Actualitate
În perioada 21-22 septembrie, la sediul Inspectoratului general al muzicilor militare, a avut loc Convocarea de specialitate a personalului din domeniul muzicilor militare
Prima zi a convocării a inclus o prelegere și un masterclass – susținut de dirijorul Orchestrei Simfonice a Operei Naționale București, maestrul Tiberiu Soare, absolvent al Școlii de Aplicație pentru Muzici Militare Iacob Mureșianu – ciclul liceal, promoția 1995.
Deloc întâmplător, lucrarea aleasă pentru acest masterclass a fost Fantoma de la Operă, de Andrew Lloyd Webber. Astfel, în studioul de concerte General Dumitru Eremia, la pupitrul dirijoral al Muzicii Reprezentative a Ministerului Apărării Naționale au avut ocazia de a-și testa bagheta toți ofițerii de muzică din București și din teritoriu.

E drept, sub ochiul critic al experimentatului dirijor Tiberiu Soare, ceea ce a mai redus din numărul celor care au și profitat de această ocazie.
Ce a însemnat pentru urechile neinițiate acest masterclass? Fragmente din Fantoma de la Operă repetate de zeci de ori, până au rămas bine întipărite în minte și gata să mă sâcâie, obsesiv, mult timp de acum înainte. Repetiția era pentru a reuși dirijorul să comunice, prin mâini, ceea ce trebuie să transmită, prin muzică, orchestra.

Iar acesta este doar pasul final al muncii dirijorale, am aflat. Întâi, trebuie să descifreze intențiile compozitorului din indicațiile partiturii.
Toate indicațiile unui compozitor ascund o intenție. E dialogul dintre muzicianul care a scris o partitură și cel care o citește, explică Tiberiu Soare. Parcă nu sunt oameni, spune emoționată o colegă. E matematică pură, își dă cu părerea un altul. De fapt, am asistat doar la procesul renașterii muzicii create de Webber în 1986.
În ziua a doua a convocării, Alexandru Butnariu, personal civil contractual al Inspectoratului general al muzicilor militare, a susținut o prelegere – Tendințe inovatoare în crearea structurilor sonore moderne ale orchestrelor de suflători și analiza componistică și orchestrală a lucrării muzicale – pentru ofițerii de muzică prezenți la convocare.

La activitate au participat șefii de muzică din teritoriu, cadrele militare de specialitate din Inspectoratul general al muzicilor militare și din structurile subordonate acestuia. Activitățile au fost conduse de colonelul Aurel Gheorghiță, inspectorul general al muzicilor militare.
Vreau să-i mulțumesc lui Tiberiu Soare, care reprezintă vârful de lance al școlii dirijorale românești, colaborând frecvent cu marile orchestre simfonice, atât pe plan național, cât și internațional. A plecat din rândul nostru și a ajuns pe marile scene ale lumii. Se spune că fiecare soldat are în raniță bastonul de mareșal, iar Tiberiu Soare confirmă asta.
Tiberiu Soare, dirijor la Opera Națională din București și Filarmonica de Stat din Sibiu
Acum 30 de ani erați elev la muzica militară. V-ați reîntors în postura de profesor, pentru a susține un master de dirijat. Cum ați simțit această revenire?
Am avut foarte mari emoții. Întoarcerea acasă nu-i niciodată ușoară. Mi-am petrecut aici patru ani foarte frumoși. Am fost format ca muzician în acest mediu, care cred că a fost propice pentru adolescentul care eram. M-am format ca om. Perioada liceului militar nu poate fi uitată, odată Lm-ist, Lm-ist ești pe viață.

I-am revăzut cu drag pe cei pe care îi cunoșteam, am avut ocazia să îi cunosc și pe ceilalți șefi de muzică din țară. A fost o discuție colegială, axată pe meseria în sine, care sper că ne-a făcut plăcere tuturor.
Vă era dor de sonoritatea orchestrei de suflători?
Ascult mereu cu plăcere fanfara și chiar urmăresc evoluția diverselor orchestre militare la festivaluri. Muzicile militare reprezintă o tradiție de care eu mă simt în continuare atașat și probabil că așa va rămâne tot restul vieții.
Observ că acum Inspectoratul trece printr-o perioadă de reconstrucție și mă bucur foarte mult să văd că aceste clădiri, dacă îmi aduc bine aminte, datează de prin 1875, vor fi reconsolidate și-și vor căpăta aspectul pe care-l merită.

Asta înseamnă că cei responsabili înțeleg ce înseamnă să sprijini, inclusiv din punct de vedere al infrastructurii, o unitate demnă de tot respectul, ca cea a muzicii militare, o instituție cu o tradiție foarte frumoasă.
La o rapidă incursiune în memorie, ce amintire din școala militară vă revine prima dată?
Întâmplarea care mi-a venit instantaneu este că am făcut și eu arest, chiar la sfârșitul liceului militar. Sărisem gardul. Era după BAC, în apărarea mea. Mai aveam câteva zile și plecam, dar n-am mai rezistat și am ieșit ca băieții. Sunt, de asemenea, profesori cărora le sunt recunoscător: doamna profesoară de teorie Georgeta Cioabă.

Cantitatea de informație primită a fost suficientă pentru a candida cu succes la postul de student la dirijat și orchestră. Iar pe vremea aceea erau doar două locuri la Conservator.
Am fost 14 candidați și nu am avut nevoie de nicio pregătire în particular. Lucruri de acum 20 și ceva de ani mi le amintesc cu o acuitate extremă, pentru că oamenii aceștia chiar au însemnat ceva pentru mine. (A. Crisan, foto – Petrică Mihalache).
Actualitate
Un pas istoric pentru apărarea Kievului: Raytheon și Lockheed Martin analizează producția de rachete Patriot direct în Ucraina
În urma anunțului surprinzător al președintelui Donald Trump privind acordarea unei licențe de producție, giganții industriei de apărare RTX (prin subsidiara Raytheon) și Lockheed Martin au demarat studiile de fezabilitate pentru fabricarea interceptoarelor Patriot pe teritoriul ucrainean. Discuțiile, deși aflate într-un stadiu incipient, marchează o schimbare fundamentală în strategia de susținere militară a Ucrainei, mutând accentul de pe transferul de echipamente către producția locală sub licență americană.
Undă verde de la Casa Albă: Administrația Trump forțează extinderea capacităților industriale în zonele de conflict
Decizia oficială de a permite licențierea producției de interceptoare în Ucraina a pus în mișcare mecanismele birocratice și tehnice ale marilor furnizori de armament. Tom Laliberty, președintele diviziei de sisteme de apărare terestră și aeriană din cadrul Raytheon, a confirmat la Farnborough că procesul este abia la început, subliniind că firma va urma îndeaproape directivele guvernului Statelor Unite. Această inițiativă vizează nu doar sprijinirea efortului de război, ci și reducerea presiunii asupra stocurilor globale, care au generat deja tensiuni cu alți clienți strategici, precum Elveția.
Arhitectura apărării aeriene: Analiza fezabilității pentru modelele GEM-T și PAC-3
Complexitatea sistemului Patriot, care integrează tehnologii de la mai mulți furnizori, ridică provocări logistice semnificative. În timp ce RTX furnizează interceptorul GEM-T, Lockheed Martin produce varianta PAC-3, ambele fiind esențiale pentru anihilarea amenințărilor balistice. Oficialii celor două companii studiază în prezent trei direcții de acțiune: implicarea lanțului de aprovizionare local, operarea unor facilități de mentenanță și, în cel mai ambițios scenariu, asamblarea completă a rachetelor pe sol ucrainean pentru a asigura suportul pe care Kievul îl solicită.
Inovație la costuri reduse: Lockheed Martin prezintă noul interceptor Adapted Capability Effector
În paralel cu discuțiile despre Ucraina, industria de apărare caută soluții pentru a face față cererii masive și costurilor ridicate. Lockheed Martin a profitat de contextul salonului aeronautic pentru a lansa o nouă versiune a interceptorului PAC-3, denumită Adapted Capability Effector (ACE). Această variantă, concepută pentru a fi mai accesibilă din punct de vedere financiar, urmează să fie dezvoltată în parteneriat cu industria europeană, primul test fiind programat pentru anul 2028. Această mutare semnalează o adaptare a marilor jucători la o realitate în care cantitatea și sustenabilitatea economică devin la fel de importante ca precizia tehnologică.
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 10 oreMascații închid lumina la Giurgiu: „Mandatul” lui Fulga, evacuat cu escortă morală
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum o ziHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum o ziO nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
-
Exclusivacum o ziFurtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene



