care „jos pălăria” nu e o figură de stil, ci o reacție normală.
Când poliția chiar își face treaba: nume și prenume, nu doar „un echipaj”
În toată această poveste, Sindicatul Europol nu vorbește în abstract. Felicitările sunt clare și nominale:
- agent principal de poliție Dănilă Marian;
- agent șef principal de poliție Stăncescu Sabin,
ambii din cadrul Biroului Drumuri Naționale și Europene al IPJ Vaslui.
Aceștia au gestionat cazul de la momentul apelului la 112, la identificarea tractorului, confruntarea cu autorul, confirmarea din partea persoanei păgubite și până la clarificarea completă a situației de fapt și recuperarea prejudiciului.
Morala unui accident cu tractor: când fugi de locul faptei, te ajunge din urmă o cameră, doi polițiști și bunul-simț al unui martor
Povestea relatată și dezvăluită de Sindicatul Europol nu e doar despre un tractorist care fuge și este prins. E despre:
- o cameră de bord care devine probă-cheie;
- un cetățean care nu întoarce privirea;
- doi polițiști care fac muncă de teren, nu doar hârtii;
- un autor care trece de la „nu am fost eu” la „da, recunosc”.
Într-o vreme în care fuga de responsabilitate e sport național, cazul acesta arată că, uneori, tehnologia, poliția și cetățenii care se implică reușesc să facă echipă. Iar atunci, diferența dintre minciună și adevăr se vede clar, cadru cu cadru, pe o banală cameră de bord. Iirinel I.),.
Exclusiv
Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux
Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă
Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Finanțelor și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, afiliată la Confederația Sindicatelor Democratice din România (CSDR), la care este afiliat și Sindicatul Democratic al Polițiștilor SIDEPOL, a trimis Parlamentului României un set de amendamente la forma revizuită a proiectului legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Nu vorbim despre cosmetizări, ci despre încercarea disperată de a repara o lege care, în forma actuală, lovește direct în polițiști și în celelalte structuri operative. Menținerea ordinii publice pare importantă doar în declarații, nu și în grilele de salarizare.
Consultări multe, promisiuni multe, rezultate puține
Propunerile FSDR sunt rezultatul consultărilor purtate în ultimele luni cu reprezentanții Guvernului și al unei analize comparative între actuala lege-cadru nr. 153/2017 și noul proiect legislativ. Cu alte cuvinte, sindicatele au muncit serios pe text, în timp ce politicienii au muncit serios pe imagine.
Din păcate – cum era de așteptat – o parte dintre propunerile susținute de organizațiile sindicale nu au fost preluate în forma revizuită a proiectului. De aceea, acestea au fost retransmise Parlamentului, în speranța că, măcar în sala de plen sau în comisii, cineva va citi mai departe de titlu.
Inechitățile salariale, la promoție: riscuri maxime, coeficienți minimi
Amendamentele propuse urmăresc, potrivit FSDR și SIDEPOL (sursă: documentele transmise Parlamentului și comunicatele publice „VEZI PROPUNERILE SIDEPOL”):
- eliminarea inechităților salariale;
- asigurarea unei ierarhizări echitabile și predictibile;
- corelarea salarizării cu gradul real de risc și complexitate al atribuțiilor;
- protejarea drepturilor specifice personalului din domeniul apărării și ordinii publice;
- creșterea atractivității profesiei, într-un context de deficit major de personal în structurile operative.
Pe scurt, oamenii care țin ordinea publică în picioare cer să nu mai fie plătiți ca și cum ar presta voluntariat obligatoriu în condiții de risc.
Premii de performanță pentru toți, nu doar pentru „ai noștri”
Printre principalele propuneri formulate de FSDR și SIDEPOL se regăsesc:
- extinderea posibilității acordării premiilor de performanță și pentru celelalte familii ocupaționale din sectorul bugetar;
Adică nu doar clientela politică să fie „performantă” în statele de plată. - menținerea prevederilor din OUG nr. 26/2024 referitoare la retenția și atragerea personalului;
Pentru că, surpriză, fără oameni nu ai nici sistem, nici siguranță. - recunoașterea expresă a personalului operativ care desfășoară permanent misiuni de intervenție, patrulare, ordine publică și gestionarea situațiilor de urgență în categoria personalului care poate beneficia de coeficienți suplimentari;
Nu cei care fac poze la ceremonii, ci cei care răspund la 112. - eliminarea limitelor procentuale rigide privind coeficienții suplimentari, pentru o individualizare echitabilă a drepturilor salariale;
Munca nu e la șablon, dar grila e bătută în cuie. - majorarea sporului pentru condiții de muncă periculoase sau grele până la 15%;
15% pentru cei care se confruntă cu violență, stres și risc real, nu cu tonere goale. - introducerea unui spor de confidențialitate pentru personalul care gestionează informații clasificate;
Dacă statul vrea discreție, ar trebui să plătească mai mult decât indiscreția pieței. - acordarea drepturilor prevăzute de Codul muncii pentru activitatea desfășurată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale.
În 2026, polițiștii ajung să ceară oficial… aplicarea Codului muncii. Lux legislativ, nu glumă.
Toate acestea sunt fundamentate tehnic și juridic, nu scrise pe un colț de masă. Sursa: FSDR și SIDEPOL, în documentele de fundamentare anexate proiectului și trimise Parlamentului.
Sistem de apărare pe hârtie: echitabil, predictibil, „adaptat realităților”
Potrivit FSDR, propunerile au la bază necesitatea menținerii unui sistem de salarizare:
- echitabil;
- predictibil;
- adaptat realităților din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.
Totodată, ele urmăresc consolidarea capacității operaționale a instituțiilor, prin menținerea și motivarea personalului, într-un context în care deficitul de resurse umane este una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sistemului. Realitatea din teren nu se acoperă cu formule în Anexe, ci cu oameni bine pregătiți și cât de cât corect plătiți.
19.07.2026: ziua în care sindicatele merg la cameră, nu la mare
Reprezentanții FSDR și SIDEPOL vor participa în cursul zilei de 19.07.2026 la întâlnirea de la sediul Camerei Deputaților cu reprezentanții PSD și, în continuare, la dezbaterile parlamentare.
Acolo, vor susține aceste amendamente în fața comisiilor de specialitate, solicitând factorilor decidenți să adopte o lege a salarizării care să reflecte în mod real:
- responsabilitățile;
- riscurile;
- restrângerile specifice profesiilor din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale.
Cu alte cuvinte, să nu mai fie tratați ca decor la ceremonii și carne de tun în stradă.
Avertisment sindical: nu semnați nota de plată pe spatele polițiștilor
În cazul în care amendamentele nu vor fi acceptate, FSDR și SIDEPOL anunță că vor solicita liderilor de grupuri parlamentare să nu voteze un proiect de lege care dezavantajează angajații din sistemul de ordine publică și siguranță națională.
Argumentele, potrivit calculelor sindicatelor:
- legea nu va putea fi modificată mai bine de 5 ani de zile;
- majoritatea salariilor, atât la nivel de execuție, cât și la nivel de conducere, vor înregistra scăderi semnificative ale veniturilor.
Sursa acestor estimări: analizele interne ale FSDR și SIDEPOL, bazate pe proiectul de lege transmis de Guvern („VEZI MAI JOS PROIECTUL GUVERNULUI”).
Anexe, coeficienți și realitatea din buzunare
În spatele discursurilor despre „reforma salarizării”, Guvernul vine cu:
- anexa VI – reglementări specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională;
- proiect coeficienți 1–8 MMFTSS 16.07.2026, valoare de referință 10,00;
- proiect lege MMFTSS 16.07.
Pe hârtie, totul pare ordonat, tabelat, reglementat. În buzunarele celor din teren, însă, rezultatul calculelor tinde spre minus. Sursa acestor documente: proiectele guvernamentale puse la dispoziția partenerilor sociali și Parlamentului.
Concluzie: când îți bați joc de sistem, îți bați joc de propria siguranță
FSDR și SIDEPOL anunță că vor informa constant personalul despre stadiul discuțiilor cu partenerii sociali și dau asigurări că nu vor accepta niciun fel de compromis care să ducă și mai mult în derizoriu munca angajaților din acest sistem atât de important.
Tradus din limbaj sindical în limbaj de pamflet:
- fie Parlamentul înțelege că nu poți construi siguranță națională pe salarii de avarie;
- fie „marea lege a salarizării” va intra în istorie ca actul prin care polițiștii și întregul personal operativ au fost trimiși să apere ordinea publică pe bani de nimic.
Iar când legea devine bătaie de joc, problema nu mai este doar sindicală. Devine problemă de siguranță națională – cu sursa directă în textele și voturile din Parlament. (Irinel I.).
Noua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
Un proiect nou, o lege veche „ucisă din pix” La 16 iulie 2026, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale...
Imaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
De la „nu am fost eu” la „da, recunosc!”: când tractorul minte, camera de bord vorbește Totul a pornit de...
Noul proiect al legii salarizării: polițiști la tarif de chilipir, promisiuni la preț de lux
Sindicatele bat la ușă, parlamentul se preface că nu e acasă Federația Sindicatelor Democratice din România (FSDR), organizație reprezentativă la...
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...
Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
Sindicatul „Diamantul” deschide sertarul cu rușini Există dosare care schimbă jurisprudența. Și există dosare care schimbă manualul de prostie instituțională....
CCR dă cu OUG-ul de gard: Guvernul inventează urgențe, Curtea le stinge lumina
Guvernul, prins cu „urgența” falsă în buzunar Nu există urgență, nu există ordonanță de urgență – asta este, pe scurt,...
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv...
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă În timp ce la București se plâng politicieni și...
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
CV de super-erou: într-o zi director, în alta jurist, în alta președinte de CA Conform propriului CV (tip Europass, grijuliu...
Meciul de la Cotroceni: legea salarizării, transformată în armă politică între PSD și PNL
Vineri, 17 iulie 2026, ora 12:00, la Cotroceni nu se ține o dezbatere tehnică, ci o nouă repriză de box...
FSANP „smulge” din proiect: o virgulă, două fraze și o iluzie de dreptate
Conform unui comunicat al Federației Sindicale a Administrației Naționale a Penitenciarelor (FSANP), s-a produs o mare mișcare tectonică în birocrația...
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat Tămâie...
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la...
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor...
Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)
„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...
-
Exclusivacum 4 zile
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum 3 zile
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 3 zile
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum 2 zile
Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară